Proza narativa

Proza narativa

Etimologie: fr. "prose"; lat "prosa"= discurs care inainteaza in linie dreapta.

Proza este o modalitate de redactare care se defineste, de regula, prin contrast cu poezia. Sub aspect formal, inseamna absenta structurilor prozodice.

Naratiunea este relatarea sau prezentarea unor evenimente.

Esentiale in constructia naratiunilor sunt relatiile temporale ( succesiunea evenimentelor in timp) si cele cauzale ( inlantuirea evenimentelor potrivit relatiei cauza-efect). Naratiunea are un narator si un naratar (destinatar).

Textele narative cu caracter fictional se incadreaza in genul epic ( lat "narratio"= povestire, istorie).

Epicul se caracterizeaza prin structura de baza narativa (actiune si personaje) si prin alternarea vorbirii naratorului cu cea a presonajelor. Textele epice pot fi compuse in proza (basm, schita, nuvela, roman, etc) sau in versuri ( epopee, balada, poem eroic, etc).

Proza- acceptii ale termenului:

a)      exprimarea ideilor sub forma obisnuita a vorbirii curente

b)      mod de exprimare care nu se supune regulilor prozodice ( exista si proza metrica, care se constituie pe baza regulilor privind succesiunea silabelor lungi si a celor scurte si proza ritmica, care se constituie pe baza regulilor privind accentul). Proza savanta este la granita dintre proza stiintifica si cea beletristica ( ex D. Cantemir " Descrierea Moldovei")

c)      mod de expunere specific epicului.

Raport narator- opera

- subiectiva

- obiectiva

Complexitatea structurii narative:

redusa (zicala, anecdota, epistola)

ampla (epopee, roman)

Naratologia disociaza intre:

povestire ( istorisire, fabula)- totalitatea evenimentelor, o inlantuire de actiuni

discurs (subiect)- vizeaza modul in care receptorul ia cunostinta de cele relatate; constructia estetica a subiectului

Naratiunea, ca povestire , are ca determinanti:

nuclee (care se reporteaza la fapte, actiuni)

indicii (care trimit la descrierea obiectelor si personajelor)

catalizele (care sunt expresii descriptive, referitoare la desfasurarea faptelor, la nuclee)

informatiile (care situeaza actiunea in timp si spatiu)

personajele-actantii care participa la actiune

Naratiunea ca discurs, se identifica prin conceptele:

timpul naratiunii ( raportul dintre timpul istoriei si al discursului)

aspectele naratiunii (modul cum povestirea este perceputa de catre narator, punctul de vedere)

modalitatile naratiunii ( felul cum naratorul expune povestirea)

a)      prezentarea (povestirea evenimentelor)

b)      reprezentarea ( punerea in scena a eventimentelor prin dialogul personajelor

implica instantele narative (autor, cititor, mod de expunere)

Discursul presupune o anumita compozitie

Discursul narativ

a)      organizare succesiva , lineara (Al. Lapusneanul)

b)      organizare dislocata( cuprinde actiuni colaterale, secundare) (I.C. Amintiri)

c)      organizare simultana a faptelor, prin multiplicarea planurilor narative (L.R. Rascoala; M.Preda Morometii)

d)      organizare circulara, sferoidala bazata pe simetria incipitului si a finalului ( Rebreanu, Slavici- Moara cu noroc)

e)      organizare pe niveluri narative (compozitia in rama; M Sadoveanu)

Incipitul reprezinta formula compozitionala de inceput a operei si are o valoare anticipativa; uneori sugereaza semnificatia intregului text.

Finalul reprezinta formula de sfarsit si asigura coerenta elementelor compozitiei, precum si unitatea viziunii artistice. Intra in relatie de simetrie cu incipitul.

Poate fi inchis sau deschis.

Timpul naratiunii

pe momentele subiectului

episod: actiune secundara, auxiliara

scena:subunitate a actiunii, o singura situatie

Secventele pot aparea in inlantuire, alternanta sau insertie.

inlantuire= succesiune de fapte

insertie= includerea unei povestiri in interiorul alteia

alternanta= impletirea episoadelor a 2 sau mai multor povestiri

Timpul

- naratiunii (al personajelor)

scriiturii ( naratorul vorbeste despre propria naratiune)

lecturii (cand naratorul sau scriitorul se adreseaza direct cititorului.

Modalitatile naratiunii: relatarea si reprezentarea.

In relatare naratorul povesteste, este expovitiv

Reprezentare naratorul arata (vorbirea directa a personajelor) si

Comentariul sau discursul subiectiv

= naratiunea, descrierea , dialogul, monologul, argumentarea.

Perspectiva temporala

Cronologica: relatarea faptelor se face in ordinea in care s-au intamplat.

Discontinuitatea temporala: analepse( evocari ulterioare, amanate de un fapt petrecut ulterior) si prolepse( anticipari narative). Intoarcerile in timp si anticiparile sunt specifice prozei moderne. Unele momente temporale sunt comprimate doar in cateva fraze, ori chiar suspendate, macand elipsele temporale.

