Scrie un eseu in care sa realizezi o paralela intre romanul de tip obiectiv si romanul de tip subiectiv

Scrie un eseu in care sa realizezi o paralela intre romanul de tip obiectiv si romanul de tip subiectiv, pe baza textelor studiate la clasa. In redactarea eseului, vei avea in vedere urmatoarele repere:

prezentarea caracteristicilor romanului de tip obiectiv studiat, prin referire la cel putin doua elemente din urmatoarea lista: realism, perspectiva narativa, naratiune la persoana a Ill-a, planuri narative;

prezentarea caracteristicilor romanului de tip subiectiv studiat, prin referire la cel putin doua elemente din urmatoarea lista: modernism, perspectiva narativa, naratiune la persoana I, planuri narative;

relevarea constructiei subiectului in cele doua romane alese
(actiune, conflict, relatii temporale si spatiale);

instantele narative in cele doua romane: naratori si personaje;

modalitati ale nararii.

Paralela este o lucrare in care sunt prezentate simultan asemanarile si deosebirile dintre doua opere literare, dintre doua personaje, dintre creatiile a doi autori etc., cu scopul evidentierii prin comparatie, a doua trasaturi specifice.

Datorita complexitatii materiei narative si a modului diferit de structurare a epicului, romanul poate fi clasificat dupa criterii foarte diverse (obiectiv si subiectiv, traditional si modern, rural si citadin, romantic si realist etc.).

O clasificare cuprinzatoare a romanului romanesc, dupa gradul de implicare a naratorului in actiune, este in roman obiectiv si roman subiectiv.

In literatura romana sunt obiective romanele Ciocoii vechi si noi de Nicolae Filimon, Ion, Padurea spanzuratilor si Rascoala de Liviu Rebreanu, Enigma Otiliei de George Calinescu, Morometii de Marin Preda etc., iar subiective - romanele: Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi si Patul lui Procust de Camil Petrescu, Concert din muzica de Bach de Hortensia Papadat-Bengescu, Maitreyi de Mircea Eliade etc.

Paralela intre romanul de tip obiectiv (Enigma Otiliei) si romanul de tip subiectiv (Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi)

Romanul obiectiv este construit dupa principiul verosimilitatii, autorul dorind sa dea impresia prezentarii unei lumi reale, obisnuite.

Aparut in 1938, Enigma Otiliei de George Calinescu este un roman citadin, care prezinta societatea bucuresteana de la inceputul secolului XX.

Naratorul acestei opere este omniprezent si omniscient, deci stie totul despre personajele sale, de la inceputul si pana la sfarsitul textului, iar naratiunea este la persoana a IlI-a. Sunt evidente in acest roman doua planuri narative: unul prezinta formarea tanarului Felix Sima, care, venit la Bucuresti va urma medicina si va ajunge profesor universitar si medic renumit, iar celalalt descrie existenta cotidiana a familiilor Giurgiuveanu si Tulea.

Romancierul foloseste tehnica realista, vizibila atat in prezentarea in detaliu a strazii, a arhitecturii caselor, a locuintei lui Costache Giurgiuveanu, cat si prin crearea unor tipologii.

in romanul subiectiv, lumea este prezentata prin intermediul constiintei personajului principal, realizandu-se numai o imagine partiala, adeseori deformata a acesteia.

Aparut in 1930, romanul lui Camil Petrescu Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi este descrierea monografica a unei iubiri, conflictul principal dezvoltandu-se pe plan interior. Naratorul obisnuit este inlocuit aici de un personaj-reflector, iar naratiunea este preponderent la persoana intai, luind deseori forma confesiunii.

Problematica si formula estetica sunt inedit abordate, distinctive in spatiul literaturii romane interbelice.

Titlul romanului indica cele doua planuri narative - iubirea si razboiul - unite de o constiinta subiectiva. Ca model romanesc, cartea se bazeaza pe tehnica jurnalului intim.

