CATEGORII DOCUMENTE |
Astronomie | Biofizica | Biologie | Botanica | Carti | Chimie | Copii |
Educatie civica | Fabule ghicitori | Fizica | Gramatica | Joc | Literatura romana | Logica |
Matematica | Poezii | Psihologie psihiatrie | Sociologie |
Scrie un eseu de 2 - 3 pagini, despre directia modernista, promovata de E.
Lovinescu in cultura
romana, ilustrand-o cu un text narativ/ poetic/ dramatic adecvat, pornind de la
afirmatia criticului,
conform careia ,,scriitorii [trebuie] judecati si din punctul de vedere al
caracterului de sincronism cu
dezvoltarea vietii noastre sociale si culturale, dar si din punctul de vedere
al efortului de diferentiere fata
de ceea ce a fost inainte, diferentiere de material de inspiratie, in sensul
evolutiei preocuparilor
momentului istoric, si de expresie, in sensul capacitatii limbii de a se innoi
prin imagine si armonie."
Modernismul reprezinta, in literatura romana, o doctrina promovata de Eugen
Lovinescu prin intermediul revistei si al cenaclului "Sburatorul", principalele
lucrari ale criticului literar fiind "Istoria civiliztiei romane moderne" si
"Istoria literaturii romane contemporane". Lovinescu sustine existenta unui
spirit al veacului (saeculum) si promoveaza sincronizarea culturilor europene,
avand la baza teoria imitatiei, preluata de la sociologul francez Gabriel
Tarde, teorie conform careia civilizatia si cultura se propaga de la un nivel
superior la unul inferior. Principiul sincronismului presupune accelerarea
schimbului de valori intre culturi prin acceptarea elementelor care confera
noutate si modernitate fenomenului literar.
Astfel, pentru sincronizarea literaturii romane cu literatura din Occident,
sunt necesare unele mutatii de ordin tematic si estetic, care sa indeparteze
literatura noastra de traditionalismul semanatorist si gandirist, si care sa o
inscrie in modernitate. Se remarca asadar trecerea de la tematica preponderent
rurala la una de inspiratie urbana, intelectualizarea prozei si a poeziei sau
cultivarea romanului analitic si a autenticitatii. Parcursul cronologic al
intamplarilor din romanul traditional este inlocuit cu fluxul constiintei, iar
relatarea se realizeaza subiectiv, la persoana I, din perspectiva
personajului-narator.
Alaturi de sincronism, fundamental in teoriile lovinesciene este si conceptul
de imitatie. Potrivit lui Eugen Lovinescu, "imitatia este felul cel mai
obisnuit de a fi original", acest paradox putand fi explicat prin faptul ca
mecanismul oricarei imitatii se descompune in doua elemente esentiale:
"transplantarea integrala a inventiei si apoi prelucarea ei prin adaptari
succesive la spiritul rasei". Constatand ca resursele de inventivitate ale unui
popor sunt limitate sau inexistente, in timp ce numarul imitatiilor adaptate
poate fi nelimitat, criticul opineaza ca originalitatea rezida in energia,
rafinamentul si gradul de exersare ale modalitatilor de refractare a modelului
imitat, pana la transformarea lui intr-o creatie noua.
Exista deci anumiti indici de refractie care au functia de a face ca procesul
de sincronizare sa se asocieze cu unul de diferentiere, printre cele mai
importante instrumente de refractie numarandu-se chiar limba, perceputa "ca
principiu de creatiune artistica".
Din acest punct de vedere, gradul de modernitate a unui scriitor si valoarea
operei sale pot fi stabilite dupa modul in care acesta reuseste sa se
sincronizeze cu nivelul de dezvoltare culturala a societatii din care face
parte, dar, in acelasi timp, si dupa modul in care se deosebeste creatia sa de
tot ceea ce s-a scris pana in acel moment. Asa cum afirma si Lovinescu,
diferentierea trebuie sa se remarce atat in ceea ce priveste materialul de
inspiratie, cat si in ceea ce priveste expresia si capacitatea de a crea
asocieri originale de cuvinte sau imagini capabile sa trezeasca noi emotii
estetice.
