Subiecte rezolvate pentru proba orala - Literatura romana

Subiecte rezolvate pentru proba orala

Literatura romana

Subiectul 1

Prezinta trasaturile prozei romantice, prin referire la o opera literara studiata.

Alexandru Lapusneanul, de Costache Negruzzi

Proza este o forma a discursului artistic al unui autor care, prin intermediul naratorului, prezinta un univers fictiv.

Caracteristici:

proza poarta marcile stilului beletristic: limbaj figurat, conotatii, cultivarea afectelor, dezvoltarea functiei poetice a limbajului etc.;

presupune existenta personajelor si a actiunii;

actiunea este relatata de narator;

se folosesc trei moduri de expunere: naratiunea, descrierea, dialogul;

nu are elemente de prozodie.

Tipuri de proza:

proza oratorica

proza publicistica

proza savanta

proza literara

proza ritmica (metrica sau muzicala)

proza rimata

proza poetica

proza narativa

Clasificarea prozei narative:

1. dupa dimensiune

- schita

- povestire

- basm

- nuvela

- roman

2. dupa curentul literar:

- clasica

romantica

- realista

- modernista

3. dupa tema abordata

- realista

- fantastica

- istorica

- psihologica

- absurda

Nuvela Alexandru Lapusneanul, de Costache Negruzzi, este considerata de catre criticul Al. Piru o nuvela o nuvela romantica intr-o forma clasica. Romantismul consta in:

personaj exceptional in imprejurari exceptionale

Personajul este o personalitate istorica; aici apare ca un domnitor crud in jurul caruia se grupeaza boierii lingusitori si ipocritii;

Din comportamentul sau reies principalele trasaturi ale domnitorului:

manipularea poporului prin casatoria cu doamna Ruxanda, fiica lui Petru Rares, ca sa atraga inimile norodului;

dorinta de putere;

cruzimea exacerbata (asista la uciderea celor 47 de boieri ca la o piesa de teatru);

diabolic ("un monstru moral" - George Calinescu);

Le promite boierilor incetarea represaliilor, intinzandu-le o capcana- de aici rezulta disimularea / ipocrizia.

Are placerea zicerilor memorabile:

"Daca voi nu ma vreti, eu va vreu, si daca voi nu ma iubiti, eu va iubesc pre voi."

procedeul antitezei;

Portretul domnitei Ruxanda este realizat in antiteza cu cel al domnitorului, ea fiind o fire blanda, supusa, miloasa, feminina.

culoarea locala atmosfera de epoca este construita prin decor, limbaj,

vestimentatie, obiceiuri; naratorul urmareste sa ne instruiasca despre epoca; sunt prezentate bucate le din acea vreme;

inspiratia din istoria nationala

Tematica este istorica (evocarea unei perioade din istoria Moldovei, reactualizarea ultimilor cinci ani de domnie ai lui Alexandru Lapusneanul - 1564-1569); naratorul se inspira din cronicile Moldovei, respectand in mare parte adevarul istoric, comitand unele licente istorice in scopuri estetice: Motoc nu mai traia in momentul revenirii lui Alexandru Lapusneanu la domnia Moldovei.

Subiectul al 2 -lea

Prezinta trasaturile prozei realiste, prin referire la o opera literara studiata.

Enigma Otiliei, de George Calinescu

Proza este o forma a discursului artistic al unui autor care, prin intermediul naratorului, prezinta un univers fictiv.

Caracteristici:

proza poarta marcile stilului beletristic: limbaj figurat, conotatii, cultivarea afectelor, dezvoltarea functiei poetice a limbajului etc.;

presupune existenta personajelor si a actiunii;

actiunea este relatata de narator;

se folosesc trei moduri de expunere: naratiunea, descrierea, dialogul;

nu are elemente de prozodie.

Tipuri de proza

proza oratorica

proza publicistica

proza savanta

proza literara

proza ritmica (metrica sau muzicala)

proza rimata

proza poetica

proza narativa

Clasificarea prozei narative

1. dupa dimensiune

- schita

- povestire

- basm

- nuvela

- roman

dupa curentul literar

- clasica

- romantica

- realista

- modernista

3. dupa tema abordata

- realista

- fantastica

- istorica

- psihologica

- absurda

Romanul Enigma Otiliei, de George Calinescu, se inscrie in formula realismului balzacian.

Trasaturi realiste

isi propune sa reflecte lumea in complexitatea ei; Tema romanului prezinta viata burgheziei bucurestene la inceputul secolului al XX -lea, romanul fiind o veritabila fresca a societatii.

Naratorul este o instanta demiurgica, omniscienta, omniprezenta, obiectiva, este extradiegetic, creeaza imaginea unei lumi aievea.

Incipitul se face prin fixarea spatio-temporala a actiunii: 1909, o seara de iulie, strada Antim, Bucuresti.

Personaje tipice in imprejurari tipice. Romancierul creeaza tipologii. Personajul este prezentat prin intermediul mediului in care traieste: Giurgiuveanu - avarul afectuos; Stanica Ratiu - arivistul; Aglae - femeia autoritara, baba absoluta.

Descrirea detaliata de la exterior spre interior: a strazii Antim, a casei lui Giurgiuveanu, a interiorului casei lui Giurgiuveanu, a camerei Otilei.

Actiunea este plasata in mediu citadin.

Se respecta cronologia faptelor.

Subiectul al 3 -lea

Exemplifica trasaturile prozei fantastice, prin referire la o opera literara studiata.

Sarmanul Dionis, de Mihai Eminescu

Fantasticul

Conceptul de proza il iei de mai sus

Din latina - phantasticus "imaginar, ireal"

Din grecescul - fantastikos "imaginar, ireal"

Fantasticul este o categorie literara a esteticului, a fost cultivat, de obicei, in literatura romantica, sec. al-19-lea. Prin el se creeaza o lume ireala.

Caracteristici

se bazeaza pe ireal;

exista o anumita coerenta (logica) a fantasticului;

se bazeaza pe mister;

presupune intrebari fara raspuns;

sunt folosite personaje mai putin obisnuite;

subiecte stranii;

gradarea conflictului spre un punct culminant de maxima tensiune afectiva si un final enigmatic;

alternarea planului real cu cel fantastic;

migrarea in alte spatii;

mesajul nuvelei fantastice este adesea filosofic, facand referinta la diverse aspecte ale conditiei umane.

Roger Caillois- Fantasticul este o amenintare, o rupere insolita (inedita) in lumea realului.

Daca in basme, fantasticul apare ca ceva firesc, fara sa ne intrige, in literatura fantastica supranaturalul apare ca o spartura in coerenta universului.

Tzvetan Todorov: fantasticul provine din ezitarea cititorului intre alegerea unei solutii rationale si a unei solutii supranaturale.

Matei Calinescu: Vom avea de a face cu o opera fantastica, ori de cate ori ne aflam in fata incomprehensibilului.

In literatura romana, avem mai multi scriitori care au cultivat fantasticul:

Eminescu - un fantastic cult - Sarmanul Dionis, Cezara, Archaeus;

Voiculescu - un fantastic magic, folcloric- Lostrita, Pescarul Amin;

Eliade - fantasticul indic - Nopti la Serampore, Secretul doctorului Honigberger;

- fantasticul folcloric - Domnisoara Cristina

Eminescu sparge tiparele prozei nationale, prin faptul ca el nu adopta o scriitura in spirit realist. Eminescu va practica o proza baroca, subiectiva, caracterizata prin onirism, erotism, fabulos.

Toate temele au un preambul filosofic. Prin aceasta se deosebeste de ceilalti prozatori romantici: Poe, Hoffmann. Prozatorul include in opere idei filosofice din Kant, Schopenhauer, religiile orientale (teoria metempsihozei sau a reancarnarii, teoria migratiei sufletului).

Teoria migratiei sufletelor - conceptie religioasa conform careia sufletul ar petrece dupa moarte in alt corp.

Teoria reancarnarii- sufletul ar parcurge dupa moarte un lung sir de reincarnari succesive in animale, in oameni, in vederea purificarii.

Kant- ideea ca timpul si spatiul nu sunt realitati obiective, ci proiectii ale constiintei noastre, un dat secund al constiintei noastre.

Schopenhauer - ideea lumii ca vis

In fapta, lumea-i visul sufletului nostru.

Archaeu- fiinta eterna care nu se schimba. Archaeul ia diverse forme in trupuri, ele se numesc avataruri.

Este o nuvela romantica, fantastica si filosofica. Nuvela dezvolta conditia omului de geniu in raport cu societatea timpului.

Personajul principal are trei avataruri, intrupari:

-Dionis- copist, sec. 19

-Dan - calugar, ucenicul maestrului Ruben ( Profesor la Academia din Socola)

-Zoroastru - profet si reformator persan (Zarathustra - 660 i. Hr.)

Camera eroului este pustie, intunecata , reflecta romantismul.Erou exceptional, dotat cu o mare putere de visare, Dionis traieste intr-o lume a ideilor.

Primul moment de visare halucinatorie este acela cand eroul dialogheaza cu portretul tatalui sau.

Ni se dezvaluie originea lui Dionis:

mama, Maria, era fiica unui preot batran;

Tatal moare intr-un sanatoriu.

