"Satul" lui Mihai Eminescu

"Satul" lui Mihai Eminescu

Si in poeziile lui Mihai Eminescu ne este prezentat satul traditionalist, cu ajutorul figurilor de stil, in    stilul sau aparte. Cea mai reprezentativa poezie a acestului in care satul este prezent este:  Sara pe deal . Intalnirea este proiectata in viitorul apropiat si indragostitul isi imagineaza iubita asteptandu-l in amurg, la marginea satului.   

Strofa a treia si a patra surpride imaginea satului in amurg: turmele de oi urca dealul spre stana, oamenii, osteniti, se intorc de la camp, si satul, ascuns in vale, se acopera de fumul vetrelor aprinse pentru cina. Imaginea este pastorala, sugerand o vechime patriarhala. Vechimea este sugerata si de utilizarea imaginilor auditive. Sunetele sunt estopate, au o intensitate redusa. Unele sunt melancolice: "buciumul suna cu jale", "apele plang", "fluiere murmura-n stana". Altele sunt familiare: "Scartaie-n vant cumpana de le fantana". Sunetul de toaca reprezinta pulsul inimii satului, conjugarea sonora cu apusul soarelui; el aduce linistea in suflete, dupa o zi de munca. In schimb, sunetul clopotului "vechi" simbolizeaza traditia, el e vocea satului care anunta primejdiile si bucuriile, armonia lui sonora marcheaza nostalgia trecerii fiecarei zile. . .In cea de-a doua strofa, satul este proiectat pe fundalul cosmic, sub miscarea astrelor, personificate prin investirea cu atribute umane: "Luna pe cer trece-asa sfanta si clara"; "Stelele nasc umezi pe bolta senina". Imaginile prin care poetul sugereaza dimensiunile cosmice sunt vizuale: luna trece pe cer, razele sale despica nourii ce curg pe bolta cereasca, iar casele ridica spre luna streasinile lor vechi. Amurgul din Sara pe deal a fost reluat de Eminescu in proza, sub forma unei ample descrieri, in care apar exact aceleasi elemente din primele patru strofe, si inclus in fragmentul ce urma sa intre in proiectul de roman Aur, marire si AMOR.

Incepand cu strofa a treia se constata o deplasare de accent de la cosmic la terestru. Asemenea lui Cosbuc in Noapte de vara si lui I.H.Radulescu in Zburatorul, Mihai Eminescu creeaza imaginea satului la lasarea amurgului; foloseste imagini vizuale, auditive si o succesiune de verbe:

"Scartaie-n vant cumpana de la fantana,

Valea-i in fum, fluiere murmura-n stana

Si osteniti oameni cu coasa-n spinare

Vin de la camp, toaca rasuna mai tare,

Clopotul vechi imple de glasul lui sara."