SCRIE UN ESEU DE 2 - 3 PAGINI, DESPRE TEMA FAMILIEI, REFLECTATA INTR-UN TEXT NARATIV STUDIAT

Scrie un eseu de 2 - 3 pagini, despre tema familiei, reflectata intr-un text narativ studiat. In elaborarea eseului, vei avea in vedere urmatoarele repere:

- sublinierea trasaturilor textului narativ care fac posibila incadrarea intr-o tipologie, intr-un curent cultural / literar, intr-o perioada sau intr-o orientare tematica;

- prezentarea a patru elemente ale textului narativ, semnificative pentru ilustrarea temei si a viziunii despre lume a autorului / a naratorului ( de exemplu: actiune, conflict, relatii temporale si spatiale, constructia subiectului, particularitati ale compozitiei, perspectiva narativa, modalitati de caracterizare, limbaj etc. );

evidentierea imaginii familiei, reflectata in textul narativ ales, prin referire la doua scene / secvente narative / situatii semnificative pentru evolutia conflictului / a conflictelor;

- exprimarea argumentata a unui punct de vedere despre imaginea familiei, reflectata in textul narativ ales, din perspectiva finalului / a deznodamantului.

Pentru a prezenta tema familiei asa cum apare intr-un text narativ studiat, trebuie sa facem observatia ca familia este una dintre principalele surse de inspiratie a scriitorilor romani. Familia ca pastratoare a valorilor, a traditiilor, este una dintre constantele romanelor romanesti ( Baltagul de Mihail Sadoveanu, Viata la tara de Duiliu Zamfirescu ). La fel de adevarat insa este ca unele romane prezinta modelul degradat al familiei, in care relatiile dintre membri sunt afectate de imixtiunea banului si a relatiilor sociale modificate de interesele financiare ( Enigma Otiliei de George Calinescu, Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi de Camil Petrescu ).

Roman realist - obiectiv, Morometii ilustreaza preocupare constanta a lui Marin Preda de a consemna complexitatea lumii rurale. Volumele impun atentiei cititorului, asa cum o indica si titlul, evolutia unui destin familial. Ilie Moromete si familia sa sustin actiunea principala a acestei opere, care poate fi considerata, la un prim nivel, un roman de familie. Familia este raportata la destinul colectivitatii, pusa in relatie cu mari procese de metamorfoza sociala, care determina schimbari de mentalitate. Procesul conduce la disolutia unor structuri traditionale, la degradarea modelului si la impunerea altor valori. In aceste conditii, supravietuiesc doar cei care se adapteaza, care cred ca singura lor sansa este de a renunta la ceea ce se considera structuri perimate.

Actiunea, ampla, este plasata in spatiul rural din Campia Dunarii si este structurata pe trei planuri narative principale, care urmaresc evolutia a trei familii, surprinse, toate, in plin proces de disolutie: Moromete si familiile complementare - Botoghina si Balosu. Destinul fiecareia dintre ele este urmarit prin raportare la atitudinea lor fata de valorile fundamentale ale lumii rurale: traditia, familia si pamantul. Incipitul fixeaza clar reperele spatio-temporale - "In Campia Dunarii, cu cativa ani inaintea celui de-al doilea razboi mondial, se pare ca timpul avea cu oamenii nesfarsita rabdare; viata se scurgea aici fara conflicte mari." -, sugerand o atmosfera pasnic - arhaica, in care existenta oamenilor se desfasoara in legatura cu evenimente care pot fi controlate.

Cele trei planuri narative sustin subiectul prin inlantuire, creand o imagine complexa a relatiilor familiale care se stabilesc in interiorul unei comunitati rurale aproape inchise, in care viata se desfasoara in ritmuri universale. Alternanta destinelor familiale reliefeaza capacitatea de adaptare la noile realitati sociale, care se definesc prin fisuri insesizabile ale existentei patriarhale.

Ilie Moromete, personajul principal al romanului, ramas vaduv, se recasatoreste cu Catrina, familia reunind copii din ambele casatorii, intre care se declanseaza conflicte surde, alimentate de Guica, sora mai mare a lui Moromete. Nemultumita ca fratele sau s-a recasatorit, exiland-o din casa parinteasca, Maria Moromete nutreste o neimpacata ura fata de Catrina. Paraschiv, Nila si Achim, fiii lui Ilie Moromete din prima casatorie, sunt convinsi ca mama lor vitrega ii nedreptateste, cautand sa le faca zestre numai fetelor - Ilinca si Tita - si sa-i asigure lui Neculae, fiul mai mic, continuarea studiilor. De aici, conflicte deschise, uneori violente. De altfel, una dintre primele scene ale romanului sugereaza disensiunile care exista in interiorul acestei familii compuse din copii proveniti din casnicii diferite.