Poezia Cugetarile sarmanului Dionis, inserata in corpul nuvelei, prezinta tematica omului de geniu si starea lui mizera.

Are preocupari filosofice. Citeste o carte veche, ce contine un zodiac, imprumutata de la anticarul Riven.

Iubeste o fata din casa vecina in taina, dar nu spera la iubirea ei.

Al doilea moment de visare halucinatorie

Are loc regresiunea in timpul voievodului Alexandru cel Bun. Apare motivul atemporalizarii. Eroul se numeste acum Dan si este calugar.

Se inverseaza cronologia, iar realitatea-fantastica uzurpeaza tot mai mult realitatea-realitate. Calugarul Dan se viseaza mirean cu numele Dionis, trecutul (realitatea-fantastica) revendica drepturile prezentului, tratandu-l ca pe o realitate viitoare proiectata in vis.

Dialogul Dan -Ruben

Ruben este un evreu invatat, dascal de matematica si filosofie. Dialogul are ca tema problematica archaeului - omul vesnic se intrupeaza in mai multe avataruri.

Apare motivul faustic, al pactului cu diavolul, care ia forma pactului cu umbra sa. Umbra este omul cel vesnic, archaeul. Umbra se intrupeaza in omul trecator, iar omul trecator primeste constiinta eternitatii. Umbra ii mijloceste omului trecator trairea in eternitate.

Ruben devine Satana. Eroul calatoreste pe luna cu Maria, fiica spatarului Tudor Mesteacan. Umbra ii spune lui Dan ca odata el a fost Zoroastru, desi sufletul lui nu-si mai aminteste. Apare motivul cuplului adamic si cel al fericirii paradisiace. Ispita luciferica de a se crede Dumnezeu il duce pe Dan la cadere, la pierderea fericirii. Caderea din experienta paradisiaca duce la revenirea starii initiale(Dionis).

Cand se trezeste din cadere nu stie daca a fost vis sau realitate ceea ce i s-a intamplat. Ii trimite o scrisoare Mariei, dupa care cade intr-un lesin, de unde incepe a treia poveste fantastica, derulata in timpul somnului, de data aceasta fiind produsa de cloroform.

Dionis revine la identitatea de calugar. Primul efect al cloroformului este ca Dan isi recapata constiinta de sine dupa calatoria pe luna, apoi trebuie sa suporte intalnirea dintre el si umbra sa.

In final, nu mai face distinctia intre real si fantastic. Episodul ultim, care descrie o scena din viata de mai tarziu a lui Dionis, da impresia ca eroul adevarat al intamplarilor este Dionis si nu Dan.

Nuvela se incheie cu vorbele naratorului, care intra in pielea cititorului, prezentand posibilele nedumeriri ale noastre, in legatura cu eroul principal al acestor intamplari.

Biletul al 4 - lea

Argumenteaza apartenenta la specia literara basm cult, prin referire la o opera literara studiata.

Povestea lui Harap-Alb, de Ion Creanga

Basmul cult este o specie a genului epic in proza in care personaje supranaturale, dar si reale trec prin intamplari fabuloase, pentru a sustine ordinea valorica a binelui (binele invinge raul)

Trasaturi

tema - lupta dintre bine si rau, avand acelasi final fericit, triumful binelui asupra raului;

personajele: pozitive si negative; naturale si supranaturale;

numere fatidice:3,7,9,12;

formule specifice: initiale, mediane, finale;

motive literare specifice: motivul petitului, al incercarilor;

oralitatea stilului.

Clasificare

o basme despre animale

o snoave

o basme propriu-zise:

fantastice

nuvelistice;

legende;

basme despre uriasul/diavolul cel prost.

Basmul propriu-zis este asimilat cu cel fantastic.

o fantastice, care prezinta o lume neobisnuita fara legaturi evidente cu realitatea: Povestea lui Harap-Alb, Ivan Turbinca, Povestea porcului.

o cu animale, in care animalele au atribute umane: Capra cu trei iezi, Punguta cu doi bani

o nuvelistice, care asimileaza, in moduri fabuloase, aspecte din experienta cotidiana: Povestea lui Stan Patitul, Soacra cu trei nurori.

populare: autor anonim;

culte: autor cunoscut, nu sunt conservatoare, ci inovatoare.

Elementele pentru care Povestea lui Harap-Alb este considerata un basm cult sunt:

are autor;

existenta elementelor de originalitate

o individualizarea prin detalii a unor personaje: vezi portretul lui Gerila, al lui Ochila;

- in realizarea anumitor portrete naratorul insista mai mult decat este necesar pe anumite detalii;

o dramatizarea actiunii prin dialog

- Paginile lui Creanga sunt pline de dialoguri, care au ca functie estetica: caracterizarea personajelor si dezvoltarea actiunii.

o umanizarea fantasticului prin comportament, gest, limbaj;

In basm, nu avem de-a face cu zmei, balauri, ci personajele supranaturale sunt legate de insusiri omenesti: Setila, Flamanzila.

Personajele supranaturale se comporta, vorbesc, gesticuleaza ca si taranii din Humulesti. Pasari-Lati- Lungila: Ma, fetisoara imparatului ne-a tras butucul. A dracului zgatie de fata.

o nota comica

exprimarea mucalita, poznasa: Sa traiesti trei zile cu cea de alaltaieri.

vorbe de duh: Da-i cu cinstea sa piara rusinea.

diminutive augmentative: bauturica, buzisoare.

o folosirea intelepciunii populare

Lumea asta e pe dos, toate merg cu capu-n jos

La unul fara suflet, trebuie unul fara de lege.

Cine poate oase roade, cine nu nici carne moale.

o problematica basmului - bildungsroman

Calul nu l-a pedepsit pe Span de la inceput, pentru ca Harap-Alb trebuia sa treaca printr-un proces de initiere. Sf. Duminica ii marturiseste lui Harap-Alb ca trebuie sa treaca prin scoala umilintei pentru a ajunge stapan:

Cand vei ajunge si tu odata mare si tare vei crede celor asupriti si necajiti, pentru ca stii acum ce e necazul.

Basmul cult poarta amprenta originalitatii scriitorului sau.

Subiectul al 5 -lea

Ilustreaza conceptul operational povestire, prin referire la o opera literara studiata.

Hanu Ancutei, de Mihail Sadoveanu

Aparut in 1928, Hanu Ancutei cuprinde 9 povestiri si reprezinta o sinteza a universului sadovenian, deoarece aici se gasesc toate temele si motivele acestui univers. Tehnica folosita este cea a povestirii in rama.

Povestirea este o specie epica cu trasaturi distinctive destul de slab individualizate. Importanta este acordata naratorului si actului nararii; accentul este pus pe intamplari si situatii, mai putin pe personaje.

Tipuri de povestire

satirica: Decameronul, de Boccaccio;

istorica: Stejarul din Borzesti, de Eusebiu Camilar;

erotica: Povestiri de dragoste, de Mihail Sadoveanu;

fantastica: Lostrita, de Vasile Voiculescu.

Particularitati

intindere in general redusa, mai mica decat nuvela (engl. short-story)

Povestirile trebuie sa fie scurte (elementele de analiza si cele descriptive trebuie folosite cu mare economie).

subiectul este incitant si prezentat ca adevarat; povestirea trebuie sa para credibila cel putin in momentul in care e receptata;

Iapa lui Voda are cel mai greu rol din acest volum si anume sa initieze urmatoarele opt povestiri, sa capteze atentia si curiozitatea cititorului. Autorul asigura aceste lucruri prin fraza de incheiere a acestui capitol: S-acuma sa mai primim vin in ulcele si sa incep alta istorie pe care de mult voiam sa v-o spun

Iapa lui Voda - Prima povestire are caracter de preludiu, de uvertura.

Comisul le povesteste celor de la masa despre calul sau care se trage din vita aleasa si la care s-a uitat cu uimire chiar Voda Mihalache Sturza. Pe vremea Ancutei celeilalte, a poposit la han un boier care intra in vorba cu povestitorul nostru. Afla de la acesta ca are probleme cu o mostenire care i-a fost luata partial, nefacandu-i dreptate nimeni. Este hotarat sa mearga la Voda, sa-i faca dreptate, iar daca nu, atunci "sa pofteasca maria sa sa-i pupe iapa nu departe de coada!" Dupa ce a plecat boierul, comisul Ionita se indreapta spre Iasi, la Voda, pentru a-i face dreptate. Fiind cu grumazul plecat, nu l-a vazut pe Voda si i-a spus pasul. Cand i-a auzit insa glasul s-a infricosat, dar observand ca domnitorul rade si-a spus pasul. La intrebarea lui Voda ca ce s-ar fi intamplat daca nu-i facea dreptate, comisul raspunde: "Da, maria ta[.], cum sa ramaie? Eu vorba nu mi-o iau inapoi. Iapa-i peste drum!"

actiunea are prioritate in detrimentul individualizarii personajelor

personajele beneficiaza de obicei de schite de portret (crochiuri)

insistandu-se asupra trairilor si implicarilor emotionale;

Caracterizarea comisului Ionita este realizata inca de la intrarea acestuia in "scena", fiind facuta de naratorul-generic. Putem afla ca este un razes de la Draganesti, din tinutul Sucevei, ca este un om destul de batran, cu o vasta experienta de viata, cochet, cu o puternica incredere in sine, ducand chiar spre laudarosenie. Cu toate acestea, pe sub zambetul sau se poate observa si o melancolie ce reuseste cu succes sa o ascunda de cele mai multe ori.

apar trasaturi ale istorisirii orale; naratorul lasa impresia ca spune si nu

ca scrie ceva; apar elemente ale subiectivitatii. Naratiunea se face la persoana I, comisul fiind narator-personaj. Comisul Ionita, care este un maestru de ceremonii, dezleaga limba, cultiva buna dispozitie.

