Particularitati de constructie a unui personaj dintr-un basm cult

Particularitati de constructie a unui personaj dintr-un basm cult

Opera literara ,,Povestea lui Harap-Alb'' de Ion Creanga este un basm cult si prezinta evolutia fiului de crai de la statutul de tanar neinitiat la statutul de cpnducator ar familiei si al imparatiei.

Tema basmului 'Povestea lui Harap-Alb' este triumful Binelui asupra Raului care se particularizeaza prin tema initierii si a maturizarii eroului, Harap-Alb fiind in prima parte a naratiunii ,,boboc de felul sau''. Motivele narative specifice sunt: superioritatea mezinului, supunerea prin viclesug, muncile sau probele, demascarea raufacatorului, pedeapsa si casatoria.

Actiunea basmului este plasata intr-un trecut indepartat, in care totul este posibil si se caracterizeaza prin vastitate, la fel ca spatiul desfasurarii intamplarilor. In ,,Povestea lui Harap-Alb'' nu exista toponime reale, iar locurile sunt numite cu ajutorul genitivului posesorului: imparatia lui Verde imparat, imparatia lui Ros imparat, Gradina Ursului, Padurea Cerbului, iar actiunea este plasata intr-un trecut mitic "odata".

Subiectul este organizat intr-un tipar consacrat, schema epica fiind structurata pe motivul ordonator al calatoriei si al probelor depasite, dar ca element de originalitate, Ion Creanga asociaza calatoriei initiatice pe aceea de confruntare a insusirilor dobandite de erou, apoi calatoria de intoarcere si de recuperare a identitatii adevarate.

Cartea primita de la imparatul Verde care are nevoie de un mostenitor la tron este factorul perturbator al situatiei initiale. Destoinicia fiilor este probata mai intai de crai, deghizat in ursul de sub pod; aceasta este o proba a barbatiei, conditie initiala obligatorie pentru cel care aspira la tron. Drept rasplata pentru milostenia aratata Sfintei Duminici, deghizata in cersetoare, careia ii daruieste un ban, mezinul primeste sfaturi de la aceasta sa ia ,,calul, armele si hainele'' cu care tatal sau a fost mire pentru a izbandi. Calul descoperit cu tava de jaratec, a devenit tovarasul si sfatuitorul tanarului.

Trecerea podului este urmata de ratacirea in padurea-labirint, simbol ambivalent, loc al mortii si al regenerarii. Cum are nevoie de un initiator, cele trei aparitii ale Spanului il determina sa incalce sfatul parintesc si il tocmeste ca sluga.

Ajunsi la curtea imparatului Verde, Spanul il supune pe Harap-Alb unor probe. Pentru trecerea acestor probe este ajutat de Sfanta Duminica si calul nazdravan, ca si de cei cinci tovarasi : Gerila, Flamanzila, Setila, Ochila, Pasari-Lati-Lungila.

Fata imparatului Ros impune o ultima proba: calul lui Harap-Alb si turturica ei trebuie sa aduca ,,trei smicele de mar si apa vie si apa moarta de unde se bat muntii in capete". Proba fiind trecuta de cal, fata il insoteste pe Harap-Alb la curtea imparatului Verde. Fata il demasca pe Span, care il acuza pe Harap-Alb ca a divulgat secretul si ii taie capul. In felul acesta il dezleaga de juramant, semn ca initierea este incheiata, iar rolul Spanului ia sfarsit. Invierea eroului este realizata de fata imparatului Ros. Nunta si schimbarea statutului social confirma maturizarea eroului. Deznodamandul consta in refacerea echilibrului si rasplatirea eroului.

Personajele basmului sunt oameni, dar si fiinte himerice (cu comportament omenesc) si sunt purtatoarele unor valori simbolice: Binele si Raul in diversele lor ipostaze. Protagonistul este secundat de auxilii care il sprijina pe erou in actiunea sa: fiinte cu insusiri supranaturale - Sfanta Duminica, fata imparatului Ros, animale fabuloase (calul nazdravan, Craiasa Albinelor), cei cinci tovarasi sau obiecte miraculoase - aripile craieselor, smicelele de mar, apa vie si apa moarta.

Dupa cum reiese si din titlul basmului, personalul principal este Harap-Alb, fiul mai mic al craiului, surprins in 3 ipostaze: ca fiu de crai, ca sluga si ca viitor imparat. In prima ipostaza, eroul este un neinitiat, fiind dominat de defecte, desi are un fond sufletesc bun. Cea de-a doua ipostaza este cea de sluga a Spanului, coborarea la acest nivel fiind necesara pentru initierea procesului de maturitate, iar ultima ipostaza marcheaza incheierea procesului de initiere.

Portretul fizic al eroului lipseste, accentul fiind pus pe trasaturile morale ale acestuia. Caracterizarea directa a eroului este succinta si realizata de catre narator, care ii evidentiaza lipsa de maturitate boboc de felul sau in treburi de acestea", dar si de alte prsonaje cu care eroul interactioneaza.

Caracterizarea indirecta este mai ampla, deoarece personajul isi dezvaluie calitatile si defectele pe parcursul actiunii prin fpte, atitudini si limbaj.

Mezinul apare de la inceput ca un tanar fara ambitii. Se hotaraste sa isi incerce norocul, nu pentru ca vrea sa devina imparat, ci pentru ca fratii lui maimari l-au dezamagit pe tatal lor, deci din dorinta de a spala rusinea acestora.