Flash-back-ul (secventa retrospectiva) desemneaza o scena inserata intr-o creatie cinematografica sau literara, reprezentand evenimente petrecute anterior ( ex: fluxul memoriei involuntare- procedeul se gaseste mai ales in naratiunile bazate pe tehnica monologului interior).

Instanta narativa este componenta situatiei narative suprapuse, in parte, peste aceea de persoana. Vocea narativa acopera un camp mai larg decat cel determinat de extensia persoanei gramaticale: identifica autorul, naratorul si suprapunerea acestora in povestire (stilul indirect liber care releva relatarea prin intermediul unui personaj/ narator situat in afara evenimentelor relatate, stabileste raportul dintre personaj si narator, marcheaza, formal, in text, prezenta receptorului.

Naratorul este un element al discursului, o figura creata.

Punctul de vedere.Viziunea.Focalizarea

Exista , din perspectiva naratorului 3 puncte e vedere:

1) Naratiunea cu autor omniscient, focalizare zero, naratie non-focalizata.

Viziunea "dindarat", tip narativ auctorial (heterodiegetic)

2) Naratia cu punct de vedere, care prezinta o omniscienta selectiva, "focalizare interna"

Viziunea " impreuna cu", narator=personaj, naratiune la persoana intai. Tipul narativ este actorial. El poate fi actor al diegezei ca martor ( participant, homodiegetic) sau erou (autodiegetic) ( ex : Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi)

3) Viziunea "din afara" - naratorul stie mai putin decat personajele, nu poate patrunde in constiinta nimanui (proza comportamentala)

Structura textului narativ

Instantele comunicarii narative

-autorul

-naratorul

Tipuri de naratori

Naratorul este o instanta intermediara intre autor si cel ce relateaza suita evenimentelor. El isi asuma functia narativa (de reprezentare), care se imbina cu functia de control sau cu cea de regie, intrucat naratorul e capabil sa citeze discursul personajelor in interiorul propriului discurs, folosind verbe "dicendi" si utilizand indicatiile scenice. Poate opta si pentru functia de interpretare. (ex: In "Hanul-Ancutei" cei care povestesc nu-l reprezinta pe autor, pe M. Sadoveanu, ci pe cei 9 povestitori, exceptie comisul Ionita care se reprezinta pe sine.)

Narator credibil (infailibil) - spune tot ce stie;

Necredibil- nu dezvaluie tot ce stie.

Omniscient (stie tot)

Personaj ( este actant)

Martor ( observator) - observa si ulterior relateaza

Mesager - cel caruia i se istoriseste o relatare pe care apoi o va relata

Confident - I se incredinteaza o poveste

Autor cel care asigura un dialog permanent cu un cititor prezumtiv ( Patul lui Procust)

Reflector- are rolul de a schimba, prin interventiile sale, perspectiva asupra faptelor si a personajelor, de a ambiguiza, eventual, mesajul (Concert din muzica de Bach)

Supranaratorul este cel care gestioneaza interventiile altor naratori, intr-un ciclu sau serie de povestiri ( Hanu Ancutei)

naratiunea

--obiectiva

-- subiectiva ( povestire)

- descrierea - trasaturile caracteristice ale unei realitati ( personaj, peisaj, stare sufleteasca). Poate fi : realist-clasica; fantastica , umanistica, satirica, psihologica.

- dialogul interior - specific prozei moderne, constand in descrierea eului personajului in 2 voci distincte, ca expresie a unor contradictii launtrice acute ( Stavrache)

- monologul - discurs la persoana I - modalitate de analiza psihologica= monolog interior- configureaza structura interna a personajului, aparent fara vreo cenzura din partea constiintei sau ratiunii

- introspectia- modalitate de analiza psihologica ce consta in observarea fenomenelor propriei constiinte, fara a fi adresata cuiva ( Stefan Gheorghidiu)

- personajul - clasic ( caracter)- logica, unitate interioara, verosimilitate, rationalitate, inteligibilitate, ratiune ,simtul onoarei

- romantic- dinamic, antitetic, se transforma, rebel, enigmatic

- realist- tipologii, diversitate individuala si istorica

- modern- expresia unei sensibilitati; isi pierde consistenta si coerenta, uneori e un simbol ( Mesterul Manole)

Tipologie

personaje fictive, atestate documentar, alter ego

fabulos, suprapersonaj= un loc sau un obiect care determina decisiv viata personajului ( ex: spanzuratoarea)

personaj principal, secundar, figurant, episodic

complex ( rotund)

simplu (plat)

PROZA NARATIVA

Gen epic= cuprinde totalitatea productiilor literare care exprima, sub forma de naratiune, idei, sentimente, actiuni ale eroilor unor intamplari reale sau imaginare. E atat in versuri , cat si in proza, dezvaluind direct sau indirect aspecte divese ale realitatii, intr-o maniera relativ obiectiva, fie la persoana a III-a , fie la persoana I.

Caracteristica epicii este nararea obiectiva a faptelor, scriitorul nefiind prezent direct, ci ca un "martor" sau o "voce" ce relateaza desfasurarea unor fapte. Epicul poseda continuitatea miscarii, a duratei si a deplasarii spatiale. Naratiunea se poate asocia cu dialogul, descrierea sau monologul.