Subiectul al 6 -lea

Exemplifica trasaturile nuvelei psihologice, prin referire la o opera literara studiata.

Moara cu Noroc, de Ioan Slavici

Apare in 1881, in vol. Novele din popor.

Nuvela se incadreaza in formula estetica a realismului psihologic

Nuvela este o naratiune in proza, cu un singur fir epic, urmarind un conflict unic, personajele nu sunt prea numeroase, sunt caracterizate succint in functie de contributia lor la desfasurarea actiunii.

Caracteristici ale nuvelei

prezinta fapte verosimile (care dau impresia de realitate);

se pot identifica mai multe niveluri ale conflictului:

a.      moral (bine-rau, virtute-depravare);

b.      social (sunt puse doua lumi in fata: cea a micilor burghezi, reprezentata de Ghita, si cea a porcarilor, reprezentata de Lica);

c.      psihogic (intre dorinta de a ramane cinstit si cea de inavutire a eroului);

intriga riguros construita (aparitia la Moara cu Noroc a lui Lica Samadaul ii da de inteles lui Ghita ca daca vrea sa ramana aici trebuie sa devina omul lui;

accent pus mai mult pe definirea personajului (elemente biografice, mediu ambiant), decat pe actiune;

fata de povestire, nuvela este mai apropiata de realitate

Caracteristicile nuvelei psihologice

subiectul dezvaluie procesul de parvenire a individului

Tema nuvelei este cea a dezumanizarii personajului Ghita, din cauza patimii pentru bani, aur; alte teme secundare care apar sunt cea a inadaptatului si cea parvenitului. Abdicarea de la legile morale, renuntarea la cinste, element fundamental al echilibrului interior, atrage dupa sine declinul, omul devenind de nerecunoscut;

prezinta efectele dramatice ale inadaptarii

Ghita este surprins intr-o tentativa de a-si depasi conditia sociala, prin luarea in arenda a hanului de la Moara cu Noroc. Desprinderea de spatiul satului traditional si intrarea intr-un univers cu legi proprii, salbatice, duce la drama in plan sufletesc a personajului.

descopera complexitatea sufletelor simple: tarani, targoveti, hangii

printre starile analizate in nuvela psihologica se afla: obsesia, frica, alienarea, erosul.

Tragismul intamplarilor se poate explica atat prin caracterul slab al lui Ghita, cat si prin incalcarea unor legi morale si lipsa de statornicie. Lica ii exploateaza slabiciunea pentru bani a lui Ghita; principalul instrument prin care Samadaul isi asigura colaborarea hangiului este teama.

personajele sunt privite din interior

Nuvela este incadrata in formula realismului psihologic. Ceea ce apare ca nou este analiza psihologicapovestitorul vede oamenii lui dinlauntru, in sentimentele sau in crizele lor morale(Tudor Vianu) Principala modalitate de analiza prin care autorul consemneaza metamorfoza sufleteasca a personajului este monologul interior: Ei! ce sa-mi fac? Isi zise Ghita in cele din urma. Asa

m-a lasat Dumnezeu! Ce sa-mi fac, daca e in mine ceva mai tare decat vointa mea.

Subiectul al 7 -lea

Exemplifica trasaturile nuvelei istorice, prin referire la o opera literara studiata.

Alexandru Lapusneanul, de Costache Negruzzi

Nuvela este o naratiune in proza, cu un singur fir epic, urmarind un conflict unic, personajele nu sunt prea numeroase, sunt caracterizate succint in functie de contributia lor la desfasurarea actiunii.

Caracteristici ale nuvelei

prezinta fapte verosimile, naratorul reactualizand o perioada din istoria Moldovei;

are un singur conflict (domnitor-boieri);

intriga riguros construita (intentia lui Lapusneanul de a se alia, doar in aparenta, cu boierii);

tendinta spre obiectivare;

Tudor Vianu noteaza ca Alexandru Lapusneanul este prima naratiune obiectiva. El precizeaza ca Negruzzi reuseste sa-si elimine cu desavarsire propria imagine din nuvela, si anume, nu povestitorul, ci faptele povestite sunt in prim plan.

accent pus mai mult pe definirea personajului (elemente biografice, mediu ambiant), decat pe actiune;

fata de povestire, nuvela este mai apropiata de realitate;

Nuvela istorica are urmatoarele caracteristici:

a. tematica este istorica (evocarea unei perioade din istoria Moldovei, reactualizarea ultimilor cinci ani de domnie ai lui Alexandru Lapusneanul - 1564-1569); naratorul se inspira din cronicile Moldovei, respectand in mare parte adevarul istoric, comitand unele licente istorice in scopuri estetice: Motoc nu mai traia in momentul revenirii lui Alexandru Lapusneanu la domnia Moldovei.

b. subiectul este riguros construit, urmarind actiunea linear, in succesiunea cronologica a evenimentelor; nuvela este dispusa in patru capitole, fiecare avand cate un motto semnificativ care concentreaza conflictul dominant.

c. personajul este o personalitate istorica; aici apare ca un domnitor crud in jurul caruia se grupeaza boierii lingusitori si ipocritii;

Alexandru Lapusneanu este un:

personaj romantic (exceptional in imprejurari exceptionale);

personaj titular sau eponim (da titlul nuvelei);

personaj principal, central;

personaj antitetic;

personaj rotund (evolueaza pe parcursul povestirii).

Din comportamentul sau reies principalele trasaturi ale domnitorului:

manipularea poporului prin casatoria cu doamna Ruxanda, fiica lui Petru Rares, ca sa atraga inimile norodului;

dorinta de putere;

cruzimea exacerbata (asista la uciderea celor 47 de boieri ca la o piesa de teatru);

diabolic ("un monstru moral" - George Calinescu);

Le promite boierilor incetarea represaliilor, intinzandu-le o capcana- de aici rezulta disimularea / ipocrizia.

Are placerea zicerilor memorabile:

"Daca voi nu ma vreti, eu va vreu, si daca voi nu ma iubiti, eu va iubesc pre voi."

d. culoarea locala; atmosfera de epoca este construita prin decor, limbaj, vestimentatie, obiceiuri; naratorul urmareste sa ne instruiasca despre epoca; sunt prezentate bucate le din acea vreme;

Subiectul al 8-lea

Ilustreaza conceptul operational de nuvela fantastica, prin referire la o opera literara studiata.

Sarmanul Dionis, de Mihai Eminescu

Definitia nuvelei

Naratiune in proza cu un singur fir epic, urmarind un conflict unic, personajele sunt putine si se caracterizeaza pe parcursul desfasurarii actiunii.

Fantasticul

Din latina - phantasticus "imaginar, ireal"

Din grecescul - fantastikos "imaginar, ireal"

Fantasticul este o categorie literara a esteticului, a fost cultivat, de obicei, in literatura romantica, sec. 19.

Caracteristici

se bazeaza pe ireal;

exista o anumita coerenta (logica) a fantasticului;

se bazeaza pe mister;

presupune intrebari fara raspuns;

sunt folosite personaje mai putin obisnuite;

subiecte stranii;

gradarea conflictului spre un punct culminant de maxima tensiune afectiva si un final enigmatic;

alternarea planului real cu cel fantastic;

migrarea in alte spatii;

mesajul nuvelei fantastice este adesea filosofic, facand referinta la diverse aspecte ale conditiei umane.

Roger Caillois- Fantasticul este o amenintare, o rupere insolita (inedita) in lumea realului.

Daca in basme, fantasticul apare ca ceva firesc, fara sa ne intrige, in literatura fantastica supranaturalul apare ca o spartura in coerenta universului.

Tzvetan Todorov: fantasticul provine din ezitarea cititorului intre alegerea unei solutii rationale si a unei solutii supranaturale.

Matei Calinescu: Vom avea de a face cu o opera fantastica, ori de cate ori ne aflam in fata incomprehensibilului.

In literatura romana, avem mai multi scriitori care au cultivat fantasticul:

Eminescu - un fantastic cult - Sarmanul Dionis, Cezara, Archaeus;

Voiculescu - un fantastic magic, folcloric- Lostrita, Pescarul Amin;

Eliade - fantasticul indic - Nopti la Serampore, Secretul doctorului Honigberger;

- fantasticul folcloric - Domnisoara Cristina

Eminescu sparge tiparele prozei nationale, prin faptul ca el nu adopta o scriitura in spirit realist. Eminescu va practica o proza baroca, subiectiva, caracterizata prin onirism, erotism, fabulos.

Toate temele au un preambul filosofic. Prin aceasta se deosebeste de ceilalti prozatori romantici: Poe, Hoffmann. Prozatorul include in opere idei filosofice din Kant, Schopenhauer, religiile orientale (teoria metempsihozei sau a reancarnarii, teoria migratiei sufletului).