Conceptele esentiale ale ideologiei lovinesciene, sincronism, imitatie,
diferentiere, originalitate, se regasesc perfect ilustrate in romanele
psihologice ale prozatorul Camil Petrescu, cel care a si teoretizat romanul
modern in celebrul sau eseu "Noua structura si opera lui Marcel Proust". Odata
cu Noua structura, Camil Petrescu atragea atentia asupra faptului ca stiinta si
filosofia, foarte valorificate in Europa de Vest, nu-si aveau un corespondent
si in proza literara romaneasca. Din aceasta cauza, considera necesar ca epica
autohtona "sa fie sincronica structural filosofiei si stiintei" prezente in
operele din Apus, unde societatea atinsese deja un nivel inalt de dezvoltare.
Prin urmare, ca si Lovinescu, el dorea realizarea unei sincronizari cu estetica
occodentala, vazand in lucrarile scriitorilor occidentali o fireasca sursa de
inspiratie.
Fascinat de creatia romancierului francez Marcel Proust, de la care preia
caracteristicile specifice prozei analitice de factura psihologica, Camil
Petrescu reface intr-o maniera originala atmosfera proustiana prin intermediul
romanului "Patul lui Procust" (1933).
In acest roman sunt evidentiate, mai mult decat in "Ultima noapte de dragoste,
intaia noapte de razboi" (1930), trasaturile moderniste utilizate pentru prima
oara in constructia unui roman romanesc. Perspectiva narativa "faramitata",
relativizata, timpul prezent si subiectiv, fluxul constiintei, memoria
afectiva, naratiunea la persoana I, luciditatea autoanalizei, anticalofilismul,
introspectia, constructia personajelor ale caror trasaturi se dezvaluie
treptat, prin alcatuirea unor "dosare de existenta", dar si autenticitatea
definita ca identificarea actului de creatie cu realitatea vietii constituie
elemente inovatoare, complet diferite de ceea ce infatisau romanele
traditionaliste, de tip obiectiv.
Asadar, "Patul lui Procust" are o structura compozitionala aparte, fiind
structurat pe trei planuri. Primul dintre acestea il reprezinta cele trei
scrisori ale Doamnei T. adresate autorului, cel de-al doilea cuprinde jurnalul
lui Fred Vasilescu, intitulat "Intr-o dupa-amiaza de august", jurnal in care
sunt incluse si scrisorile lui G.D. Ladima catre Emilia Rachitaru, si Epilog I,
povestit de Fred. Ultimul plan apartine autorului, care devine personaj prin
intermediul notelor de subsol si prin Epilog II.
Naratorul omniscient, obiectiv si naratiunea la persoana a III-a sunt inlocuite
cu un narator implicat si cu o naratiune la persoana I, iar personajele sunt
caracterizate printr-o modalitate inedita, ele fiind vazute din mai multe
perspective ca intr-un sistem de oglinzi paralele, tocmai pentru a da impresia
autenticitatii. De asemenea, personajul nu mai este definit exclusiv din
exterior, ci el se autoconstituie prin propriile marturisiri.
Desi in prim-plan se afla conflictele interioare, se remarca totusi si
influenta mediului social urban asupra personajelor, ale caror preocupari se
sincronizeaza cu deprinderile societatii reale din prima jumatate a secolului
al XX-lea. Personajul intelectual isi demonstreaza, prin Ladima ori prin Fred
Vasilescu, dar si prin Doamna T., superioritatea constiintei, credinta in
valori morale absolute, trairea ardenta a experientelor vietii, devenind astfel
eroul perfect al unei proze problematizante moderne.
O alta trasatura ce evidentiaza modernitatea este stilul anticalofil pentru
care opteaza romancierul, cu scopul de a sustine autenticitatea si
expresivitatea limbajului. Scriitorul nu refuza corectitudinea sau frumusetea
limbii, ci efectul de artificialitate, ruptura de limbajul cotidian pe care o
provoaca emfaza din limbajul unor personaje ale romanului traditional.
In concluzie, romanul lui Camil Petrescu respecta intocmai liniile trasate de
directia modernista initiata de Eugen Lovinescu, si reprezinta la randul sau un
model de originalitate in literatura romana, avand o valoare incontestabila.
Politica de confidentialitate | Termeni si conditii de utilizare |
Vizualizari: 3298
Importanta:
Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2024 . All rights reserved