SCRIE UN ESEU DE 2 - 3 PAGINI, DESPRE RELATIILE DINTRE DOUA PERSONAJE CARE APARTIN UNUI BASM CULT STUDIAT

Scrie un eseu de 2 - 3 pagini, despre relatiile dintre doua personaje care apartin unui basm cult studiat. In elaborarea eseului, vei avea in vedere urmatoarele:

- prezentarea a patru elemente ale textului narativ semnificative pentru realizarea personajelor alese ( de exemplu: tema, perspectiva narativa, actiune, conflict, relatii spatiale si temporale, constructia subiectului, modalitati de caracterizare, limbaj etc. );

- evidentierea situatiei initiale a celor doua personaje, din perspectiva tipologiei in care se incadreaza, a statutului lor psihologic, moral etc.;

- relevarea trasaturilor celor doua personaje, semnificative pentru ilustrarea relatiilor, prin raportare la doua episoade / secvente narative ale basmului ales;

- exprimarea unei opinii argumentate despre relatiile dintre cele doua personaje, din perspectiva situatiei finale / a deznodamantului.

Basmul cult este o specie a genului epic, de dimensiune redusa, cu numar mediu de personaje in care accentul este pus pe maturizarea personajului (prin drumul si probele pe care trebuie sa le treaca, lupta dintre Bine si Rau , intotdeauna invingand Binele, prezenta personajelor cu puteri supranaturale. Despre dimensiunea morala a basmului cult, Povestea lui Harap-Alb de Ion Creanga, care a fost publicata in "Convorbiri Literale" in 1977, G. Calinescu afirma: "Povestea lui Harap-Alb E UN CHIP DE A DOVEDI CA OMUL DE SOI SE GASESTE SUB ORICE TRAI".

Tema basmului este lupta binelui impotriva raului, incheiata cu triumful binelui. Eroul parcurge o aventura eroica, imaginara, un drum al maturizarii, pentru dobandirea unor valori morale si etice. Harap-Alb pleaca de acasa pe un drum spiritual pentru a se regasi. Acest caracter de maturizare prin trecerea de probe da textului caracter de bildungsroman.

Naratiunea la persoana a III a este realizata de un narator omniscient, dar nu si obiectiv; intervine adesea prin comentarii sau reflectii, unele adresate interlocutorilor ipotetici (cititori sau ascultatori), si nici creditabil, dupa formula initiala "amu cica" si ceea ce afirma "poate or izbuti sa ieie fata Imparatului Ros, poate nu [] cum le-o fi norocul. Ce-mi pasa mie? Eu sunt dator sa spun povestea si va rog sa ascultati".

Actiunea se desfasoara linear, succesiunea secventelor narative/ a episoadelor este redusa cronologic prin inlantuire.

Cele trei ipostaze ale protagonistului corespund, in plan compozitional, unor parti narative, etape ale drumului initiatic; etapa initiala, de pregatire pentru drum, la curtea craiului; fiul craiului mezinul (naivul), parcurgerea drumului initiatic; Harap-Alb (novicele/ cel supus initierii), rasplata- imparatul (initiatul)

Personajele din basmul cult Povestea lui Harap-Alb de Ion Creanga (oameni, dar si "fiinte himerice" cu comportament omenesc) sunt purtatoare ale unor valori simbolice: binele si raul in diversele lor ipostaze.

Personajele indeplinesc, prin raportare la erou, o serie de functii (antajonistul, ajutatoarele, donatorii), ca in basmul popular , dar sunt individualizate prin atributele exterioare si prin limbaj.

Eroul (protagonistul) este sprijinit de ajutatoare si donatori: fiinte cu insusiri supranaturale ( Sfanta Duminica), animale fabuloase (calul nazdravan, craiasa furnicilor si a albinelor), fapturi himerice ( cei cinci tovarasi) sau obiecte miraculoase ( aripile craieselor, smincelelede mar, apa vie, apa moarta), si se confrunta cu raufacatorul/ personajul antagonist (Spanul) , care are functie si de trimitator. Personajul cautat este fata de imparat.

Caracterizarea directa este realizata de catre narator, de alte personaje sau rezulta prin mijloace de autocaracterizare. Dintre procedeele de caracterizare indirecta se utilizeaza caracterizarea prin fapte, limbaj, relatii cu alte personaje, nume.