Teoria migratiei sufletelor - conceptie religioasa conform careia sufletul ar petrece dupa moarte in alt corp.

Teoria reancarnarii- sufletul ar parcurge dupa moarte un lung sir de reincarnari succesive in animale, in oameni, in vederea purificarii.

Kant- ideea ca timpul si spatiul nu sunt realitati obiective, ci proiectii ale constiintei noastre, un dat secund al constiintei noastre.

Schopenhauer - ideea lumii ca vis

 In fapta, lumea-i visul sufletului nostru. 

Archaeu - fiinta eterna care nu se schimba. Archaeul ia diverse forme in trupuri, ele se numesc avataruri.

Este o nuvela romantica, fantastica si filosofica. Nuvela dezvolta conditia omului de geniu in raport cu societatea timpului.

Personajul principal are trei avataruri, intrupari:

-Dionis- copist, sec. 19

-Dan - calugar, ucenicul maestrului Ruben ( Profesor la Academia din Socola)

-Zoroastru - profet si reformator persan (Zarathustra - 660 i. Hr.)

Camera eroului este pustie, intunecata, reflecta romantismul.Erou exceptional, dotat cu o mare putere de visare, Dionis traieste intr-o lume a ideilor.

Primul moment de visare halucinatorie este acela cand eroul dialogheaza cu portretul tatalui sau.

Ni se dezvaluie originea lui Dionis:

mama, Maria, era fiica unui preot batran;

Tatal moare intr-un sanatoriu.

Poezia Cugetarile sarmanului Dionis, inserata in corpul nuvelei, prezinta tematica omului de geniu si starea lui mizera.

Are preocupari filosofice. Citeste o carte veche, ce contine un zodiac, imprumutata de la anticarul Riven.

Iubeste o fata din casa vecina in taina, dar nu spera la iubirea ei.

Al doilea moment de visare halucinatorie

Are loc regresiunea in timpul voievodului Alexandru cel Bun. Apare motivul atemporalizarii. Eroul se nume ste acum Dan si este calugar.

Se inverseaza cronologia, iar realitatea-fantastica uzurpeaza tot mai mult realitatea-realitate. Calugarul Dan se viseaza mirean cu numele Dionis, trecutul (realitatea-fantastica) revendica drepturile prezentului, tratandu-l ca pe o realitate viitoare proiectata in vis.

Dialogul Dan -Ruben

Ruben este un evreu invatat, dascal de matematica si filosofie. Dialogul are ca tema problematica archaeului - omul vesnic se intrupeaza in mai multe avataruri.

Apare motivul faustic, al pactului cu diavolul, care ia forma pactului cu umbra sa. Umbra este omul cel vesnic, archaeul. Umbra se intrupeaza in omul trecator, iar omul trecator primeste constiinta eternitatii. Umbra ii mijloceste omului trecator trairea in eternitate.

Ruben devine Satana. Eroul calatoreste pe luna cu Maria, fiica spatarului Tudor Mesteacan. Umbra ii spune lui Dan ca odata el a fost Zoroastru, desi sufletul lui nu-si mai aminteste. Apare motivul cuplului adamic si cel al fericirii paradisiace. Ispita luciferica de a se crede Dumnezeu il duce pe Dan la cadere, la pierderea fericirii. Caderea din experienta paradisiaca duce la revenirea starii initiale(Dionis).

Cand se trezeste din cadere nu stie daca a fost vis sau realitate ceea ce i s-a intamplat. Ii trimite o scrisoare Mariei, dupa care cade intr-un lesin, de unde incepe a treia poveste fantastica, derulata in timpul somnului, de data aceasta fiind produsa de cloroform.

Dionis revine la identitatea de calugar. Primul efect al cloroformului este ca Dan isi recapata constiinta de sine dupa calatoria pe luna, apoi trebuie sa suporte intalnirea dintre el si umbra sa.

In final, nu mai face distinctia intre real si fantastic. Episodul ultim, care descrie o scena din viata de mai tarziu a lui Dionis, da impresia ca eroul adevarat al intamplarilor este Dionis si nu Dan.

Nuvela se incheie cu vorbele naratorului, care intra in pielea cititorului, prezentand posibilele nedumeriri ale noastre, in legatura cu eroul principal al acestor intamplari.

Subiectul al 9 -lea

Ilustreaza conceptul operational de roman modern, prin referire la o opera literara studiata.

Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi, de Camil Petrescu

Romanul - specie a genului epic de mare intindere, cu actiune complexa, dar unitara, intriga complicata, personaje numeroase.

Trasaturi

actiunea este dominanta, conferind romanului dinamism;

se desfasoara, de obicei, pe mai multe planuri;

la actiune participa mai multe personaje;

intriga este incordata;

dezvolta o problematica grava;

se bazeaza pe evenimente reale, pe documente.

Avand in vedere criteriul artei narative, putem distinge intre roman traditional si modern.

Termenul de roman modern este folosit pentru a desemna romanul initiat de scriitorul francez Marcel Proust, in secolul al XX-lea.

Nicolae Manolescu va numi romanul modern roman ionic.

" Romanul este oglinda paralela a constiintei mele . Eu nu pot vorbi onest decat la persoana intai . "(Camil Petrescu)

Roman modern (ionic sau de analiza)

presupune trecerea de rural la urban, de la subiectiv la obiectiv;

Caracteristici:

naratiunea la pers. I;

"Romanul este oglinda paralela a constiintei mele." se cultiva confesiunea, naratiunea la persoana I, jurnalul, autenticitatea, subiectivitatea.

"Eu nu pot vorbi onest decat la persoana I."

naratorul este, de cele mai multe ori, si protagonistul (autor de gradul al II- lea);

Roman monocentric (grupat in jurul unui singur personaj)

I parte: glisare (alunecare) a prezentului spre trecut

A II- a parte: traire in secunda.

Autor de gradul I - scriitorul Camil Petrescu

Naratorul modern, subiectiv

Autor de gradul al II-lea - narator - protagonist - narator intradiegetic - "Stefan Gheorghidiu"

perspectiva subiectiva

Tehnici narative: introspectia, jurnalul de razboi.

Introspectia (autoobservarea) - metoda psihologica bazata pe pe observarea propriilor trairi psihice.

Modalitatea de realizare a introspectiei este monologul interior ca mod de exprimare a starilor launtrice, de reflectare a existentei lui individuale.

Monolog interior - solilocviu - vorbire adresata siesi - traire vorbita- discurs pentru sine - persoana I

Jurnalul - tehnica jurnalului este introdusa in literatura de Andr Gide si Marcel Proust.

Partea a doua este jurnalul de razboi al lui Gheorghidiu.

Capitolele I si VI (prima parte) relateaza evenimente care s-au intamplat aproximativ in acelasi timp cu momentul in care sunt narate. Sunt contemporane naratiei, dominand timpul prezent, tema fiind razboiul.

Capitolele II-V cuprind o retrospectiva. Predomina timpul imperfect, tema fiind iubirea. Unii critici au vorbit despre tehnica povestirii in rama, rama reprezentand-o razboiul in spatiul caruia este inserata experienta eroului cu Ela, printr-un flash-back (analepsa).

Anamneza (reactualizarea experientei) este o modalitate prin care eroul

se purifica, uita.

viziunea avec (n=p);

Viziunea narativa - "avec", impreuna cu (naratorul stie tot atat cat personajul)

" . sa nu descriu decat ceea ce vad, ceea ce aud. Ceea ce inregistreaza simturile mele, ceea ce gandesc eu. din mine insumi nu pot iesi. eu nu pot vorbi onest decat la persoana I."

tipurile umane sunt inlocuite cu personalitati obsedate de problematica eului;

Eroul este pus in doua situatii limita: iubirea si razboiul - situatii pe care le traieste intens si total cu riscul suferintei.

"N-as vrea sa existe pe lume o experienta definitiva de la care sa lipsescar constitui pentru mine o limitare". Eroul nostru este o fire pasionala participand la anumite experiente limita ale vietii care ar putea sa-l intregeasca din punct de vedere sufletesc. Face parte din categoria "sufletelor tari", fiind un erou inflexibil, incapabil de compromisuri, de jumatati de masura, cu idei fixe masurand viata din punctul de vedere al absolutului. Gheorghidiu cauta iubirea absoluta.

"Cei care se iubesc au dreptul de viata si de moarte asupra celuilalt".

respingerea stilului calofil (frumos);

Dominanta stilului camilpetrescian este anticalofilismul (contra scrisului frumos).

Caracteristici

uzitarea cuvintelor simple;

notatiile sigure;

verbele la persoana I (naratorul - personaj);

sobrietatea exprimarii;

notatia reactiilor fiziologice;

abundenta neologismelor;

problematica este dominant analitica: investigheaza trairile

eroilor;

preocupare maxima pentru mediul citadin.

Reprezentanti: Marcel Proust, Thomas Mann, Camil Petrescu, Mircea Eliade.

Roman subiectiv- corespunde romanului scris la pers. I

Subiectul al 10 -lea

Prezinta relatia dintre instantele comunicarii narative (autor, narator, personaje, cititor) intr-un roman modern studiat.

