Realizeaza un eseu de l-2 pagini in care sa comentezi textul lui George Bacovia, Amurg violet

Realizeaza un eseu de l-2 pagini in care sa comentezi textul lui George Bacovia, Amurg violet. in redactarea eseului, vei avea in vedere urmatoarele repere:

specia literara;

tematica si motivele literare;

apartenenta poetului la simbolism;

folosirea unor citate sugestive;

particularitatile stilistice.

George Bacovia Amurg violet

Amurg de toamna violet

Doi plopi, in fund, apar in siluete:

Apostoli in odajdii violete -
Orasul tot e violet.

Amurg de toamna violet Pe drum e-o lume lenesa, cocheta; Multimea toata pare viloeta, Orasul tot e violet.

Amurg de toamna violet Prin turn, pe camp, vad voievozi cu plete; Strabunii trec in palcuri violete, Orasul tot e violet.

Poezia face parte din volumul de debut al poetului, Plumb (1916), si este reprezentativa pentru preferinta lui George Bacovia pentru culoarea violet, dar si pentru atmosfera trista, melancolica prezenta in toate creatiile bacoviene.

Bacovia este un mare creator de pasteluri, desi maestrul acestei specii literare este Vasile Alecsandri. intre pastelurile create de cei doi exista diferente considerabile ca structura, univers reflectat, dar si ca tonalitate.

La Vasile Alecsandri cadrul natural este feeric, optimist, la George Bacovia totul sta sub semnul pesimismului, al macabrului, natura este de foarte multe ori ostila omului. Bacovia surprinde si acele elemente care produc disconfort si care influenteaza fizicul, dar si psihicul uman.

Cele mai multe creatii bacoviene sunt statice, daca apare ceva dinamizator acesta nu transmite setea de viata, totul se traduce in miscari lente, obosite, amortite care converg spre starea de plictiseala si depresie.

Pastelul lui Bacovia aduce o noua tematica in lirica noastra: orasul. Descrierea lui este una de natura melancolica, accentuata de violet, culoare predominanta care conduce melancolia pana la starea de depresie. Aceasta stare este accentuata de alte motive poetice simboliste: amurgul, plopul, turnul, umbrele voievozilor.

Muzicalitatea textului, conturarea atmosferei triste de toamna se realizeaza cu ajutorul refrenelor: "Amurg de toamna violet', " Orasul tot e violet'.

Observam ca aceasta cromatica (violetul) este obsedanta, ea cuprinde atat spatiul natural, "amurgul', cat si orasul. Poetul contureaza o imagine statica a orasului cuprins de somnolenta sau de o stare de letargie, de inactivitate totala.

Starea interioara este deprimanta, apasatoare, specifica toamnei, considerata de poet un preambul al intrarii naturii in situatia de adormire conferita de urmatorul anotimp, iarna.

Legatura intre diferitele senzatii (sinestezia) se realizeaza in text tot prin intermediul culorii violet care devine atotstapanitoare: amurg, oras, lume.

Imaginile vizuale sunt realizate secvential, dar si panoramic. Se porneste de la elemente singulare, particulare, "doiplopi', ca apoi sa fie reflectate lucruri cuprinzatoare, ample "orasul', "multumirea'.

Nu lipsesc nici imaginile nedefinite, ambigue, misterioase, reprezentate de " voievozi cu plete' care accentueaza starea depresiva.

Senzatia de panoramic este data si de substantivul "pe camp', desfasurarea insa este imaginativa pentru ca acest spatiu intra in rezonanta cu fantasticul "Strabunii trec in palcuri violete'.

Nici cei "doi plopi' nu par reali pentru ca sunt comparati cu "apostoli in odajdii violete', ei sunt doar un pretext de a transmite starea de depresie, de melancolie infinita provocata de contemplarea orasului intr-un amurg de toamna care este dominat de violet (cuvant prezent in text si titlu de zece ori).

Lexicul poeziei contine o anumita variatie, desi cele mai multe cuvinte se repeta. Apar doi termeni de factura religioasa: "apostoli', "odajdii', neologisme "siluete', "cocheta', un arhaism: "voievozi' si un regionalism: "palcuri'.

Contemplarea orasului este reflexul izolarii, al tristetii profunde pe care o simte cel singur. in mod paradoxal este vorba de singuratatea pe care individul o traieste acut in "multime', in societate. Tristetea eului provine din starea de incompatibilitate pe care o simte in orice clipa si in orice context, social sau natural.