Numele personajelor lui ion Creanga sunt foarte sugestive: al Spanului, al Imparatului Rosu si ale celor cinci tovarasi ai eroului reprezinta cate un defect uman, dar daca pentru personajele negative reflecta credinta populara in rautatea omului insemnat, in legatura cu care este avertizat feciorul de crai - sa se fereasca de omul ros , iara mai ales de cel span ca usunt foarte sugubeti, pentru cei cinci prieteni defectul devine insusirea supranaturala pusa in slujba binelui.

Numele Harap-Alb semnifica sclav- alb, rob de origine nobila, dar si conditia de invatacel , faptul de a fi supus initierii, transformarii. Anterior acestui statut a fost fecior de crai, mezinul , iar dupa dezlegarea de juramant, devine imparat.

Limbajul naratorului si al personajelor cupinde: termeni si expresii populare, regionalisme fonetice sau lexicale, ziceri tipice (frecventa proverbelor, a zicatorilor inroduse in text prin expresia vorba aceea)

Harap-Alb este personajul principal si eponim al basmului , protagonistul, intruchipare a binelui , dar este un erou atipic de basm, deoarece este complet lipsit de insusiri supranaturale si este construit realist, ca o fiinta complexa, care invata din greseli si progreseaza. De aceea este un personaj rotund, si nu plat, iesind din stereotipia superioritatii mezinului. Este un personaj tridimensional caci iese din tipar, surprinde ca atunci cand ii da calului cu fraul in cap sau rade impreuna cu ceilalti de Gerila, in casa de arama.

Nici antagonistul, spanul, nu este unul tipic, intrucat nici el nu are atribute miraculoase, nefiind un zmeu sau un animal fabulos. Dimpotriva, constructia realista a personajului reflecta conceptia populara despre omul rau care este "insemnat" : in acest caz lipsit de atributele barbatiei, ceea ce poate motiva psihologic ticalosia acestuia, intrucat il supune prin viclesug pe eroul imatur. In plus, Spanul are rolul cel mai important in scenariul initierii lui Harap-Alb , intrucat "rautatea" lui il pune pe tanar in situatia de a-si dovedi calitatile : este asadar un "pedagog rau" .

Protagonistul parcurge un drum al initierii , la finalul caruia trebuie sa treaca printr-un plan superior de existenta . Conflictul dintre bine si rau se incheie prin victoria fortelor binelui.

Statutul initial al personajului este cel de neinitiat . El traieste intr-un orizont al incocentei , justificata prin tineretea sa: e lipsit de experienta vietii. Desi are calitati umane deosebite , acestea nu sunt actualizate de la inceput, ci si le descopera prin intermediul probelor la care este supus.

Ceea ce ii lipseste inca fiului, tanar neexperimentat, lipsit de intuitii supranaturale, si ceeace nu poate capata decat prin experienta, este cunoastrea de oameni, capacitatea de a vedea dincolo de aparenta acestora, puterea de a cantari cu drept echilibru ceea ce e sinceritate si ceea ce e prefacatorie in faptele , in infatisarea, in vorbele celorlalti. Inocenta si credulitatea nu sunt defecte , ci doar carateristici ale tanarului neexpetimentat. Spre a deveni imparat el trebuie sa treaca mai multe probe si sa dovedeasca o serie de clitati, intre care distingerea adevarului dincolo de aparente este una importanta.

Dovezi ale naivitatii sunt in scena intalnirii cu Sfanta Duminica, sub chipul unei batrane cecsetoare, in alegerea calului nazdravan si, dincolo de spatiul protector al casei parintesti, intalnirea cu Spanul si scena coborarii in fantana, cand feciorul de crai isi pierde insemnele originii, i se schimba numele si identitatea , devine rob, punctul cel mai jos in care l-a dus lipsa de experienta.

In acest scenariu initiatic, eroul naiv are de invatat de la mai multi "pedagogi", pe care ii intalneste la inceputul drumului sau: pedagogul bun- Sfanta Duminica; pedagogul rau- Spanul, pedagogul rezervat, care intervine doar in cazuri speciale- calul.

Aparitia acestor initiatori pune in lumina, pe langa naivitatea personajului, alte trasaturi morale latente acestuia: bunatatea, onestitatea si prietenia. Eroul de basm fiind o intruchipare a binelui, iar Harap- Alb un erou atipic, lipsit de insusiri supranaturale si de atitudine razboinica, aceste trasaturi morale sut atuurile sale in confruntarea cu raul, pentru ca datorita lor intervin ajutoarele cu puteri supranaturale.