Cel mai iubit dintre pamanteni, de Marin Preda

Instante narative

Nota bene! Arta narativa este facuta dupa criticul Eugen Simion.

Roman modern, subiectiv.

Autorul este Marin Preda.

Naratorul este un autor de gradul al doilea, protagonistul, narator-reflector (observa faptele, le traieste, le interpreteaza).

Victor Petrini este un profesor de filosofie, ceea ce il predispune spre meditatie.

Evocarea este dublata de interpretarea faptelor traite. Omul din celula nu-si istoriseste pur si simplu experientele, ci cauta un sens al acestora.

Perspectiva este subiectiva, avec.

Anacronii (analepse) - romanul conserva formula clasica a retrospectivei ordonate.

In volumul al treilea, locul naratorului il ia prietenul si avocatul lui Victor Petrini, Stefan Pop (Ciceo). Naratiunea trece la persoana a treia . Naratorul - reflector isi cedeaza atributele sale naratoriale unui personaj secundar, care trebuie sa duca naratiunea mai departe. Finalul revine protagonistului, care incearca sa gaseasca o solutie dramei in care a intrat fara voia lui: "Daca dragoste nu e, nimic nu e."

Cele 3 volume au 10 parti, romanul fiind, in acelasi timp, " fresca unei lumi si analiza unui esec in dragoste, cronica de familie si spovedania unui invins." (Nicolae Manolescu)

Romanul este confesiv si e o marturisire eliberatoare.

Surprinde existenta unui individ care traieste o experienta limita. Eroul ii spune Matildei intr-un acces de furie : Sunt omul care isi asuma totul.

Victor Petrini este o constiinta framantata si un imaginativ utopist, obsedat de ideea unei noi religii.

Are o fire tare, incapabila de compromis.

Actiunea se petrece in timpul obsedantului deceniu al saselea.

Din asistent universitar, Victor Petrini ajunge, din cauza unei suspiciuni absurde, in inchisoare, lucrand trei ani intr-o mina de plumb.

Naratorul scrie istoria unui sentiment si analizeaza degradarea pana ce iubirea ajunge aproape de abjectie.

Eugen Simion : Luciditatea mareste forta pasiunii, dar nu o apara de suferinta.

Petrini asista la casnicia cuplului Nicolau, care era un infern.

Matilda este primul caracter puternic al acestei carti, o fiinta abisala, imprevizibila, cu un suflet complicat. Are in interiorul ei 'dusmani bizari'. Este instruita, dar cade periodic sub puterea unui rau incontrolabil si dintr-o femeie tandra devine de nerecunoscut (violenta si grosolana).

Naratorul construieste un caracter fara a da explicatii. Romanul este cronica unei iubiri care are constiinta raului, dar nu-l poate evita.

Matilda este un tip de feminitate labila, cand agresiva, cand acaparanta. A fost casatorita cu un evreu, care i-a lasat casa.

Dupa casatoria cu Petrica, il cunoaste pe Victor, pe care il paraseste apoi pentru Mircea.

Suzy - 'intra in categoria femeilor buimace' (Eugen Simion)

Feminitatea ei se bazeaza pe continua fuga de identitate. Suzy ascunde adevaratul ei statut conjugal si lipsa de curaj duce la un final tragic al cuplului.

Infrant in viata sociala si in cea sentimentala, filosoful afla in scris o bucurie recuperatoare.

Cititorul este pus in fata unui roman original, care imbina elemente ale analizei cu cele ale creatiei. Cititorul i se ofera un roman de analiza care surprinde drama interioara a unui personaj, un roman eseistic (contine meditatii), dar are ocazia sa cunoasca si o fresca sociala cu o galerie diversificata de personaje, in stilul romanelor traditionale.

Subiectul al 11 - lea

Prezinta perspectiva narativa intr-o opera literara studiata, prin referire la unul dintre urmatoarele concepte operationale: narator omniscient, personaj-narator, narator "martor".

Baltagul (1930), de Mihail Sadoveanu

Perspectiva narativa denumita si punct de vedere, viziune sau focalizare se refera la cine, din ce unghi si in ce fel percepe si interpreteaza faptele povestite.

Exista trei tipuri de raportare a a naratorului la personaj:

viziunea dindarat (naratorul stie mai multe despre personajul sau):

"Romancierul e un om omniprezent, omniscient. Casele par pentru el fara acoperisuri, distantele nu exista, departarea in vreme de asemenea nu. In timp ce pune sa-ti vorbeasca un personaj, el iti spune in acelasi alineat, unde se gasesc si celelalte personaje, ce fac, ce gandesc exact, ce nazuiesc, ce raspuns pregatesc."(Camil Petrescu)

viziunea impreuna cu (naratorul stie exact cat si personajele sale).

Ultima noapte.

viziunea din afara (naratorul stie mai putin decat personajele) Este un

simplu martor. Vezi personajul martor in Morometii.

Naratorul este cel care povesteste intr-o naratiune, el este o voce auctoriala.

Naratorul omniscient este specific romanului traditional, stie totul despre personajele si intamplarile pe care le relateaza, chiar poate dezvalui gandurile ascunse ale personajelor.

" Romancierul (traditional) e un om omniprezent, omniscient. Casele par pentru el fara acoperisuri, distantele nu exista, departarea in vreme de asemenea nu. In timp ce pune sa-ti vorbeasca un personaj, el iti spune in acelasi alineat, unde se gasesc si celelalte personaje, ce fac, ce gandesc exact, ce nazuiesc, ce raspuns pregatesc."( Camil Petrescu

Naratorul este in romanul Baltagul omniscient, omniprezent, impersonal, obiectiv.

Nararea se face la persoana a III-a, perspectiva narativa este par derrire/dindarat.

Naratorul este extradiegetic. Perspectiva nararii este una obiectiva; Naratorul prezinta fapte, intamplari, medii, personaje din exterior.

Tipul de naratiune - roman traditional, obiectiv, inscris de catre criticul Nicolae Manolescu in formula "realismului clasicizat". "Autorul poseda arta eliminarii timpilor morti si pe aceea a distribuirii informatiilor strict necesare." (Nicolae Manolescu)

Principala caracteristica a Baltagului este caracterul rezumativ. Naratorul isi semnaleaza prezenta prin aceea ca rezuma, scurteaza faptele, avertizeaza.

Subiectul al 12-lea

Ilustreaza conceptul operational narator (personaj - narator sau narator "martor") folosind ca suport un text narativ studiat.

Ultima noapte., de Camil Petrescu

Personajul - narator relateaza fapte in care este implicat ca protagonist

si este necreditabil deoarece ofera o perspectiva subiectiva asupra celor relatate.

Camil Petrescu subliniaza ideea ca scriitura moderna trebuie sa renunte la tipul de narator traditional, omniscient, omniprezent, propunand un altul, subiectiv care sa descrie cu sinceritate propriile trairi interioare.

"Romanul este oglinda paralela a constiintei mele" se cultiva confesiunea, naratiunea la persoana I, jurnalul, autenticitatea, subiectivitatea.

"Eu nu pot vorbi onest decat la persoana I".

Eroul este pus in doua situatii limita: iubirea si razboiul - situatii pe care le traieste intens si total cu riscul suferintei.

" N-as vrea sa existe pe lume o experienta definitiva de la care sa lipsesc ar constitui pentru mine o limitare". Eroul nostru este o fire pasionala participand la anumite experiente limita ale vietii care ar putea sa-l intregeasca din punct de vedere sufletesc. Face parte din categoria "sufletelor tari", fiind un erou inflexibil, incapabil de compromisuri, de jumatati de masura, cu idei fixe masurand viata din punctul de vedere al absolutului. Gheorghidiu cauta iubirea absoluta.

"Cei care se iubesc au dreptul de viata si de moarte asupra celuilalt".

Prima parte este un roman de dragoste, este o fictiune. A doua parte este un jurnal de front real apartinand scriitorului, imprumutat punct cu punct eroului principal.

Roman monocentric (grupat in jurul unui singur personaj)

I parte: glisare (alunecare) a prezentului spre trecut

A II- a parte: traire in secunda.

Autor de gradul I - scriitorul Camil Petrescu

Naratorul modern, subiectiv

Autor de gradul al II-lea - narator - protagonist - narator intradiegetic

Viziunea narativa - "avec", impreuna cu (naratorul stie tot atat cat personajul)

" . sa nu descriu decat ceea ce vad, ceea ce aud. Ceea ce inregistreaza simturile mele, ceea ce gandesc eu. din mine insumi nu pot iesi. eu nu pot vorbi onest decat la persoana I."

Tehnici narative: introspectia, jurnalul de razboi.

Introspectia (autoobservarea) - metoda psihologica bazata pe pe observarea propriilor trairi psihice.

Modalitatea de realizare a introspectiei este monologul interior ca mod de exprimare a starilor launtrice, de reflectare a existentei lui individuale.

Monolog interior - solilocviu - vorbire adresata siesi - traire vorbita- discurs pentru sine - persoana I

Jurnalul - tehnica jurnalului este introdusa in literatura de Andr Gide si Marcel Proust.

Partea a doua este jurnalul de razboi al lui Gheorghidiu.