Orice naratiune cuprinde o unitate structurala intre fabula (istorie) si subiect (discurs), separate doar teoretic. Fabula este "istoria" propriu-zisa, ceea ce s-a intamplat, evenimentele si legaturile dintre ele. Subiectul sau discursul este modul de prezentare a istoriei, dispunerea evenimentelor, intr-o anumita succesiune.

a) Proza clasica se remarca prin densitate de idei, echilibrul structurii, concizie, caracter riguros si ordonat al constructiei sintactice, eleganta a limbajului. Personajele sunt in general tipice, plate, construite pe o singura trasatura de caracter: avaritie, snobism, demagogie. Tendinta moralizatoare a autorului este evidenta. Compozitia e rotunda, simetrica, echilibrata. Naratorul e obiectiv, omniscient, impersonal, naratiunea la persoana a III-a ( Negruzzi, Slavici, N.Filimon)

b) Proza romantica- se remarca prin bogatia metaforica, varietatea si adancimea simbolurilor, pitorescul limbajului. Personajul este spectaculos, cu victorii si prabusiri grandioase ( personaj exceptional, in situatii exceptionale). Sunt abolite rigorile formale. Romanticii descopera fantasticul, miraculosul, magicul, visul, calatoria in tinuturi exotice, cosmicul, misterul, demonicul, infinitul spatial si temporal. Planurile narative pot alterna, cronologia nerespectata ( dilatarea, comprimarea sau inghetarea timpului), ruperea echilibrului in ordinea realitatii, prezenta confuziei, a straniului, proiectia subiectiva a realitatii obiective, un limbaj criptic ce deschide drum prozei moderne ( Eminescu, M. Eliade, V. Voiculescu)

c) Proza realista- dezvoltata incepand cu a doua jumatate a secolului al XIX- lea, ca reactie antiromantica, va duce la dezvoltarea romanului. Se pune accent pe observatie si analiza, pe descrierea fidela a realitatii, urmarindu-se si implicatiile sociale, psihologice, etice. Lipseste idealizarea, fiind inlocuite cu atitudinea critica fata de societati. Se observa stilul sobru si impersonal, obiectivitatea, luciditatea demistificatoare, interesul pentru banalitatea cotidiana, pentru detaliul deviata. Sunt abordate mai ales subiecte din contemporaneitate, refuzandu-se clar romanul de epoca sau istoric. ( Stendhal, Balzac, Flaubert, Caragiale , Slavici ( Mara), Rebreanu, Preda)

d) Proza naturalista deriva din cea realista, tinzand spre reproducerea cruda, chiar brutala a realitatii. Temele cultivate: boala, ereditatea, tarele biologice, fiziologia, cazurile patologice. Sc riitorul intocmeste adevarate fise clinice personajelor, aplicand metoda de lucru experimentala in constructia romanului, diseca " felia de viata" izolata din complexul mediului. Stil rece, obiectiv ( Zola, Caragiale, Arghezi, H.P. Bengescu)

e) Proza moderna-- se caracterizeaza prin orientarea spre " eu", intuitie, incertitudine, subiectivitate, naratiune la persoana I, multiplicarea si relativizarea perspectivei, dizolvarea ideii de " tip" in favoarea ideii de individualitate.

Ca tehnici de compozitie- fluxul constiintei, memoria involuntara, anularea omniscientei si a ubicuitatii, introducerea personajului reflector, a naratorului - personaj, autenticitate.

Subiectul nu se mai construieste gradat , pe firul cronologic iar personajele sunt surprinse intr-un moment al devenirii lor fara a li se construi un trecut anume sau o genealogie amanuntita.

Se cultiva romanul simbolic, fantastic, alegoric si parabolic cu substrat mitic si filozofic. Romanul se adanceste in cercetarea subconstientului, a intregului complex de ganduri, senzatii, perceptii care caracterizeaza psihicul uman, sub forma prozei analitice si psihologice. Textul include scrisori, jurnale, diverse documente, genurile si speciile interfereaza ( Kafca, Camus, Proust, A Gide, C Petrescu, Rebreanu ( Ciuleandra, Adam si Eva), H.P. Bengescu)

f) Proza poetica - se plaseaza la granita dintre liric si epic. Sunt prezente metafore sugestive, care traduc idei abstracte, pasaje descriptive ce abunda in figuri de stil ( Eminescu - Sarmanul Dionis)

g) Proza postmoderna- preferinta pentru proza scurta, in care sunt surprinse realitatea cotidiana, experianta nemijlocita a vietii, dinamica sociala, dar si dilemele individului, intoarcerea autorului asupra lui insusi chiar in timpul redactarii textului, denuntarea naturii iluzorii a activitatilo imaginative, preferinta pentru fragment. Interes pentru medii sociale marginale, grotescul, parodia, umorul, stilul "rafinat-plebeu", alternarea de registre si tonuri narative, documentarismul, jocul conventiilor naratoriale, metatextualitatea ( Mircea Nedelciu, Adriana Babeti, Mircea Mihaies)