Asezarea la masa, in cadrul cinei in familie, este ilustrativa in acest sens: mama si fetele stau langa plita, Niculaie sta in apropierea mamei, iar baietii mai mari "spre partea dinafara a tindei, ca si cand ar fi fost gata in orice clipa sa se scoale de la masa si sa plece afara." Mai sus decat toti, intr-o iluzie a autoritatii necontestate, Moromete sta pe pragul odaii celei bune, dominandu-i cu privirea, cu gestul si cu vocea pe toti membrii familiei. E o scena in care se creeaza iluzia autoritatii paterne intr-o lume in care tiparele arhaice supravietuiesc. Ritualul mesei dezvaluie, insa, adevaratele relatii din sanul familiei. Copiii din prima casatorie nu se inteleg cu ceilalti, dar tatal, pentru a mentine unitatea familiei, este dur ( Niculae face mofturi la masa si mana tatalui il loveste necrutator ). Problemele familiei sunt ale tuturor celor din sat: existenta catorva loturi de pamant si lupta pentru a le pastra nestirbite, primejdia foncierii si a datoriei la banca. Lucrurile se complica prin disensiunile dintre fratii vitregi si prin dorinta fiilor mai mari de a pleca la Bucuresti, convinsi ca se vor descurca mai bine pe cont propriu decat sub autoritatea paterna.

Primul volum al romanului are trei parti si toate incep cu o prezentare de ansamblu a familiei Moromete - cina, prispa, pe care sunt insirati la adapost de ploaie toti membrii familiei, inainte de plecarea lui Achim, secerisul, la care participa toti cei ramasi acasa. Fisurile unitatii familiale se produc treptat, insesizabil pentru tatal care se lasa inselat de promisiunile lui Achim, pentru ca nu poate crede ca fiii mai mari ar avea curajul sa-i incalce cuvantul.

Scena taierii salcamului este simbolica prin raportare la evolutia ulterioara a actiunii. Doborand salcamul care da maretie curtii sale, Moromete isi anunta, parca, propria infrangere in conflictul cu Paraschiv, Nila si Achim. Chiar daca taierea salcamului este justificata de tata prin argumente pragmatice ( familia are nevoie de bani pana vor sosi cei promisi de Achim, pentru achitarea datoriilor curente ), cei din jur, mai ales Guica, nu inteleg motivele sale, iar aceasta diferenta de atitudine in raport cu existenta il detaseaza net pe Moromete, pentru care nu are rost sa explici unui om ceva ce nu intelege si singur.   

Achim pleaca la Bucuresti, dar castigul asteptat nu se iveste, iar Moromete afla ca fiul sau nu intentioneaza sa se mai intoarca si nici sa trimita vreun ban acasa. Pedeapsa exemplara aplicata lui Paraschiv si lui Nila, intr-una dintre ultimele scene ale primului volum, care marcheaza o incercare disperata de a restabili ordinea familiala, nu are nici o eficienta, cei doi fug si ei la Bucuresti cu caii si cu aproape toata averea familiei. Scena confruntarii finale este magistral construita, din perspectiva naratorului obiectiv. Pana in ultima clipa, Moromete spera ca-si poate recastiga fiii porniti pe o cale gresita. Stapanirea de sine, arma secreta a lui Ilie Moromete in aceasta confruntare, ii face, in cele din urma, pe Paraschiv si pe Nila sa-si piarda cumpatul. Tatal nu reactioneaza impotriva fiilor mai mari, ci dimpotriva, isi bate nevasta, loveste obrazul fetei care protesteaza, ii cere lui Niculae un foc. Dupa ce tensiunea se acumuleaza pana la un punct in care devine aproape palpabila, izbucnirea tatalui este infricosatoare: Moromete ridica parul, lasat inadins langa usa, si loveste fara crutare, glasul lui "bland si sfios" pana atunci transformandu-se intr-un urlet: "- Ne-no-ro-ci-tu-le! Paraschive! Nenorocitule ce esti![.] Si tu, Nila? Tu, ma? [.] Cui nu-i place tarla mea, sa se duca! Sa plece!"