Capitolele I si VI (prima parte) relateaza evenimente care s-au intamplat aproximativ in acelasi timp cu momentul in care sunt narate. Sunt contemporane naratiei, dominand timpul prezent, tema fiind razboiul.

Capitolele II-V cuprind o retrospectiva. Predomina timpul imperfect, tema fiind iubirea. Unii critici au vorbit despre tehnica povestirii in rama, rama reprezentand-o razboiul in spatiul caruia este inserata experienta eroului cu Ela, printr-un flash-back (analepsa).

Eroul isi pune problema scrisului, intrebandu-se de ce scrie tot ce i s-a intamplat. Naratorul nu are o constiinta clara a scrierii sale, a ceea ce face, dar marturiseste ca a asternut pe hartie viata sa dintr-o nevoie de a intelege ce a trait.

Eroul principal al romanului este un intelectual preocupat, in primul rand, numai de probleme de constiinta. Este un intelectual fin, care si-a facut din speculatiile filozofice mediul fundamental in care se misca cu dexteritate. Faptul acesta ii da o putere spirituala superioara, pe care o doreste unica si netulburata. Este, propriu-zis, o izolare de viata trepidanta a complicatiilor sociale, o evadare intr-o lume in care domina numai spiritul filozofic, cu puterea lui de a gandi o alta oranduiala. In aceasta lume vrea s-o ridice si pe sotia sa pentru a trai o dragoste eliberata de contigentele comune ale vietii sociale, o dragoste care sa fie numai a lor, numai a lui. Pasiunea lui Stefan Gheorghidiu izvoraste dintr-o metafizica a iubirii pure si absolute care spiritualizeaza actul erotic si acesta este si izvorul geloziei sale, care il fac sa se zbata intre certitudini si indoieli. Este o constiinta incapabila de compromisuri.

Subiectul al 13- lea

Prezinta constructia subiectului dintr-o nuvela psihologica studiata, prin referire la conceptele operationale din urmatoarea lista: actiune, conflict, momentele subiectului, relatii spatio-temporale

Moara cu noroc, de Ioan Slavici

Tema o reprezinta dezumanizarea provocata de patima banului, prezentand societatea romaneasca de la sfarsitul secolului al XIX-lea.

Structura nuvelei:

17 capitole;

constructia simetrica a nuvelei;

elemente de compozitie:

prologul - vorbele batranei au un caracter anticipativ, ne anunta in legatura cu evolutia faptelor:  Omul sa fie multumit cu saracia sa, caci, daca e vorba, nu bogatia, ci linistea colibei tale te face fericit. ;

epilogul apartine tot batranei si are tot un caracter concluziv: asa le-a fost dat .

Conflict - dezacordul, lupta dintre doua personaje, sentimente, idei, conceptii.

Conflictul poate fi:

exterior: confruntarea deschisa intre personaje; confruntarea dintre un personaj si un mediu ostil;

interior: atunci cand sufletul unui personaj este macinat de imperative morale sau sentimentale; traieste drama dualitatii sentiment-ratiune; suporta presiunea sociala si a mentalitatii traditionale asupra vietii personale;

Conflictul presupune o confruntare intre doua personaje, idei) este de ordin:

moral: bine/rau; virtute/pacat;

social: lumea lui Ghita (a micii burghezii) si lumea lui Lica Samadaul (a lotrilor);

psihologic: se da in interiorul lui Ghita intre cinste si dorinta de inavutire;

Actiune

- relatarea unor evenimente care este determinata de factori ai naratiei (tema, tipul de narator) = subiect;

apare intr-o opera epica sau dramatica

actiunea era dominanta in structura prozei pana in secolul al 19-lea;

in nuvela Moara cu noroc, ordinea evenimentelor este strict cronologica (expozitiune, intriga, desfasurarea actiunii, punct culminant, deznodamant);

in sec. al XX-lea, se estompeaza latura actiunii in favoarea altor forme de exprimare;

In romanul Ultima , ordinea temporala este rasturnata.

Trama (actiunea nuvelei)

Constructia subiectului - o succesiune de evenimente narate.

Subiectul contine urmatoarele cinci momente: expozitiune, intriga, desfasurarea actiunii, punct culminant, deznodamant.

Expozitiunea - prezinta cititorului sau spectatorului informatiile strict necesare intelegerii evenimentelor narate, in legatura cu cine actioneaza, cand are loc actiunea, unde are loc actiunea.

Intriga - pregateste aparitia conflictului. Ea contine incidentele din care se dezvolta subiectul unei opere literare, subiect care presupune declansarea unui conflict exterior sau interior si rezolvarea lui.

Desfasurarea actiunii - faptele relatate pe larg

Punctul culminant - este momentul de maxima intensitate, indicand pana unde poate urca tensiunea actiunii.

Deznodamantul - ofera detensionarea conflictului. El poate fi previzibil, logic, artificial, absurd, amanat, fericit, tragic.

I.            Expozitiunea - cap. I, II - cunoastem personajele si este descris locul unde era amplasat hanul.

II.          Intriga - cap. III - aparitia lui Lica la moara cu noroc.

III.        Desfasurarea actiunii - cap. IV-XV- Ghita intra in tovarasia lui Lica si devine, in mod indirect, complice la crimele acestuia, bucurandu-se de banii adusi de acesta, neputandu-se desprinde si indepartandu-se de familia sa.

IV.       Punctul culminant - cap. XVI- Ghita se hotaraste intr-un tarziu, sacrificandu-si insa sotia, sa-l ajute pe Pintea pentru a-l prinde pe Lica Samadaul cu bani asupra lui. Planul esueaza insa, Ghita este ucis de Raut dupa ce isi injughiaza sotia si Lica se sinucide pentru a nu fi prins, dupa ce daduse foc hanului.

V.         Deznodamantul - cap. XVII - Incheie simetric opera prin cuvintele batranei, sugerand ideea ca cei care au gresit trebuie sa plateasca, iar cei care nu au dreptul sa ia totul de la capat, sa-si continue existenta.

Relatii spatio-temporale

Actiunea este plasata la sfarsitul secolului al XIX-lea, conturand caracteristicile unei anumite realitati: o lume cladita pe puterea banului, lipsita de onestitate, o lume in care administratia si justitia sunt corupte, un mediu social nociv. Banul este vazut ca un simbol al existentei materiale care are un ascendent fata de cea spirituala, astfel trecandu-se in anormalitate.

Locul desfasurarii actiunii este la un han. Hanul este un suprapersonaj

(= realitate cu functie simbolica in cadrul unei opere - loc, eveniment, obiect - cu valoare centrala, operand relatii cu personajele principale). Locul din jurul hanului este prevestitor de rau, pentru ca erau cinci cruci in fata morii, corbii croncaneau, iar peisajul era infricosator.

Subiectul al 14 -lea

Prezinta constructia discursului narativ intr-o nuvela fantastica studiata, prin referire la doua dintre conceptele operationale din urmatoarea lista: secvente narative, episod, incipit, final.

Sarmanul Dionis, de Mihai Eminescu

Incipit - inceputul unei opere literare (primele cuvinte sau primele versuri), care poate sa exprime semnificatia unui text.

Incipitul il poate constitui:

descrierea mediului;

fixarea timpului si a spatiului actiunii;

dialogul prin care se intra in centrul evenimentelor.

Este o nuvela romantica, fantastica si filosofica. Nuvela dezvolta conditia omului de geniu in raport cu societatea timpului.

Nuvela incepe ex abrupto (direct), prin naratiunea la persoana I. Functiile

estetice ale inceputului sunt:

captarea bunavointei cititorului;

intrarea in intimitatea personajului principal;

suntem initiati cu problematica filosofica a nuvelei. Kant- ideea ca timpul si spatiul nu sunt realitati obiective, ci proiectii ale constiintei noastre, un dat secund al constiintei noastre. Schopenhauer - ideea lumii ca vis - In fapta, lumea-i visul sufletului nostru.

Episodul sau secventa narativa se constituie dintr-o serie de evenimente ordonate intr-un anume mod si care alcatuiesc un tot unitar.

Un episod important il constituie dialogul dintre calugarul Dan si maestrul Ruben.

Ruben este un evreu invatat, dascal de matematica si filosofie. Dialogul are ca tema problematica archaeului - omul vesnic se intrupeaza in mai multe avataruri. Apare motivul faustic, al pactului cu diavolul, care ia forma pactului cu umbra sa. Umbra este omul cel vesnic, archaeul. Umbra se intrupeaza in omul trecator, iar omul trecator primeste constiinta eternitatii. Umbra ii mijloceste omului trecator trairea in eternitate. Ruben devine Satana dupa ce Dan iese din chilia sa.

Subiectul al 15-lea

Prezinta tipurile de personaje dintr-o opera literara studiata, apartinand prozei realiste.

Enigma Otiliei, de George Calinescu

Tipuri:

dupa locul ocupat in iconomia romanului: principale (Otilia), secundare (Mos Costache, Aglae, Aurica, Pascalopol), episodice.

semnificatia etica: pozitive sau negative;

raportul cu realitatea: fantastice, legendare, istorice, autobiografice;

protagonist (Otilia)/antagonist;

rotunde (au evolutie si sunt complexe)/ plate (nu au evolutie) - Costache, Aglae, Aurica, Stanica

clasice (caracterul - este construit pe o trasatura dominanta: avarul, mizantropul); romantice (personaje exceptionale in imprejurari exceptionale); realiste (personaje tipice in imprejurari tipice); moderne (surprins in crize de identitate).

