Mihail Sadoveanu (1880 - 1961) - Opera

Mihail Sadoveanu

Mihail Sadoveanu s-a nascut la 5 noiembrie 1880 la Pascani, ca fiu al avocatului Alexandru Sadoveanu si al Profirei Ursachi, fiica de razesi din Verseni.

Urmeaza cursurile scolii primare in orasul natal, gimnaziul la Falticeni, iar liceul la Iasi. Devuteaza in revista 'Dracu' din Bucuresti cu schita 'Domnisoara M. din Falticeni' (1897), sub semnatura Mihai din Pascani. Se casatoreste cu Ecaterina Balu (1901), cu care are 11 copii, iar in 1904 se muta la Bucuresti, unde desfasoara o prodigioasa activitate literara. Moare la 19 octombrie 1961, regretat de toti literatii vremii, intre care George Calinescu scrie in memorabila 'Cronica a optimismului': 'Omul de toate zilele s-a mistuit lasand in locu-i simulacrele sale de piatra si de bronz. Ce-a fost al fiecaruia din noi a devenit al tuturor, el e acum numai al poporului dintru care a iesit.'

Opera

In anul 1904 are debutul editorial cu patru carti: 'Povestiri', 'Soimii', 'Dureri inabusite' si 'Crasma lui Mos Precu', fapt pentru care Nicolae Iorga numeste aceasta perioada 'anul Sadoveanu'. Publica aproape 100 de volume, intre care: 'Floare ofilita' (1905), 'Apa mortilor' (1911), 'Neamul Soimarestilor' (1915), 'Tara de dincolo de negura' (1926), 'Hanu-Ancutei' (1928), 'Imparatia apelor' (1928), 'Zodia Cancerului sau Vremea Ducai-Voda' (1929), 'Baltagul' (1930), 'Creanga de aur', 'Locul unde nu s-a intamplat nimic' (1933), 'Fratii Jderi' (1935-1943), 'Nada Florilor' (1951).

Teme ale operei - universul literar.

Mihail Sadoveanu, 'Ceahlaul literaturii romane', cum l-a numit Geo Bogza, 'Stefan cel Mare al literaturii romane' cum i-a spus George Calinescu, are o opera monumentala a carei marete consta in densitatea epica si grandoarea compozitionala.

Cealalta Ancuta

Intr-adevar,in vremea veche sau intamplat lucruri care astazi nu se mai vad, a grait incet,in intunecimea inserarii,mesterul Ienache coropcarul.Si isi aduse cu nostalgie aminte cum era pe atunci,mult mai bine.In acele vremuri inseninate el era coropcar si mergea prin targuri sa isi vandea marfa.

In una din aceste zile se tocmea cu doi negustori armeni,cand vazu puhoi de oameni pe ulita.In fruntea lor erau arnauti,iar in mijlocul acestora un om legat.Ienache intreba pe unul dintre arnauti,Costea Caruntu,ce a facut prizonierul.Costea ii spuse ca omul acela era Todorita Catana care a pus ochii pe sotiavornicului Bodeica,Varvara, si impreuna cu aceasta a incercat sa fuga,dar vornicul a pus paza si la prins.Arnautul ia spus ca in ziua aia urmeaza sa il duca la turnul Goliei,iar pe sotia vorincului o vor duce la manastire,la Agapia.Auzind aceste vorbe negustorul ii zise ca au facut bine ,prinzand-ul peTodorita,la aceste vorbe ,auzite de Catana,el ii daduse o privire infricosatoare lui Ienache.

Todorita fu dus la turnul Goliei de unde evadase spectaculos.Negustorul nostru isi vazu de viata chair daca auzi de aceasta veste,si asa Ienache umbla pe drumurile Moldovei mergand cand pe jos cand in carute.Intro zi se afla la o fantana si vazu o caruta care venea in goana spre el,el ii facu semn si ea opri.Cand se urca in caruta mare ii fu uimirea vazand-ul pe Catana, negustorul se speriase.Todorita ii spuse ca vrea sa o elibereze pe iubita sa si ca avea nevoie de Ienache,daca nu face ce ii spune il va ucide.Ii spuse ca ei vor merge la hanul Ancutei unde vor veni mai tarziu si arnautii cu Varvara si ca negustorul le va spune ca la vazut pe fugar care se duse spre Timisesti,ingrozitsi speriat.
Ajunsi la hanul Ancutei acesta se sfatui cu Ancuta si cand ii auzi pe arnauti, Catana pelca.Cand arnautii venisera negustorul ii spuse lui Costea,care era acolo,faptul ca il vazuse pe Catana si ca se ducea la Timisesti.Atunci Costea ordona ca restul arnautilor sa se duca spre Timisesti ca sa il prinda pe fugar si ca el cu Varvara vor trece apa Moldovei pe un drum laturalnic mergand spre manastire.Ajunsi pe malul Moldovei ei trecura apa,care era mare si misterioasa la lumina noptii.Pe celalalt mal Costea fu prins de Catana si legat de un copac,unde ramasese pana in dimineata zilei urmatoare.

Din acea noapte cei doi iubiti scapara din mainile vornicului Bodeica si plecara in tara ungureasca unde au trait liberi.