Renasterea italiana

Renasterea italiana

Atunci cand, spre sfarsitul perioadei, conditiile intelectualilor devin mai grele, cand numarul lor crescut nu coincide cu posibilitatile de existenta care li se ofera si, pentru a exista, sunt nevoiti sa fie in slujba unui demnitar, dincolo de dependenta de rigoare, vizibila in relatiile de subordonare ale scriitorului fata de protectorul care il plateste, ii ramane totusi posibilitatea libertatii de expresie; o practica cu cinism Aretino; o practica folosind procedeele burlescului, Berni. In fine, exista o boema a intelectualilor, in care se numara Ruzzante sau Gelli care, fara protector si nevoind sa-l aiba, sunt cei mai liberi in sensul lor, inovand in planul formelor poetice, mentinand vie legatura dintre limba scriitorilor si limba vorbita. Instaurarea guvernarii absolutiste a Medici-lor, dupa inlaturarea Republicii, in 1530, este un prilej de verificare pentru intelectuali: multi dintre ei se exileaza, si sunt foarte putini aceia care revin atrasi de curtea lui Cosimo I; "literatul" este inca o figura periferica, in timp ce epoca e dominata de scriitori care sunt totodata personalitati morale; cinismul lui Aretino este o forma inversa a protestului, el imita constient si liber viciul impotriva caruia protesteaza. Cultura cea mai stralucita a Renasterii coincide in timp cu perioada de criza politica a statelor italiene si ea preceda cu putin infrangerea lor militara; cultura era rodul tarziu al unei indelungate acumulari de conditii prielnice care incetasera de a mai exista in momentul cand efectele lor se afirmau pe deplin. De aceea in opera unui mare clasic, cum este Ariosto, exponentul culturii Renasterii, coexista arta si protestul direct, poemul epic si satira, iar in opera lui Michelangelo, perfectiunea infaptuirii artistice, in care arta antica i-a fost artistului o calauza, coincide cu o framantare necunoscuta anticilor si care rupe echilibrul interior al operelor anuntand criza marcata de baroc. Faptele externe care au pus capat conditiilor favorabile culturii au intervenit prea repede si au scurtat durata Renasterii; pregatita timp de doua secole, ea a fost oprita in loc la jumatatea secolului al XVI - lea, de Contrareforma. Constiinta acestui sfarsit apropiat al libertatii si al culturii exista la Machiavelli, si tot ea determina continutul patetic al liricii lui Michelangelo; in fine, abundenta scrierilor, numarul crescut al intelectualilor, publicistica devenita o profesiune a acestora sunt aspecte ale unui sfarsit de epoca, si ca atare ele definesc sfarsitul Renasterii.

De completat*