Al. Piru: Calinescu realizeaza romanul citadin cu cea mai bogata galerie de caractere din literatura romana. Personajele din roman sunt realiste

Costache Giurgiuveanu - avarul

Stanica Ratiu - arivistul

Felix - tanarul indragostit, labil

Pascalopol - barbatul matur, generos si altruist, capabil sa inteleaga capriciile unei femei

Simion - sotul subordonat, alienat, schizofrenic

Titi - un apatic ramas prea mult sub tutela materna

Aglae - femeia voluntara, care-si nenoroceste cu autoritatea ei familia

Aurica - fata care nu se poate marita

Olimpia - nevasta plata, predestinata parasirii

Otilia - exponenta a misterului feminin, cu instinct practic.

Pasiunile general umane (caracterele) sunt determinate social (tipuri)

Otilia este un personaj rotund, complex, privit din unghiuri diferite, prin tehnica pluriperspectivismului:

Felix o considera pe Otilia foarte frumoasa, culta, talentata.

Pascalopol vede in ea aceleasi calitati.

Costache o crede inca un copil, spunandu-i "fe-fetita mea".

Aglae o considera vicleana si interesata de mostenirea lui Costache.`

Este o figura centrala a romanului, care te cucereste, dar te si revolta.

Caracterul ei se bazeaza pe elemente contradictorii

amestecul de inocenta si maturitate;

amestec de iubire si de ratiune;

iubeste pe Felix, dar se casatoreste cu Pascalopol;

inteligenta, dar dispretuind inteligenta feminina.

Exista o evolutie reflectata si de portretul fetei:

1. Portretul initial accentueaza amestecul desavarsit de copilarie si maturitate. "Fata maslinie, nas mic, ochi albastri."; copilaroasa, dar in acelasi timp, "cu o stapanire desavarsita de femeie".

2. Portretul final este al unei femei frumoase, dar obisnuite, care a pierdut stralucirea adolescentei: ".un aer de platitudine feminina stingea totul."

Subiectul al 16 -lea

Evidentiaza modul in care conflictul/conflictele unui roman (de tip obiectiv sau de tip subiectiv) studiat se reflecta in evolutia personajului principal/a personajelor.

Morometii, de Marin Preda

Roman de tip obiectiv

Ilie Moromete - personajul principal (I vol. - Morometii, 1955)

Conflictul principal este de natura tragica si se da intre om si istorie, istorie care ii marcheaza in mod hotarator destinul, desi omul are iluzia ca se poate sustrage ei. Incipitul aduce in prim-plan problema timpului. "Se pare ca timpul avea cu oamenii nesfarsita rabdare; viata se scurgea aici, fara conflicte mari."

Rabdarea aceasta este o impresie gresita a oamenilor insisi, aflati in pragul unor imense rasturnari istorice, mai ales a oamenilor de felul lui Ilie Moromete care cred ca sta in puterea lor de a evita marile conflicte. Naratorul ne induce in eroare pentru a face mai viu conflictul, mai puternica iesirea acestei lumi din matca. In spatiul epic al lui Marin Preda functia acestui timp este insa paradoxala. El nu mai are rabdare si va produce in sanul taranimii schimbari fulgeratoare, care pun in cumpana insusi destinul ei milenar. Primele pagini sunt construite in perfecta concordanta cu timpul sugerat si un sfert din volumul intai se petrece de sambata seara pana duminica noapte, adica de la intoarcerea Morometilor de la camp pana la fuga Polinei cu Birica. Ritmul evenimentelor se precipita in ultima parte a volumului I, semn al faptului ca "timpul nu mai avea rabdare". Trei ani mai tarziu, izbucnea cel de-al doilea razboi mondial.

Familia lui Moromete este si ea macinata de tot felul de conflicte in aparenta minore, dar care vor duce treptat la destramarea ei si la schimbarea totala a personajului principal, Ilie Moromete, care-si pierde controlul asupra familiei sale.

Starea conflictuala este permanenta.

Exista conflicte intre

Moromete si Catrina, deoarece aceasta vrea sa-i fie trecuta casa pe

nume, fapt promis de Moromete cand acesta vanduse un pogon de pamant din zestrea sotiei. Catrina il va parasi pe Ilie in volumul al doilea, in urma aflarii vestii ca Moromete le-a promis baietilor ca daca se va intoarce acasa le va da lor totul. Femeia supusa de la inceputul vol. I se va transforma radical in cel de-al doilea volum.

frati; chiar dispunerea membrilor familiei la masa de la inceputul

romanului arata rivalitatile existente intre copiii din prima casatorie si cei din a doua casatorie a lui Moromete. Copiii din prima casatorie (Achim, Paraschiv si Nila) stateau spre tinda gata de plecare daca s-ar fi iscat vreo cearta. Cei facuti cu Moromete stateau de partea cealalta langa mama lor, Catrina.

Niculae si tatal sau, care nu vrea sa-l trimita la scoala. Ca filosofie a

existentei, Niculae este un antimorometian. Moromete se rupe definitiv de fiul sau in al doilea roman. Conflictul dintre el si Niculae simbolizeaza conflictul dintre doua conceptii despre taran. Niculae refuza orice dialog. El este in cautarea unor valori care sa-i ordoneze existenta.

tata si cei trei fii, care vor sa mearga la oras sa se imbogateasca rapid.

Intrarea taranilor mai inlesniti in circuitul comertului de cereale are nu numai o importanta economica, ci le modifica in primul rand atitudinea fata de pamant. Ei numai sunt taranii lui Rebreanu, apasati de "acea obsesie a pamantului, teribila ca o fatalitate". Centrul vietii economice taranesti s-a deplasat de la posesia si exploatarea pamantului la valorificarea produselor sale taranesti. Relatia omului cu pamantul a fost desacralizata. Fa comparatia cu Ion. Taranii din Morometii incep sa se deosebeasca intre ei prin cu totul altceva decat numarul strict al pogoanelor si anume prin faptul ca unii au, iar altii nu au posibilitatea de a cumpara sau de a vinde.

Pe langa aceste crize interne, exista si o criza externa a familiei produsa de: impozite, datorii la banca si alte datorii de gospodarie.

Subiectul al 17 -lea

Exemplifica modalitatile de caracterizare a personajului, prin referire la un roman studiat (de dupa al doilea razboi mondial).

Morometii, de Marin Preda

Ilie Moromete - personajul principal (I vol. - Morometii, 1955)

Caracterizare directa

a.    facuta de narator: dezvaluie un Moromete cu o personalitate complexa, un lider al satului, care are o placere deosebita de a sta de vorba si de a medita;

b.    facuta de alte personaje

Catrina se amuza de glumele lui. De cele mai multe ori ii face reprosuri si crede ca are sufletul negru de rautate si de tutun.

Cocosila il face prost, dar in realitate il admira si chiar il invidiaza pentru ca stia sa gaseasca in ziar lucruri pe care el nu le vedea.

c.    autocaracterizare: "Domnule, eu totdeauna am dus o viata independenta" - libertatea interioara e trasatura lui definitorie.

Caracterizare indirecta

dedusa din faptele personajului, care dezvaluie mai multe trasaturi de caracter:

Moromete nu are un spirit comercial.

Se considera superior celorlalti. Inainte de intalnirea din poiana fierariei lui Iocan intra sa se barbiereasca si se lasa asteptat ca o vedeta.

Nu scapa nici un prilej de a-i ironiza pe ceilalti: cand bea tuica la Balosu, cand comenteaza articolele din ziar.

Are tendinta de a domina si de a face ca lumea din jur sa se miste dupa vointa lui.

Are reactii paradoxale: unde te astepti sa se supere, el se amuza.

De ex. in momentul in care cainele Dutulache fura branza de la masa, o cearta pe Catrina: "De ce sa mancam cainele, fa, e bun cainele de mancat? E bun sa te manance el pe tine."

Familia lui Moromete este una de tip patriarhal, el este un pater familias, a carui autoritate e in declin.

Subiectul al 18 -lea

Explica relatia realitate-fictiune, prin referire la un text narativ studiat (la

alegere: povestire, nuvela istorica, roman de tip subiectiv).

Alexandru Lapusneanul, de Costache Negruzzi

Nuvela istorica pleaca de fapte reale, naratorul se inspira din cronicile

Moldovei, respectand in mare parte adevarul istoric. Cu toate acestea apar si licente istorice (abateri de la adevarul istoric), facute in scopuri artistice. Pornind de la fapte reale, scriitorul imagineaza un univers piln de semnificatii. Literatura are un caracter fictiv, ea este inventie. Artistul se detaseaza de cronicar, prin construirea unui caracter puternic, prin crearea culorii locale, prin dramatizarea epicului, prin constructia riguroasa a nuvelei.

1, Motoc a murit decapitat imediat ce s-a inscaunat Alexandru Lapusneanul.

Naratorul il pastreaza pentru ca era prototipul boierului intrigant, ucigandu-l moral, dar si fizic, pentru a-i atribui un sfarsit pe masura lipsei lui de caracter.