Tanar fiind si parasind pentru prima data casa parinteasca, Harap-Alb este lipsit de curaj. Speriat de necunoscut si lipsit de experienta, el se vaicareste de fiecare data cand Spanul il supune la cate o proba, isi plange de mila : ,,Spanul vrea sa-mi rapuie capul cu orice pret si de-as muri mai degraba, sa scap odata de sbucium, decat asa viata, mai bine moarte de o mie de ori!"

In calatoria pe care o face, Harap-Alb dovedeste de multe ori generozitate. Acesta este si motivul pentru care este ajutat. De altfel, Sfanta Duminica este prima pe care o miluieste si care il va rasplati pentru bunatatea sa. Craiasa furnicilor si regina albinelor ii vin in ajutor, intrucat eroul a evitat sa le faca vreun rau atunci cand se indrepta catre Ros imparat. Datorita ajutorului primit de la ele, Harap-Alb duce la bun sfarsit proba separarii nicipului de mac si cea a identificarii ficei imparatului Ros.

O alta trasatura a lui Harap-Alb este onoarea. Dupa ce Spanul ii fura identitatea si il transforma in sluga sa, eroul tace si indura toate umilintele la care este supus, dar isi respecta cuvantul dat acestuia. El nu spune nimanui ca este adevaratul nepot al imparatului Verde, Cea care dezvaluie cine este Harap-Alb este fata imparatului Ros. Scena in care Spanul ii taie capul eroului, iar fata il readuce la viata recurgand la practici magice simbolizeaza dezlegarea de juramant si rnasterea unui alt erou care are toate trasaturile caracteristice unui imparat, caci a capatat suficienta experienta de viata. Probele pe care le duce la bun sfarsit ajutat de Sfanta Duminica, de cal, de Gerila, Flamanzila, Setila, Ochila si Pasari-Lati-Lungila, de craiasa furnicilor si de regina albinelor au valoare initiatica si formativa.

In acest contexteste de luat in discutie relatia eroului cu Spanul. Acesta i-ar fi putut taia capul atunci cand l-a scos din fantana. Nu o face preferand sa-l transforme in sluga. Atitudinea Spanului este una atipica pentru un personaj negativ. Rolul sau este acela de a-l determina pe Harap-Alb sa-si evidentieze latentele, pentru a deveni imparat. Ca orice tanar inocent, si Harap-Alb are nevoie de un dascal care sa il initieze si sa-l determine sa arate ce poate. De altfel, fiecare proba la care il supune Spanul poate fi considerata o lectie de viata de care are nevoie orice viitor imparat. Spanul este un parinte spiritual, in masura in care ii atribuie eroului o identitate. Pana la coborarea in fantana, eroul era numit doar ,,mezinul". Pretul iesirii din fantana este dobandirea unei identitati, dar pierderea temporara a statutului social. In relatie cu Spanul, Harap-Alb dovedeste supunere si onestitate, oricat de greu i-ar fi.

O alta trasatura a personajului este vocatia prieteniei. Cei cinci tovarasi care il insotesc la Ros imparat il fac sa devina constient ca nu poate izbandi niciodata de unul singur. Ei ii sar in ajutor fara vreun motiv si ii sunt devotati pana cand fata imparatului pleaca impreuna cu Harap-Alb spre imparatia unchiului sau.

O modalitate de caracterizare indirecta a personajului este si numele pe care i-l da Spanul, "Harap-Alb" este o constructie oximoronica. Primul nume, "harap", inseamna "om cu parul si pielea de culoare neagra", iar cel de-al doilea , "alb", are conotatii morale si inseamna "pur", "inocent", "naiv".

Modul in care se exprima atat Harap-Alb, cat si celelalte personaje este taranesc. In basm se face auzita si vocea naratorului care are acelasi limbaj ca si personajele. Basmul se caracterizeaza prin oralitate si umor. Naratorul comunica permanent cu un interlocutor, pe care il implica in evenimentele relatate, caruia I se adreseaza spontan. Cateva dintre marcile oralitatii sunt : formulele de limba vorbita: " in sfarsit", "vorba sa fie", numarul mare de interjectii: "iaca","hai" , "teleap-teleap", expresiile idiomatice: ,,a se duce pe apa sambetei'' , ,, a strica orzul pe gaste''; numarul mare de proverbe si zicatori introduse, de obicei, prin sintagma ,, vorba ceea'', ,,Capra sare masa, iada sare casa", ,,Cine poate oase roade, cine nu nici carne moale'' ; frazele rimate imprecise.

Buna dispozitie, hazul care caracterizeaza acest lucru sunt datorate atat prezentarii unor situatii, cat si intorsaturilor de fraza.

Si in constructia personajului se manifesta ideea ca viata instruieste si educa. Acest lucru reiese din probele initiatice carora eroul le este supus si care il fac sa invete ce inseamna suferinta si ii desavarsesc comportamentul. Dupa ce se dovedeste egoist in relatiile cu ceilalti, fiul de crai, devenit sluga, va simti pe propria piele egoismul Spanului, ceea ce il va maturiza si il va face sa ocoleasca alaiul de nunta al furnicilor. Toate deplasarile spatiale intre imparati, toate probele pe care le trece ajutat de cei care in aparenta par fiinte lipsite de putere, il invata pe erou ca aparentele sunt inselatoare.