VASILE VOICULESCU - LOSTRITA

VASILE VOICULESCU - LOSTRITA

Context literar. Lostrita este o povestire fantastica, inclusa in volumul postum Iubire magica (1966). Ea se aseamana, ca atmosfera, cu Ultimul Berevoi sau Pescarul Amin, texte care reactualizeaza mituri stravechi si credinte totemice, pentru a sublinia ideea unitatii dintre oameni si animale.

Specificul speciei. Fiind o povestire fantastica, intamplarea narata este neobisnuita si greu de explicat, in acest fel autorul valorificand mituri, eresuri sau simboluri. Acesta este motivul pentru care povestirea fantastica ofera mai multe posibilitati de interpretare, bazandu-se pe echivoc.

Naratiunea din Lostrita prezinta o lume arhaica. Actiunea este

localizata pe raul Bistrita, spatiu real, in care se insereaza fantasticul, in dimensiunea elementelor acvatice. Apa, un simbol primordial al vietii, devine spatiul unor intamplari tainice.

Titlul trimite la simbolul femeii-peste, numita uneori "stima', pe care o intruchipeaza aici lostrita, peste rapitor din apele de munte.

Tema povestirii este dragostea nefireasca dintre femeia-peste si om.

Rezumat

La inceputul naratiunii se povesteste o legenda despre "dracul din balta', o lostrita uriasa, care ademenise multa lume si multi se inecasera in apele Bistritei, pentru ca ea era "nesatula de carne de om'. Un tanar pescar, Aliman, incearca sa o prinda, dar, de fiecare data, salbaticiunea ii scapa din maini. Dar, de cate ori ea aparea. Aliman avea spor si prindea cu usurinta peste.

intr-o primavara, cand ea se aratase din nou, Aliman incerca sa o prinda facand "un fel de cotete' din nuiele, dar totul se dovedi zadarnic. Atunci el pleca intr-un sat de pe Neagra, la un vraci batran, " un fel de stapan al apelor '. Primind de la el o lostrita lucrata in lemn, descantata si vrajita, Aliman a intrat in Bistrita si i-a dat drumul in apa. Dupa un somn adanc, Aliman este trezit de oamenii din sat: Bistrita se revarsase. Aliman se arunca in valuri si salva o faptura omeneasca stranie. Hainele i se uscasera cu repeziciune, ochii ii erau mari, rotunzi. "dar reci ca de sticla', iar dintii - "ascutiti ca la fiare'. Aliman lua fata acasa si cei doi, "pierduti de fericire', traiesc impreuna cateva saptamani. intr-o zi, fata e luata de mama ei si Aliman o cauta multa vreme, dar in zadar. in cele din urma flacaul se logodeste cu o fata din sat, dar, in timpul nuntii, fiind anuntat ca pestele miraculos aparuse. Aliman fugi spre Bistrita "ca scos din minti', intra in apa vijelioasa, prinse lostrita in brate si se cufunda cu ea in valuri pentru totdeauna.

Naratorul ne avertizeaza ca intamplarea e o poveste care, an de an, se imbogateste cu noi "adaosuri si scornituri'.

Structura - compozitie. Proza relateaza o intamplare extraordinara, proiectata in doua planuri: real si fabulos. Oamenii traiesc intr-un spatiu real, pe Bistrita, sunt pescari, dar in acest cadru se petrec experiente fantastice. Povestirea incepe cu un basm, printr-un fel de prolog, se continua cu actiunea propriu-zisa si se incheie cu o incercare de explicare a faptelor.

Caracterizarea personajului

Aliman, pescarul "frumos si voinic', care nu stia de frica nimanui, incearca sa prinda pestele fermecat, dar cade el insusi sub vraja lui. Tulburat si nelinistit, bolnav de dor, el incearca sa prinda lostrita fie cu undita, fie construind capcane sau folosind ritualuri demonice.

Magia se dovedeste inselatoare pentru erou. Salvand din apele revarsate ale Bistritei o fata stranie si frumoasa, Aliman vrea sa se

insoare cu ea, dar fata dupa o vreme dispare. Tanjind dupa dragostea pierduta, el e de acord sa se insoare cu o fata din sat. in timpul ospatului insa, fiindca lostrita reapare, eroul intra in Bistrita si piere impreuna cu femeia-peste in adancuri. Aliman nu este deci decat omul aflat in cautarea idealului, intruchipat aici de animalul totemic. Comparat cu Ahab, cautatorul balenei albe din romanul Moby Dick de Herman Melville, Aliman este un simbol. Dragostea lui neobisnuita se explica doar prin faptul ca lostrita era blestemata. Sacrificiul eroului reprezinta intrarea lui in spatiul matricial, reintoarcerea in dimensiunea originara.

Particularitati stilistice. Originalitatea povestirii este sustinuta, la nivel lexical, prin termenii populari care contureaza un univers arhaic: bulboane,'bucalat, dusi in ispita, tematori, hulpava, pestritat etc.

Receptare critica

"Nu se pot recepta toate sensurile acestor povestiri daca nu cunoastem un strat al folclorului muntenesc, cu o deosebita apetenta pentru extraordinar si fantastic.'

(Mihai Ungheanu, Padurea de simboluri)

Fragment semnificativ comentat

"Nicaieri diavolul cu toata puita si nagodele lui nu se ascunde mai bine ca in ape. Dracul de balta, se stie, este nelipsit dintre oameni si cel mai amagitor, la felurite chipuri: de la luminita care palpaie in beznele noptii si trage calatorul ratacit la adanc, pana la fata suie care se scalda in vuitori si nu-i decat o stima vicleana, cursa pusa flacailor nestiutori, sa-i inece. Pe Bistrita, Necuratul randuise de multa vreme o nagoda cu infatisare de lostrita. De sus de la izvoare si pana dincolo de Piatra, pestele naibei se arata cand la bulboane, cand la suvoaie, cu cap bucalat de somn, trup sui de salau si pielea pestritata auriu, cu bobite rosii-ruginii, ca a pastravului.'

Avertismentul de la inceputul textului are un dublu rol. in primul rand, autorul ne introduce intr-o atmosfera fabuloasa, explicandu-ne cum a aparut legenda despre ,,dracul de balta', care, "nelipsit dintre oameni si cel mai amagitor', ia chipuri diferite, atragandu-i in cursa si inecandu-i pe flacaii nestiutori.

In al doilea rand, localizand intamplarea pe Bistrita, scriitorul stabileste cele doua planuri ale naratiunii, cel real si cel fantastic, si il pregateste pe cititor sa asiste la o intamplare extraordinara. (G.A.)