Dupa ce se desparte de tatal sau , care ii da sfatul de a se feri de omul ras, iara mai ales de cel span ca sunt foarte sugubeti (interdictia), craisorul se rataceste in padurea-labitint, dovedind astfel ca mai are multe de invatat. Apoi isi ia drept calauza un span (incalcarea interdictiei), care i se arata de trei ori sub diferite infatisari, cest fapt conducandu-l la naiva concluzie ca aiasta-i tara spailor . Nestiutor , ii marturiseste strainului sfatul tatalui, incat Spanul ii va replica, in scena supunerii prin viclesug de la fantana: fecior de om viclean ce te gasesti , tocmai de crra ce te-ai pazit n-ai scapat. Caracterizarea directa realizata de catre narator in episodul coborarii in fantana surprinde lipsa de experienta a tanarului , printr-o expresia a vorbirii orale: "Fiul craiului, boboc in felul sau la trebi de aiestea, se potriveste spanului si se baga in fantana".

Antagonistul (raufacatorul) il inchide pe tanar intr-o fantana si ii cere, pentru a-l lasa in viata, sa faca schimb de identitate, sa devina robul lui si sa jure pe ascutisul palosului (sugestie a unui cod al conduitei cavaleresti) sa-i dea ascultare intru toate, pana cand va muri si iar va invia, conditionare paradoxala, dar care arata si calea de eliberare. De asemenea, Spanul ii da fiului de crai numele de Harap-Alb . De remarcat faptul ca pana in acest moment nu se precizeaza numele mezinului, pentru ca el nu are o identitate proprie, ci se afirma doar ca fiu al cuiva .

Prin urmare, inca de la situatia initiala protagonistul si antagonistul sunt construiti pe baza unei serii de opozitie care individualizeaza binomul bine-rau specific basmului: naiv-viclean, om de onoare-ticalos, om de origine nobila-om comun, cinstit-necinstit, dar si pe relatia de initiat si initiator.

Ajunse la curtea Imparatului Verde, cele doua personaje interpreteaza rolul celuilalt , Spanul fiind un nepot rau si laudaros, iar Harap-Alb o sluga supusa, ascultatoare si cuviincioasa. Fetele imparatului observa diferenta dintre ei, pentru ca rautatea nu are de-a face cu rautatea , spanul de fel nu seamana cu partea lor , nici la chip, nici la bunatate; si Harap-Alb, sluga lui, are o infatisare mult mai placuta si seamana a fi mult mai omenos.

Spanul il supune pe Harap-Alb la trei probe: aducerea salatilor din Gradina Ursului, aducerea pielii cerbului, cu cap cu tot , asa batute cu pietre scumpe, cum se gasesc, si a fetei Imparatului Ros, pentru casatoria Spanului. Mijloacele prin care eroul trece probele tin de miraculos, iar ajutoarele au puteri supranaturale.

Primele doua probe le trece cu ajutorul Sfintei Duminici , care il sfatuieste cum sa procedeze si ii da obiecte magice: pentru urs o licoare cu somnoroasa, iar pentru cerb, o licoare, obrazarul si sabia lui Statu-Palma-Barba-Cot. Prima proba ii solicita curajul, iar a doua, mai dificila, pe langa curaj, abilitatea in manuirea sabiei, stapanirea de sine si respectarea juramantului, in profida ispitei de a se imbogati. "Fii convins ca nu eu, ci puterea milosteniei si inima ta cea buna te ajuta Harap-Abl", ii spune Sfanta Duminica inaintea primei probe.

I vreme ce izbanzile lui Harap-Alb starnesc admirtia si pretuirea lui Verde-Imparat si ale fiicelor lui, Spanul se arata un stapan necuviincios, rau, care-si trimite sluga la moarte sigura cu fiecare noua porunca, dar si un nepot obraznic si laudaros. "Spanului ii mergea la gura ca pupaza, de-a ameti pe imparatul [] Alt stapan in locul meu nu mai facea branza cu Harap-Alb cat ii lumea si pamantul. Imparatul insa il apreciaza pe tanar : Ia, sa am eu o sluga asa vrednica si credincioasa ca Harap-Alb, as pune-o la masa cu mine, ca mult pretuieste omul acesta".

