Prezinta trasaturile romanului realist, prin referire la o opera studiata

Prezinta trasaturile romanului realist, prin referire la o opera studiata.

Realismul este curentul literar-artistic aparut ca reactie impotriva esteticii romantice, punand accentul pe aspectele legate de redarea realitatii complexe a vietii, incadrand personajele in tipologii.

Temele cele mai importante intalnite in proza realista sunt familia si averea, teme pe care le regasim si in romanul Ion a lui Liviu Rebreanu.

Ion a aparut in 1920 si este un roman obiectiv, social si realist de inspiratie rurala avand caracter monografic, dar, in acelasi timp, prezentand destine umane individuale.

In romanul Ion, Liviu Rebreanu indeplineste atributiile autorului romanului realist. Astfel se infatiseaza ca fiind naratorul obiectiv si omniscient, care are acces la toate mecanismele vietii sociale, precum si la intimitatea vietii afective. Autorul, in acest caz, isi propune sa reflecte lumea in toata complexitatea ei, oferind cititorului toata informatia de care are nevoie.

Cititorul romanului Ion este introdus intr-un univers care ii este sau ii devine familiar si despre care va fi informat si documentat. Liviu Rebreanu pune accent pe detaliu, pentru ca acesta da iluzia realului.

Modelul narativ realist este configurat de opera unor scriitori ca : Honore de Balzac, Lev N. Tolstoi, Chareles Dickens. Materialul epic este foarte bogat nu exclude analiza psihologica, care este facuta insa tot din perspectiva unei instante narative supradotate (nartorul omniscient).

Geneza romanului Ion au constituit-o trei intamplari reale, pe care autorul le-a "topit" si unificat intr-o panza enorma, tinzand spre monumental. Astfel, povestea auzita de la parinti despre o fata bogata sedusa de un flacau sarac, discutia cu un tanar taran, Ion Pop Glanetasu care ii marturiseste ca oricat ar munci, nu-si poate depasi conditia de sarac al satului, gestul sarutului gliei de catre un taran la hotarul natal al autorului si satul vecin au contribuit la aparitia acestui roman. Noutatea pe care o aduce Rebreanu consta in tehnica infatisarii detaliilor, in imaginile plastice si in derularea intamplarilor care par a fi filmate cu incetinitorul.

Romanul Ion este o monografie a realitatilor satului ardelean de la inceputul secolului al XX-lea. Conflictul romanului este generat de lupta apriga pentru pamant. Intr-o lume in care statutul social al omului este stabilit in functie de pamantul pe care-l poseda, este firesc faptul ca mandria lui Ion sa-l duca spre patima devoratoare pentru pamant. Solutia lui Rebreanu este aceea ca Ion se va casatori cu o fata bogata, Ana, desi nu o iubeste, Florica se va casatori cu George pentru ca are pamant, iar Laura, fiica invatatorului Herdelea il va lua pe Pintea nu din dragoste,ci pentru ca nu cere zestre.

Romanul Ion este constituit din "cele doua glasuri": "Glasul pamantului" si "Glasul iubirii". Fiecare dintre cele doua titluri numeste o dominanta sufleteasca a personajului principal, o porunca mai puternica decat el insusi. In scurta existenta a lui Ion, cele doua "glasuri" se impletesc, cel dintai fiind mereu prezent; aparenta lui tacere in partea ultima a romanului isi vadeste inconsistenta in scena mortii personajului cand "ii paru rau ca toate au fost degeaba si ca pamanturile lui au sa ramaie ale nimanui."

S-a remarcat geometria clasica a romanului, impartirea in capitole (prima parte 6, a doua 7). Fiecare capitol e impartit in scene, iar fiecare scena in momente semnificative. Daca avem in vedere si simetria inceput-sfarsit (imaginea drumului care duce spre Pripas si care in final paraseste satul), precum si corespondentele neasteptate, care leaga pin fire nevazute destinul personajelor, romanul da impresia de viata adevarata, de cadru uman comun.

In ceea ce priveste cronologia in romanul realist, este una logica, fireasca, in care evenimentele si actiunile se succed intr-o ordine normala, in care se petrec. Rebreanu povesteste pe masura ce actiunea are loc Actiunea are ca inceput si sfarsit cate o zi de duminica, scenele fiind colective. Descrierea, ca modalitate de prezentare creeaza impresia de verosimil.

Personajul este complex, cu lumini si umbre, calitati si defecte. Realismul considera ca lumea, deci si omul, nu sunt simple si neschimbate, ci intr-o permanenta evolutie.Astfel, Ion este un taran ardelean, iute si harnic, chipes, voinic, dar sarac, violent si sfidator. Sentimentul ce il domina este patima pentru pamant, desi nutreste sentimente de iubire pentru Florica.

Ion traia intr-o lume in care nu conta decat pararea satenilor si statutul social. Ceea ce conta pentru el era averea, pamantul. Fiind dominat de dorinta de a fi respectat in sat, stapanit de o vointa navalnica, considera ca abia atunci cand va avea stabilitate materiala, atunci va putea iesi pe ulita cu capul sus, cu pieptul inainte, mandru ca este si el "in randul lumii". Insa, pentru ca si-a desemnat propriul destin si pe cel al Anei, sfarsitul lui Ion este perfect motivat din punct de vedere moral dar si estetic.

In contruirarea personajului, distingem diverse modalitati de caracterizare: gesturi, fapte, comportament, relatiile cu ceilalti, dialog si monolog.

Din punct de vedere stilistic, Liviu Rebreanu este un scriitor anticalofil. Fiind un scriitor realist, Rebreanu a respins podoabele stilistice de prosos.

Corespunzand ca tipologie a personajului, tematica si stilul artei realiste, romanul lui Liviu Rebreanu ramane un adevarat document despre satul ardelean al acelor timpuri.