Creator de tipuri eterne, George Calinescu opteaza, in romanul sau, pentru un realism de tip balzacian, la fel ca in romanele Bietul Ioanide si Scrinul negru.

Cartea incepe balzacian, cu precizarea timpului si a locului actiunii. Incipitul tipic ("seara de la inceputul lui iulie 1909' - strada Antim) creeaza impresia de autenticitate si, in acelasi timp, anticipeaza doua laitmotive ale romanului: problema paternitatii si mostenirea.

in casa unchiului si tutorelui sau, Costache Giurgiuveanu, Felix o cunoaste pe Otilia, vara lui, pe Leonida Pascalopol, protector al Otiliei si prieten cu mos Costache, si pe membrii familiei Tulea -Aglae, sora lui Costache, Simion, sotul acesteia si Aurica, fiica lor. Felix devine un observator atent al conflictelor dintre cele doua familii: Aglae si Aurica, nemaritata, o urasc pe Otilia pentru ca e curtata de Pascalopol; Olimpia, cea de-a doua fata a Aglaei si a lui Simion Tulea nu se poate casatori cu Stanica Ratiu, deoarece Simion nu vrea sa-i dea zestre.

Desi ii administreaza averea Otiliei, ramasa de la mama ei, mos Costache ezita s-o adopte pe fata si nici nu-i face un testament care s-o favorizeze.

Intriga romanului se dezvolta, astfel, pe doua planuri: lupta pentru averea lui Costache Giurgiuveanu si destinul tanarului Felix Sima.

Conflictul exterior, sub aspectul sau erotic se bazeaza pe rivalitatea dintre Felix si Pascalopol, pentru mana Otiliei.

Subiectul romanului este realizat prin inlantuire, respectandu-se cronologia faptelor, dar si prin insertia unor mininaratiuni.

Romanul nu are, propriu-zis, o actiune inchegata. Creand tipuri umane actuale autorul nu face altceva decat sa le puna in ipostaze tipice. Initial, actiunea treneaza (Felix si Otilia merg la mosia lui Pascalopol, Otilia si mosierul pleaca la Paris, Simion Tulea e internat la ospiciu etc.), iar ulterior ea se concentreaza in jurul inversunarii clanului Tulea de a intra in posesia averii lui Costache.

Lucrurile se precipita in momentul in care mos Costache are un atac de apoplexie, iar familia Tulea, inclusiv Stanica Ratiu, ii ocupa casa pentru a-l supraveghea.

Se prefigureaza deznodamantul. Stanica ii fura batranului banii si-i provoaca moartea. Casa ii ramane Aglaei, iar Otilia nu primeste nimic.

Devenit bogat, Stanica se desparte de Olimpia. Otilia se casatoreste cu Pascalopol si pleaca la Paris.

Finalul este simetric cu incipitul. Dupa cativa ani Felix se reintalneste cu Pascalopol si afla ca Otilia il parasise. Revenit in strada Antim, Felix isi reaminteste prima sa intalnire cu Costache Giurgiuveanu, cu ani in urma.

in schimb, in romanul subiectiv, relatarea subiectului nu respecta ordinea cronologica a faptelor relatate. Romanul lui Camil Petrescu incepe cu un capitol intitulat La Piatra Craiului, in munte si il prezinta pe Stefan Gheorghidiu incorporat in armata situata in Carpati.

in urma unei discutii de la popota ofiterilor, despre un barbat din inalta societate care isi omorase sotia necredincioasa si fusese achitat, Gheorghidiu isi rememoreaza relatia cu Ela, sotia lui.

Prin monolog interior, Stefan Gheorghidiu alterneaza aspecte ale planului interior (trairi si reflectii) cu cele ale planului exterior (fapte, relatii cu altii etc.).

in capitolul Diagonalele unui testament, el povesteste cum a cunoscut-o pe Ela si apoi despre casatoria lor. Mostenirea primita de Gheorghidiu schimba viata cuplului si Ela incepe sa aiba preocupari mondene.

