Argumenteaza intr-un eseu, de 3-4 pagini, ca Psalmii lui Tudor Arghezi sunt creatii cu caracter filosofic

Argumenteaza intr-un eseu, de 3-4 pagini, ca Psalmii lui Tudor Arghezi sunt creatii cu caracter filosofic. In redactarea eseului, vei avea in vedere urmatoarele repere:

o caracterizare generala a psalmilor arghezieni;

problematicile textelor;

continutul ideatic al catorva poezii;

limbaj poetic arghezian;

folosirea unor citate sugestive.

Dupa parerea unor critici, intre care Elena Zaharia-Filipas, Tudor Arghezi a elaborat 18 Psalmi, " dintre care numai trei cu titluri dezvoltate: Psalmul mut, Psalm de tinerete, Psalmul de taina si au

fost publicati de-a lungul a 40 de ani de activitate literara '.

Psalmii arghezieni nu sunt, dupa cum indica titlul, cantece religioase, ci sunt creatii de factura filosofica in care autorul dezvolta problema cunoasterii, dorinta de a atinge absolutul, conditia creatorului de geniu, conditia duala a omului, efemeritatea vietii umane, raportul om-univers, atitudinea de indoiala in ceea ce priveste existenta fortei divine.

In Psalm {,,As putea vecia cu tovarasie') este relevata problema creatiei artistice si a misiunii poetului. Acest psalm are si valoarea unei arte poetice, deoarece autorul defineste opera drept o framantare interioara, poetul fiind asemenea unui Demiurg. in viziunea poetului arta reprezinta sansa lui de a cuceri eternitatea, in situatia in care va crea o opera originala pusa in slujba frumosului si a innobilarii omului

prin arta: "Noi viori sa farmec, noua melodie/ Sa gasesc si stihuri sprintene si grele.'.

Ca orice creator de geniu, Arghezi are constiinta valorii sale artistice, el stie ca are harul (talentul) de la Dumnezeu, acest lucru este subliniat de sintagma metaforica "o nelinistita patima cereasca '. Pentru poet opera este o legatura cu divinitatea, ea este o depozitara a unor taine pe care vrea sa le dezvaluie oamenilor intr-un act de daruire totala: "Port in mine semnul ca o chezasie/ Ca am leacul mare al mortii tuturor'.

Strofa finala contine profilul poetului care vrea sa se stinga in anonimat, "in bezna si in putregai', demonstrand ca lucrul cel mai important este spiritul, in care insusi Dumnezeu salasluieste, si nu fiinta materiala care este perisabila.

Setea enorma de cunoastere apare intr-un alt Psalm ("Sunt vinovat ca am ravnit') in care se contureaza cetatea cunoasterii pe care o cucereste "in somn si-n vis'. Psalmistul ar dori sa patrunda tainele universului, insa nu reuseste, pentru ca Divinitatea limiteaza cunoasterea omului. Acest lucru aminteste de Lucian Blaga, de cunoasterea luciferica, sau cunoasterea prin revelatie, conform careia tainele din univers pot fi gandite, intuite, insa nu pot fi elucidate.

Limitarea cunoasterii umane este exprimata poetic, dar si dramatic de Arghezi in versurile: "Dar eu ravnind in taina la bunurile toate,/ Ti-am auzit cuvantul zicand ca nu se poate. '.

Poetul este un razvratit, el vrea sa patrunda in cetatea cunoasterii, sa cunoasca totul si nu ia in seama "ispitele usoare si blajine'. El se defineste drept un creator de geniu cu o existenta tragica, de aceea isi alege poteca stramta si are un drum presarat cu "stei' (stanci foarte ascutite) si cauta sa framante scantei acolo unde e bezna.

Psalmul ("Tare sunt singur, Doamne, si piezis') este considerat de critica literara "Psalmul singuratatii artistice'. Apare o metafora extraordinara a copacului singur, "uitat in campie' care reda conditia duala a artistului. Creatorul genial e definit printr-un sir de epitete: piezis, pribeag, tepos, aspru. Apare si antiteza intre copacul pribeag si "pomul de rod cu gustul bun', acesta din urma fiind omul obisnuit care are bucurii si placeri marunte spre care a tanjit mereu creatorul de geniu.

