Redacteaza un eseu de 2-4 pagini in care sa conturezi un personaj dintr-o drama moderna studiata

Redacteaza un eseu de 2-4 pagini in care sa conturezi un personaj dintr-o drama moderna studiata. in redactarea eseului, vei avea in vedere urmatoarele repere:

tipologia personajului;

trasaturile de caracter;

evolutia eroului in cadrul dramei;

modalitati de caracterizare;

folosirea unor citate semnificative.

Piesa lui Marin Sorescu, lona, a fost publicata in 1968 si face parte dintr-o trilogie dramatica intitulata Setea muntelui de sare, alaturi de dramele: Paracliserul si Matca.

Piesa este un monolog, de aceea unii o considera poem dramatic, altii, drama; autorul o denumeste: "tragedie in patru tablouri'.

Titlul, dar ji o parte din continut, ne duc cu gandul la lona din mitul biblic. In legenda biblica, lona este cel pe care Dumnezeu l-a trimis in cetatea Ninive sa transmita cuvantul sfant, pentru ca cetatenii uitasera de credinta si traiau in pacat. lona incearca sa fuga la Tars si se urca pe o corabie. Dumnezeu face sa se dezlantuie o furtuna cumplita, iar corabia este pe punctul de a se scufunda. in acel moment, lona cere sa fie aruncat in mare, constient ca nenorocirea s-a produs din cauza lui. in apa lona este protagonistul unui alt eveniment: este inghitit de un chit si sta in burta acestuia timp de trei zile si trei nopti. in interiorul chitului lona se roaga lui Dumnezeu, acesta se indura si porunceste pestelui sa il elibereze pe lona care va ajunge pe uscat. Oamenii din Ninive se intorc la credinta, iar Dumnezeu le iarta pacatele, lasand cetatea sa-si duca mai departe existenta ei obisnuita.

lona se revolta, el stia ca Dumnezeu este bun si iertator si de aceea nu voia sa ajunga Ia Ninive. Revolta se concretizeaza in plecarea sa in desert, pentru ca voia sa moara. Dumnezeu se indura de el si il fereste de soare cu ajutorul unui vrej (o planta). lona se ataseaza de planta, Dumnezeu face sa apara un vierme care o va vesteji. lona este din nou suparat, insa Dumnezeu a vrut sa-i demonstreze ca, daca lui lona i-a parut rau de o banala planta, atunci lui, Creatorului lumii cum sa nu-i fi parut rau de atatia oameni din Ninive.

Marin Sorescu face din lona un personaj tragic, dar si simbolic. EI reprezinta omul secolului al XX-lea care are multe probleme existentiale,

care vrea sa cunoasca mult, sa releve adevarul despre el si despre lume. Pentru a patrunde toate tainele, Iona lui Marin Sorescu trebuie sa se initieze.

Autorul construieste in asa maniera piesa, pentru ca personajul sa parcurga cat mai multe experiente initiatice. Cele patru tablouri il prezinta pe Iona pe uscat - tabloul I si al IV-lea - si in burtile celor trei pesti mari - tablourile al H-lea si al Ill-lea.

Prezenta lui Iona in burtile celor trei pesti releva dorinta omului care vrea sa scape de orice incorsetare, sa fie permanent liber. Libertatea insa este data de cunoastere, de aceea Iona va incepe acest proces cu cunoasterea de sine. isi analizeaza visele, aspiratiile, gandurile sale de pescar "fara noroc'. Ajungand in burtile celor trei pesti, Iona este ca un erou din basmele romanesti care are de traversat trei probe initiatice. Pentru el, cele trei burti sunt ca si trei nasteri. Eroul considera ca fiecare element cognitiv echivaleaza cu "o nastere', pentru ca, afland ceva nou, omul se simte mereu altul, mult diferit de cel care era in stadiul de neofit.

Iona isi expune, in cadrul monologului sau, unul dintre idealurile sale, aspiratii care demonstreaza tendinta spre perfectiune: "Daca as avea mijloace, n-as face nimic altceva decat o banca de lemn in mijlocul marii. Constructie grandioasa de stejar geluit, sa respire pe ea, in timpul furtunii, pescarusii mai lasi. E destul de istovitor sa tot impingi din spate valul, dandu-i oarecare nebunie; vantul, el, mai degraba, s-ar putea aseza acolo din cand in cand. Si sa zica asa, gandindu-se la mine: N-a facut nimic bun, in viata lui, decat aceasta banca de lemn, punandu-i de jur imprejur marea. M-am gandit bine, lucrul asta l-as face cu draga inima. Ar fi ca un lacas de stat cu capul in maini in mijlocul sufletului. '. (Finalul tabloului II).

Afirmatiile lui Iona demonstreaza ca doreste sa cunoasca totul, el vrea sa patrunda toate tainele existentiale. Observa obiectiv, rational ca viata este un fenomen, uneori absurd, cu o serie de automatisme care pot produce desensibilizarea sau alienarea individului.

Monologul lui Iona este expresia omului insingurat care vrea sa comunice, dar nu-si gaseste un interlocutor adecvat. Asa se explica de ce nu se realizeaza un dialog cu cei doi figuranti care apar pe scena. Iona li se adreseaza, chiar cu prietenie, comunicarea insa, nu se realizeaza.

Iona vrea sa domine timpul, se intoarce in trecut, observa prezentul, insa, viitorul ii pare ceva incert si plin de surprize. Analizandu-si viata, eroul vrea sa patrunda sensurile adanci ale existentei umane care se leaga de bunici, parinti, scoala, obiecte, dar si de soare. El concluzioneaza ca viata este " dracia aceea frumoasa si minunata si nenorocita si caraghioasa, formata din ani. '.

Personajul lui Marin Sorescu se confrunta si cu cea mai spinoasa problema, destinul: "Am pornit-o bine. Dar drumul, el a gresit-o. Trebuia s-o ia in partea cealalta.'. El constata ca viata este tragica pentru ca apare discrepanta intre dorinta, aspiratii si realizare. Eroul devine un

revoltat impotriva conditiei de muritor. Considera ca numai cunoasterea totului il poate salva de Ia statutul de fiinta limitata in spatiu si timp.

Dupa ce a parcurs mai multe probe initiatice, (sau etape ale cunoasterii) Iona are senzatia dedublarii sale. Simte ca in el coexista xmjona neofit (pur, sensibil, candid) si un Iona initiat.

in finalul piesei eroul foloseste pronumele personal noi si verbul la persoana I, plural, sugestii ale dedublarii: "Razbim noi cumva la lumina'. Gestul spintecarii burtii, din final, are conotatii multiple. Iona se simte puternic pentru ca este un initiat, iar initierea ii da senzatia ca are libertate suprema. in acele momente el mai avea de patruns taina mortii pentru a-si fi desavarsit cunoasterea. Pe de alta parte, el este convins ca moartea este sansa omului de a deveni vesnic.

Gestul lui Iona poate fi interpretat si altfel, "spintecarea burtii' face trimiteri la burtile pestilor care presupuneau nasteri repetate, situatii initiatice continue. Se poate deduce ca procesul cunoasterii nu poate stagna, el este infinit, nu poate fi dominat de nicio forta umana.

Iona este un erou tragic, asemenea geniului pentru care nu exista compromis sau cale de mijloc, el vrea totul sau nimic.