Cuplul evolueaza spre o criza si eroul isi banuieste sotia de infidelitate.

Dupa o scurta despartire, Ela si Stefan se impaca, iar el este inrolat pe frontul romanesc. Izbucnind razboiul, Gheorghidiu nu mai are timp sa verifice daca sotia il insala cu adevarat.

in aceasta prima parte a romanului, timpul este dilatat, se trece dintr-un plan in altul, faptele sunt relatate prin apelul la memoria involuntara.

A doua experienta prin care trece eroul este cea a razboiului. Trecut prin tragismul confruntarilor, mizerie, dezordine si absurd, Gheorghidiu intelege ca drama colectiva este mai puternica decat drama sa, data de esecul in iubire.

Ranit si spitalizat, eroul se intoarce acasa, dar este prea obosit ca sa mai caute cretitudini. Se desparte de Ela, lasandu-i "tot trecutuT

Se observa ca evenimentele nu mai au o ordine prestabilita, o inlantuire. Subiectul incepe printr-un artificiu compozitional, actiunea primului capitol fiind ulterioara intamplarilor relatate in restul Cartii I.

Capitolul La Piatra Craiului, in munte evidentiaza cele doua planuri temporale: timpul nararii (prezentul frontului) si timpul narat (povestea de dragoste). Ca si la Proust, rememorarea trecutului se face ca urmare a unui element exterior (aici, discutia de la popota).

Timpul si spatiul in care incepe actiunea sunt anul 1916 si Valea Prahovei, unde se afla concentrat sublocotenentul Gheorghidiu.

In romanul obiectiv, naratiunea la persoana a IlI-a presupune un narator care stie mai mult decat personajele sale. Titlul initial al romanului, Parintii Otiliei, indica mai bine intentia autorului de a crea tipologii (avarul, arivistul, ambitiosul, dementul senil etc.).

Autorul dispune personajele in planuri antitetice. Spre exemplu, Felix si Otilia au corespondenti negativi in copiii familiei Tulea, Titi si Aurica.

Scriitorul foloseste si tehnici moderne in prezentarea personajelor: relativizarea imaginii (in portretul Otiliei) si ambiguitatea (in portretul lui mos Costache).

in romanul subiectiv, naratiunea la persoana I presupune un personaj-narator. Dragostea si razboiul sunt pentru Gheorghidiu doua experiente fundamentale de cunoastere. Unitatea romanului este asigurata de o constiinta unica. Daca prima parte sta sub semnul fictiunii, partea a doua, bazata pe jurnalul de campanie al sublocotenentului Gheorghidiu, pare in intregime autentica.

in Enigma Otiliei, limbajul personajelor este uniformizat, datorita perspectivei narative unice. Alaturi de naratiune se utilizeaza descrierea, realizata prin aglomerare detaliilor. Unele secvente au caracter scenic.

in romanul Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi, relatarea este inlocuita cu analiza si interpretarea. Epicul este sarac in evenimente, actiunea este discontinua, cu reveniri si anticipari in timp ale evenimentelor prezentate.

Pentru Camil Petrescu literatura inseamna sinceritate, relatare la persoana I, experienta interioara, libertatea constructiei romanesti si modernitate prin sincronizarea cu filosofia si cu celelalte domenii ale cunoasterii (El teoretizeaza aceste idei in studiul Noua structura si opera lui Marcel Proust.).

Dimpotriva, George Calinescu respinge ideea sincronizarii literaturii cu filozofia si cu psihologia epocii, pentru ca literatura e in legatura "cu sufletul uman'. El adopta ideea "realismului fundamental', dar asimileaza si experiente ale romanului modern. Elogierea realismului clasic se gaseste in studiul sau din 1946, Sensul clasicismului.