Spanul nu este doar o intruchipare a raului, ci are si rolul initiatorului, este "un rau necesar". De aceea calul nazdravan nu-l ucide inainte ca initierea eroului sa se fi incheiat: "Si unii ca acestia sunt trebuitori pe lume cateodata , pentru ca fac pe oameni sa prinda la minte".

Aducerea fetei imparatului Ros, presupune trecerea altor probe, unde eroul este sprijinit de adjuvanti si donatori. Ca si in cazul milosteniei fata de batrana cersetoarfe, aceste personaje il ajuta in trecerea probelor de la curtea imparatului Rosu pentru ca mai intai el si-a dovedit generozitatea si indemanarea (intalnirea u roiul de albine), bunatatea si curajul (intalnirea cu nunta de furnici) , prietenia/ spiritul de tovarasie ( fata de Gerila, Flamanzila, Seyila, Ochila si Pasari-Lati-Lungila).

Ultima proba presupune doua serii de sarcini (supralicitatea triplicarii), unele prin care Imparatul Ros tine sa indeparteze ceata de petitori (casa inrosita, ospatul, alegerea macului de nisip), iar altele care o vizeaza direct pe fata (fuga nocturna a fetei transformate in pasare, ghicitul/ motivul dublului, proba impusa de fata: aducerea a trei smincele de mar si apa vie si apa moarta de unde se bat muntii in capete).

Pentru erou, aducerea fetei Imparatului Ros la Span este cea mai dificila incercare, pentru ca pe drm se indragosteste de ea: dar fiind onest, isi respecta juramantul facut si nu-si marturiseste adevarata sa identitate.

La intoarcerea la curtea lui Verde-Imparat au loc recunoasterea si transfigurarea eroului, dar si demascarea si pedeapsa raufacatorului.

Fata, o farmazoana (are puteri supranaturale), il demasca pe Span, care vazand ca i s-a dat viclesugul pe fata, se rapede ca un caine turbat la Harap-Alb , crezand ca el ar fi diulgat secretul , si ii taie capul. De fapt "rautatea" Spanului il dezleaga pe erou de juramantul supunerii, semn ca initierea este incheiata, iar rolul "pedagogului rau" ia sfarsit. Calul este acela care distruge intruchiparea , aruncandu-l din inaltul cerului. Decapitarea eroului de catre Span este ultima treapta si finalul initierii, avand semnificatia coborarii in Infern/a mortii initiatice. "A cobora in Infern inseamna a cunoaste o moarte initiatica, o experienta susceptibila de a intemeia un nou mod de existenta" (Mircea Eliade).

Inviat de fata cu ajutorul obiectelor magice cerute de ea, trei smincele de mar dulce si apa vie si apa moarta de unde se bat muntii in capete, eroul reintra in posesia palosului si primeste recompensa: pe fata Imparatului Ros si Imparatia. Casatoria si schimbarea statutului social (devine imparat) confirma maturizarea eroului. Deznodamantul consta in refacerea echilibrului si in rasplatirea eroului.

Finalul basmului pin moartea si invierea eroului, aduce confirmarea realizarii destinului de exceptie anuntat initial de sfanta Duminica. Invierea este o trecere la o alta identitate, cel ce se naste acum este noul Crai, vrednic sa fie imparat slavit, puterni si iubit. Confirmarea este urmata de glorificare. Vrednicia i se va manifesta pe doua paliere: cel familial si cel social. Eroul se casatoreste si primeste imparatia.

Desi este un personaj de basm, Harap-Alb nu reprezinta tipul eroului voinic din basmele populare, ci pe cel al eroului "vrednic" , pentru ca evolutia sa reflecta conceptia sa despre lume a scriitorului, prin umanizarea fantasticului. Protagonistul este o intruchipare a omului de soi, care traverseaza o serie de probe , invata din greseli si progreseaza, se maturizeaza pentru a merita sa devina imparat, basmul putand fi astfel considerat u bildungsroman. Un rol important in acest traseu spiritual il are antagonistul, Spanul , care personifica raul in conceptia populara (omul insemnat), dar care este si initiatorul pretentios: cu cat incercarile la care il supune pe tanar sunt mai grele, cu atat eroul dovedeste calitati morale care contureaza portretul viitorului imparat, cum "m-a mai stat altul pe fata pamantului, asa de iubit, de slavit si de puternic.