STEFAN BANULESCU

STEFAN BANULESCU

Se naste la 8 septembrie 1929 in Facaieni- Ialomita. Este absolvent al Universitatii Bucuresti ( 1952), redactor la "Gazeta literara ( 1954-1960) si redactor sef la "Luceafarul" ( 1960-1971). Debuteaza in "Viata romaneasca" cu un eseu despre Gogol ( 1949) si editorial cu reportaje "Drum in campie"(1960). Volumul de povestiri si nuvele "Iarna barbatilor" (1965) il situeaza in primul esalon al prozatorilor de dupa 1950, calitate confirmata de volumul "Scrisori provinciale" (eseuri si povestiri) si romanul "Cartea milionarului" (dintr-o proiectata tetralogie "Cartea de la Metopolis). Aflata intre "mimesis" (imitare a realului) si "anamnesis" (rememorare, amintire evocata), creatia lui Banulescu mizeaza pe intuirea mitologiei universale si romanesti si a simbolurilor folclorice ceea ce impune un cititor avizat. El creeaza o proza mitica, puternic ancorata in problematica traditionala dar exprimata prin formule moderne. Este totodata o proza de atmosfera, halucinanta, cu elemente de fantastic ceea ce il situeaza intr-o interesanta relatie cu proza sud-americana dar si cu traditia literara a lui Mircea Eliade, Vasile Voiculescu, Gala Galaction sau Panait Istrati. Intre contemporani, Stefan Banulescu, poate fi asezat in familia scriitoriceasca a lui Fanus Neagu, Paul Georgescu, Dumitru Radu Popescu. Desi restransa, proza scriitorului starneste interes prin formula epica noua, pe utilizarea unei organizari a textului care permite o intrepatrundere a elementelor epice si lirice formand o structura literara sugestiva, valorile tranzitive ale limbajului fiind depasite de reflexivitatea acestuia.