Drama artistului deriva din faptul ca el nu este nici zeu, fiindu-i inchise drumurile spre absolut, si nu e nici om obisnuit sa poata sa-si traiasca bucuriile existentiale marunte.

Cea mai puternica framantare este cauzata de faptul ca poetul nu are o certitudine legata de existenta lui Dumnezeu. Acest lucru devine laitmotivul psalmilor lui Tudor Argezi, pentru ca el implora frecvent Divinitatea sa-i trimita un semn; prin acesta el ar avea certitudinea ca este alesul lui Dumnezeu sau ca Dumnezeu exista. in acest text el cere sa-i fie trimis "un pui de inger', acesta fiind legatura cu sacrul si certitudinea ca Dumnezeu exista: " Trimite, Doamne, semnul

departarii,/ Din cand in cand, cate un pui de inger/ Sa bata alb din aripa de luna/ Sa-mi dea din nou povata ta mai buna.'.

Problema cunoasterii revine aproape obsesiv, imbracand forme metaforice noi in Psalm ("Ruga mea e fara cuvinte ') in care sageata, care zilnic se intregeste cu metal, reprezinta o alta forma de a patrunde in tainele unievrsului.

in aceeasi creatie se dezvolta si dramatismul conditiei duale a muritorului, idee sugerata de imaginea manzului care paste intr-o gradina. Gradina este trupul limitat in timp si spatiu, ancorat in teluric, manzul este sufletul mereu tanar, plin de dinamism, de aspiratii.

Un text foarte cunoscut este Psalm (" Te dramuiesc in zgomot si-n tacere'), denumit si "pentru credinta si pentru tagada', pentru ca poetul oscileaza intre a crede si a nega existenta lui Dumnezeu.

Zbuciumul sau a ramas acelasi, concretizat in dorinta de a dobandi certitudini.

Verbul "te dramuiesc''simbolizeaza dorinta de cautare, de evaluare a fortelor divine, lucru care se efectueaza " in zgomot si-n tacere' ceea ce denota ca poetul este constient de faptul ca Dumnezeu e pretutindeni. Dorinta de a-l descoperi ramane aceeasi, de aceea revine la postura de vanator care vrea sa-l descopere pe Dumnezeu.

Drama cea mai mare este raportarea la Divinitate: "Singur, acum, in marea ta poveste,/ Raman cu tine sa ma mai masor,/ Fara sa vreau sa ies biruitor/ Vreau sa te pipai si sa urlu: Este! '.

Descoperim aici atitudinea apostolului Toma care a dorit sa-l vada si sa-i pipaie ranile lui Iisus pentru a crede in el. Cele doua verbe "sa te pipai' si "sa urlu' sunt relevante pentru dorinta de a dobandi certitudini, iar exclamatia retorica "Este!' sugereaza dorinta de a triumfa in descoperirea divinitatii.

Artistul isi cauta permanent un egal sau un element prin care sa se raporteze la absolut si gaseste de cuviinta sa se raporteze la Dumnezeu. Prin aceasta raportare sau confruntare nu intentioneaza sa obtina o victorie, ci doar sa dobandeasca o certitudine in ceea ce priveste existenta lui Dumnezeu, aceasta asigurandu-i linistea interioara deoarece si-a gasit egalul.

Tot in volumul Cuvinte potrivite (1927) este publicat si Psalmul de taina care aminteste de Cantarea cantarilor. Este evidentiata aici suferinta barbatului, care isi pierde femeia iubita prin moarte si, din aceasta cauza, ridica asupra ei un blestem. Autorul elogiaza femeia si iubirea matrimoniala, dand femeii cele mai poetice definitii: "Femee raspandita-n mine/ ca o mireasma intr-o padure',II "Pur trandafir batut in cuie/ de diamant pe crucea mea ',// " camin al dorurilor mele/ fantana setii-nversunate.'.