Prezinta constructia discursului narativ intr-o nuvela studiata, prin referire la doua dintre conceptele operationale din urmatoarea lista: secvente narative, episod, incipit, final, elipsa

Prezinta constructia discursului narativ    intr-o nuvela studiata, prin referire la doua dintre conceptele operationale din urmatoarea lista: secvente narative, episod, incipit, final, elipsa.

Opera literara aleasa: Moara cu noroc, de Ioan Slavici

Titlul nuvelei este mai degraba ironic. Toposul ales, carciuma numita "Moara cu noroc" inseamna de fapt Moara cu ghinion, cea care aduce nenorocirea, pentru ca usurinta castigurilor de aici ascunde abateri etice grave (nelegiuirea, crima). Actiunea se desfasoara pe parcursul unui an, intre doua repere temporale cu valoare religioasa: de la Sfantul Gheorghe pana la Pasti, iar in final, apa si focul purifica locul. Nuvela este alcatuita din 17 capitole si are un subiect concentrat. Debuteaza cu un precept moral izvorat din intelepciunea batraneasca rostit de mama-soacra, ce ar avea rolul corului din tragedia greaca: "Omul sa fie multumit cu saracia sa, caci, daca-i vorba, nu bogatia, ci linistea colibei tale te face fericit".

Trama este clar determinata, faptele prezentate fiind verosimile. Nuvela urmareste destinul personajului Ghita (expozitiunea - cap.I, II), un cizmar care doreste sa-si schimbe conditia sociala; el ia in arenda o carciuma aflata la "rascruce de drumuri", cunoscuta sub numele de "Moara cu noroc". Dupa ce se instaleaza impreuna cu Ana, sotia sa, cu soacra si copilul, afla ca intreg tinutul este sub stapanirea unui samadau pe nume Lica, supraveghetorul mai multor turme de porci, dar si un om cu stare, cu autoritate printre porcari. Samadaul este de temut, cine ia in exploatare carciuma de la moara parasita, trebuie sa fie omul sau, deoarece el stapaneste drumurile, iar moara este locul in care Lica schimba bani necurati.

In expozitie, descrierea drumului care merge la Moara cu noroc si a locului in care se afla, fixeaza un peisaj-cadru obiectiv al actiunii. Simetria incipitului cu finalul se realizeaza prin descrierea drumului. Simbolistica initiala a cestuia se completeaza in final cu sugestia drumului vietii care continua si dupa tragedia de la Moara cu noroc: "Apoi ea lua copiii si pleca mai departe".

Intriga (cap. III) - aparitia lui Lica la hanul Moara cu Noroc.

Ghita isi face repede nume bun la moara, castiga bine, familia i se mareste cu inca un copil si sperantele sale in viitor devin din ce in ce mai luminoase. In acest moment de prosperitate, isi face aparitia samadaul care-i explica in putine cuvinte ca va trebui sa i se supuna.

Desfasurarea actiunii (cap. IV-XVI) - Nenorocirile carciumarului incep, deoarece doreste sa ramana la moara si sa-si pastreze demnitatea in fata lui Lica, fara a incalca legea. Astfel, tergiverseaza luarea unei decizii ferme, treptat acceptand rolul de tainuitor al samadaului si facand o vaga alianta cu jandarmul Pintea.

Punctul culminant (cap. XVI) - Ghita se hotaraste, sacrificandu-si insa sotia, sa-l ajute pe Pintea, pentru a-l prinde pe Lica cu bani asupra lui, moment in care acesta ar fi putut fi osandit, gasindu-se vinovat. Planul esueaza, Ghita este ucis de Raut dupa ce-si injunghie sotia, iar Lica, dupa ce da foc hanului, se sinucide zdrobindu-si capul de un stejar, pentru a nu fi prins.

Deznodamantul (cap. XVII) incheie simetric opera prin cuvintele batranei. "Apoi ea lua copiii si pleca mai departe" sugereaza incredintarea naratorului in persistenta legilor morale asupra existentei umane: cei care nu s-au facut vinovati de nici o incalcare a lor, au dreptul sa ia totul de la capat: "mai departe".

Finalul nuvelei este creionat succint, dar in scene dramatice si violente, in care se prezinta moartea personajelor principale.

In maniera romantica, finalul este justitiar.

Invinse in aspiratiile lor, personajele platesc pentru ca au sfidat destinul si si-au tradat principiile initiale.

Incendierea Morii cu noroc (purificarea) invaluie in taina intamplarile dramatice si atat de cumplite.

Caracterul moralizator al nuvelei reprezinta o trasatura a tuturor scrierilor lui Slavici.