Pedeapsa aplicata si discursul nu au niciun efect. Paraschiv si Nila sparg lada de zestre a fetelor, iau banii si covoarele si fug cu caii, amenintand cu    razbunare si mai mare. Conflictul surd de pe tot parcursul actiunii se finalizeaza in aceasta izbucnire violenta a tatalui care marcheaza sfarsitul unui destin familial. Pentru fiii mai mari ai lui Ilie Moromete, traditia nu mai are nici o importanta. Ei se adapteaza primii noului, considera ca satul si realitatea lui sunt perimate. Revolta impotriva autoritatii paterne este expresia acumularii unor nemultumiri latente pricinuite de dorinta de schimbare. Fara a o constientiza clar, Paraschiv, Nila si Achim se raporteaza la mentalitatea orasului, iar plecarea din sat nu este decat rezultatul nevoii latente de a lua viata pe cont propriu. Interesant este faptul ca cei trei vor reconstitui, in peisajul citadin, tiparul gospodariei rurale.

Toate destinele familiale prezentate in roman sustin ideea degradarii familiei patriarhale. Botoghina, taranul sarac, este nevoit sa vanda pamantul pentru a se putea trata de boala de plamani, dar, cand se intoarce acasa, munceste atat de mult, incat moare, iar fiul, un copil inca, este nevoit sa-si asume responsabilitatile paterne. In cazul familiei Balosu, autoritatea paterna este subminata de atitudinea Polinei, care isi asuma destinul alaturi de Birica, suportand consecintele furiei tatalui, dar ripostand pentru a-si apara drepturile.

Conflictul cel mai important pe care il ilustreaza destinele familiale urmarite in roman este acela al mentalitatilor: traditia se pregateste sa lase locul altor tipuri de relatii sociale. Semnele crizei timpului arhaic se acumuleaza fara a fi observate. Timpul istoric, vestind criza gospodariei taranesti, isi impune prezenta treptat. Daca prima parte a actiunii sta sub semnul timpului rabdator cu oamenii, iar Moromete traieste din plin placerea contemplatiei - petrece ore in sir pe stanoaga podistei, asteptand un partener de dialog, este sufletul adunarilor duminicale din poiana fierariei lui Iocan, unde are rolul central, citind ziarul si interpretandu-l intr-un mod inimitabil - , pe parcursul actiunii, evenimentele se precipita, timpul devine apasator. In Morometii, timpul istoriei apare in cele doua ipostaze ale sale, fundamentale pentru intreaga opera a lui Marin Preda: sociala si politica.

Metamorfoza radicala a structurii gospodariei taranesti este anuntata de finalul primului volum: "Timpul nu mai avea rabdare". Coplesind existenta celor din Silistea-Gumesti, timpul istoriei anuleaza caracteristicile principale ale trairii patriarhale: adunarile din poiana fierariei lui Iocan iau sfarsit, pentru ca, "lipsite de omul lor", acestea isi pierd farmecul si rostul; coplesit de datorii, Moromete este nevoit sa vanda mai bine de jumatate din pamantul familiei lui Tudor Balosu si sa accepte evidenta potrivit careia supravietuiesc numai indivizii capabili sa se adapteze. Daca primul volum poate fi considerat acela al dramelor individuale, al doilea volum al romanului ilustreaza drama lumii taranesti. Liantul intre cele doua lumi - una, a gospodariei individuale, care isi traieste apusul si una a gospodariei colective, care castiga teren - este Ilie Moromete, pus in fata unor realitati sociale noi si de neinteles pentru taranul obisnuit sa-si munceasca pamantul dupa ritualuri stravechi. Autoritatea lui nu mai are asupra cui se exercita insa, pentru ca fiii plecati la Bucuresti refuza sa se intoarca in sat, desi batranul ii roaga aproape umil sa o faca. Fetele se casatoresc si pleaca de acasa, iar Catrina il paraseste si, mai mult decat atat, il dispretuieste. Niculae, singurul dintre copii in care Moromete s-ar putea regasi, e adeptul infocat al noului regim si isi respinge tatal vehement. Intre cele doua perspective ireconciliabile asupra vietii pe care le adopta tatal si fiul se incheie cu adevarat drama unei familii ai carei membri nu mai au ce-si spune, coplesiti de tavalugul istoriei.

Perspectiva narativa obiectiva, din afara, ii permite naratorului omniscient sa aiba acces la toate planurile vietii sociale si afective a eroilor sai. Din aceasta perspectiva, dramele eroilor individuali si ale destinelor familiale urmarite dobandesc semnificatii profunde, pentru ca sunt puse in relatie cu marile transformari sociale si politice care au marcat degradarea structurilor rurale traditionale si, implicit, a mentalitatilor. Familia Moromete are un destin semnificativ in acest sens. Desi incearca sa-si asume viata pe cont propriu in afara structurilor aparate cu atata grija de tata, fiii mai mari ai lui Ilie Moromete si chiar Niculae vor ramane niste dezradacinati, in cautarea continua a "universului pierdut", atat de detestat si, totusi, cu urme atat de adanci in constiinta celor care l-au trait.