SUFLETE TARI - CAMIL PETRESCU

SUFLETE TARI - CAMIL PETRESCU

In casa lui Matei Boiu Dorcani, in toamna anului 1913, printul Bazil Serban povesteste prietenului sau, ca este provocat la duel de bibliotecarul acestuia, Andrei Pietraru. Ioana, fiica lui Matei, nu crede marturia printului afirmand ca bibliotecarul este un om lipsit de indemanare si. Pe de alta parte, ea il iubeste si-l cunoaste ca un om inofensiv. Serban Saru-Sinesti, avocat, vicepresedinte al Camerei, venit sa-l invite pe Matei Boiu sa faca parte din guvern, il acuza pe Andrei Pitraru ca urmareste sa se imbogateasca printr-o eventuala casatorie cu fiica acestuia. Maria, sotia lui Sinesti, venita la Dorcani, aduce cu ea portretul Suzanei Boiu despre care se spune ca s-a casatorit cu un haiduc si seamana cu Ioana care-l iubeste pe bibliotecar. Desi invitat de prietenul sau, Nicolae Darie, sa paraseasca aceasta casa si sa mearga la el, la tara unde-si poate gasi o slujba si o nevasta din lumea lui, el refuza datorita iubirii pentru Ioana. Matei Boiu Dorcani ii ofera lui Andrei o catedra la un liceu din Bucuresti sau o bursa pentru a obtine doctoratul in istorie, la Drezda dar nici o oferta nu-l poate indeparta din casa in care traieste Ioana. Deoarece printul Bazil Serban urmeaza sa plece in Franta, pentru ca nutreste de multa vreme o iubire marturisita pentru Ioana, o cere in casatorie ceea ce produce adversitatea lui Pietraru nefericit si totodata incantat sa-si poata apara sentimentele pentru femeia iubita. Profitand de prezenta printului, Ioana il convinge sa renunte la duelul cu Andrei Pietraru si acesta accepta scuzele bibliotecarului cerandu-si la randul sau,. Scuze in mod elegant. Darie vede in medierea facuta de Ioana un mod de a-si bate joc de sentimentele lui Andrei pe care-l considera un ratat. Indignat de aceasta prezumtie, Andrei o asteapta pe Ioana in camera ei, ii marturiseste dragostea lui patimasa pentru care a renuntat la plecarea din casa Dorcanilor si o convinge pe "jupanita" sa cedeze pasiunii lui. Duelul are totusi loc si printul este ranit de bibliotecar spre surprinderea tuturor dar nu si a Ioanei a carei iubire este sprijinul moral al tanarului. Ioana ascunde tatalui ei ceea ce s-a petrecut intre ea si Andrei dar ii cere acestuia sa marturiseasca el taina pe care o poarta si sa obtina casatoria lor, ceea ce trebuie sa se intample cat mai curand deoarece acesta trebuie sa plece de la mosia din Dorcani peste foarte putin timp. Andrei pledeaza pentru sentimentele sale in fata batranului care nu-i poate sa accepte cele relatate de tanarul bibliotecar si il acuza ca nu este vorba despre iubire fata de fiica ei ci doar de interesul de a pune mana pe averea lui cu toate ca Andrei respinge acuzatia care i se pare absurda si total lipsita de sens. Servitoarea din casa, Elena, incheie pregatirile de plecare a proprietarului mosiei pe care trebuie sa-l urmeze. Ea il intalneste pe Andrei si-i spune cat de mult regreta incidentul, il compatimeste pentru lipsa de intelegere a mosierului si-l imbratiseaza. Ioana il surprinde pe Andrei sarutand-o pe servitoare si-i reproseaza infidelitatea fara sa-l lase sa se disculpe. Andrei, umilit si uimit de duritatea Ioanei, este disperat de destramarea iluziei unei iubiri absolute, dincolo de toate conventiile sociale si, pentru a-i dovedi Ioanei dragostea lui, se impusca. Sosit la conac, prietenul lui Andrei, insotit de doctorul cu care urmeaza sa plece la tara, il vede pe sinucigas si, in urma unui consult rapid al medicului, constata ca acesta mai traieste si-l duce la spital. Ioana urmareste scenele de cosmar care se deruleaza sub privirea ei impietrita si nu intelege gestul iubitului ei si nici ceea ce s-a intamplat intre el si Elena. Afectata de cele petrecute, Elena il insoteste pe Andrei la spital luata de Darie si de doctor care spera in salvarea celui ranit.