2. Pentru scena uciderii se inspira din Letopisetul Tarii Moldovei de Grigore Ureche, doar ca amplifica faptele, punand accent pe reliefarea caracterului domnitorului. Scena masacrarii este imbogatita fata de cea din Letopiset, in sensul ca naratorul foloseste tehnica regizorala in prezentarea faptelor: scene de ansamblu sunt alternate cu scene de detaliu.

3. Stroici si Spancioc nu mai traiau nici ei in momentul revenirii lui Lapusneanul pe tron. Ii aduce in Moldova pentru a construi antiteze. Ei apar in opozitie cu Motoc, reprezentand genul boierilor patrioti.

Subiectul al 19-lea

Exemplifica, prin referire la o opera literara de Ion Creanga, doua dintre particularitatile de limbaj ale prozei narative (la alegere, din urmatoarea lista: modalitati ale nararii, marci ale prezentei naratorului, limbajul personajelor, vorbire directa si indirecta, registre stilistice

Povestea lui Harap-Alb, de Ion Creanga

Marci ale prezentei naratorului

- prezenta formulelor specifice

Formulele initiale au rolul de a introduce cititorul in lumea basmului. Creanga renunta la traditionalul "a fost odata ca niciodata", folosind un enunt ca "Amu cica a fost odata", dupa care se straduieste sa ne explice de ce rudele nu se cunosteau intre ele (Craiul si Verde Imparat). Formula de initiala are rolul de a introduce cititorul in lumea basmului, in lumea fictiunii, unde totul este posibil si nu ne mai miram de nimic. Cuvantul "cica", sugereaza ideea ca povestitorul n-a fost martor la evenimente si arunca asupra lor o umbra de indoiala.

Formulele mediane sunt menite sa intretina atentia cititorului. "Dumnezeu sa ne tie, ca cuvantul din poveste, inainte mult mai este."

Formulele finale au rolul de a scoate ascultatorul/cititorul din lumea fictiunii si de a-l duce in lumea reala in care binele nu mai invinge intotdeauna, pentru ca aici se joaca alte reguli.

Si a tinut veselia ani intregi, si acum mai tine inca; cine se duce acolo bea si mananca. Iar pe la noi, cine are bani bea si mananca, iar cine nu, se uita si rabda." Formula are un umor amar si ascunde o obsesie ancestrala (din vechime, straveche): procurarea hranei. In lumea povestilor, fericirea e asimilata si cu belsugul gastronomic, dar cititorul trebuie sa se trezeasca la realitatea in care banul e stapanul absolut.

stilul este sententios; naratorul bazat pe intelepciunea populara da sentinte, maxime.

Lumea asta e pe dos, toate merg cu capu-n jos

La unul fara suflet, trebuie unul fara de lege.

Cine poate oase roade, cine nu nici carne moale.

surpriza cea mai mare o aduce finalul; naratorul se detaseaza de

povestea lui ("Ce-mi pasa mie?") si se considera responsabil numai cu discursul; evenimentele s-au intamplat oricum fara el, de aceea considera ca singura lui obligatie e sa spuna povestea, invitandu-i pe cititori/naratari sa-si faca si ei datoria lor ("si va rog sa ascultati").

Registrul stilistic folosit in basm sunt cel popular. Limba folosita de autor reprezinta chintesenta vorbirii noastre populare din aceeasi epoca.

Apar fonetisme moldovenesti: aista, aiasta, halagie pt. galagie

Trasatura cea mai caracteristica a scriitorului popular este oralitatea; tot

ce spune el poarta pecetea stilului vorbit.

Caracteristici ale stilului oral

dativul etic: si mi ti-l insfaca;

expresii onomatopeice: mai, zbirr

imprecatii (injuraturi);

proverbe si zicatori;

adresarea directa catre cititor;

fraze ritmate:  Acesta-i vestitul Ochila, frate cu Orbila, din sat de la Chitila. ; "De-ar sti omul ce-ar pati,/ Dinainte s-ar pazi."

expresii narative tipice: si odata, si atunci, in sfarsit, si apoi, dupa aceea.

Intrebari si exclamari: "inteles-ati?", "Ptiu, drace!".

Subiectul al 20 -lea

Exemplifica modalitati de caracterizare a personajului dintr-un text narativ studiat, apartinand lui Ioan Slavici.

Moara cu noroc, de Ioan Slavici

Tema o reprezinta dezumanizarea provocata de patima banului, prezentand societatea romaneasca de la sfarsitul secolului al XIX-lea.

Caracteristicile nuvelei: subiectul dezvaluie procesul de parvenire a individului; prezinta efectele dramatice ale inadaptarii; descopera complexitatea sufletelor simple: hangii; printre starile analizate in nuvela psihologica se afla: obsesia, frica, alienarea, erosul.

Ioan Slavici este un portretist prin excelenta. Ca prozator realist nu insista asupra trasaturilot fizice, ci asupra celor psihologice, etice, de gandire si de comportament. Fizionomia personajelor si anumite particularitati ale acestora ilustreaza trasaturi ale ale personajelor, anumite conflicte sufletesti.

Lica este un personaj malefic, demonic, secundar. El este singurul personaj care nu evolueaza, ci are o constructie liniara (plat).

Caracterizare directa facuta de narator

Portretul fizic este detaliat si anticipeaza portretul moral: om cam de 36 de ani, cu ochi mici si verzi, cu sprancene dese si impreunate la mijloc. Aceste trasaturi sugereaza rautatea si demonismul personajului.

Inca de la intrarea in scena Lica se comporta ca un stapan peste oameni si locuri. Inteligent, fin cunoscator al psihologiei umane, el se conduce dupa un cod moral propriu, in afara legilor si a statului.

Caracterizare directa facuta de personaje

Ana simte ca Lica este oarecum fioros si isi previne sotul ca are de a face cu un om rau si primejdios.

Ghita ii spune: tu nu esti om Lica, ci deavol.

Caracterizarea indirecta rezulta din faptele sale. Armele lui Lica sunt

santajul si hotia. Are placerea de a ucide cu o satisfactie demonica. Sfarsitul lui are loc intr-o noapte de Pasti, in urma tentatiei de a se refugia intr-o biserica parasita. Acum intelege ca este pedepsit pentru faradelegile lui: M-a ajuns mania lui Dumnezeu. Urmarit de Pintea, eroul se sinucide, sfaramandu-si capul de trunchiul unui stejar.

Subiectul al 21-lea

Ilustreaza particularitatile de structura a unui text narativ studiat, apartinand lui Liviu Rebreanu.

Padurea spanzuratilor, de Liviu Rebreanu

roman obiectiv, realist;

roman de analiza psihologica (Garabet Ibraileanu);

"roman psihologic al varstei dorice" (Nicolae Manolescu);

Personajul este lasat sa-si expuna gandurile, insa in limitele celui mai strict control. Romanul este considerat de analiza psihologica, dar apartine varstei romanului doric, deoarece naratorul detine controlul asupra personajului.

Tema: razboiului (trimitere la Sadoveanu si Camil Petrescu, deoarece au cultivat o literatura de razboi) si a intelectualului (Apostol Bologa este un suflet torturat, o constiinta tulburata prin incertitudini, reprezentand omul simplu, comun, fata in fata cu un mecanism absurd care este statul multinational austro-ungar).

Structura - compozitia

cuprinde 4 carti, primele trei avand 18 capitole, ultimul doar 8; romanul este construit sferic, simetric, circular, incepand cu scena spanzurarii lui Svoboda si sfarsind cu cea a lui Bologa;

exista o unitate intre cele patru carti, fiecare corespunzand unei teme. In caietul sau de creatie, autorul nota:

1. I - Datoria (de ostas in armata austro-ungara)

2. II - Datoria dincolo de hotare. Dragostea de neam. Ura lui moare si in locul ei se naste iubirea pentru cei de un sange cu el.

3. III - Iubirea pentru toti oamenii. Iubirea lui cuprinde pe tot ce e om in lume.

4. IV - Iubirea mortii.

Nicolae Cretu, in Constructori ai romanului romanesc, afirma ca romanul este structurat in 4 parti, care ar corespunde actelor unei drame:

Klapka si descoperirea omenescului

Mama si radacinile de neam

Ilona si puterea iubirii

Eroul singur in fata mortii.

2 planuri: unul exterior - al razboiul si unul interior, constand in conflictul sufletesc al lui Bologa. Rebreanu cultiva aceasta structura circulara si in celelalte romane.

tesatura romanului:

Incipitul (noaptea)- Romanul se deschide cu imaginea unui cer de toamna cenusiu, simbol al doliului, al mortii. Exista in roman premizele pentru identificarea unei parabole a tragicului: un cer de toamna "ca un clopot de sticla aburita", spanzuratoarea "sfidatoare", care ameninta cu bratul ei pe soldatii gropari, groapa apare ca o rana a pamantului, 'lutul galben, lipicios'. Toate aceste imagini artistice anticipa drama umana care va fi dezvoltata in prima parte. Prezentarea executiei cehului Svoboda are un caracter de spectacol, de ritual, care trebuia indeplinit exemplar cu scopul de a intimida pe eventualii dezertori. Spanzurarea lui Svoboda este de la inceput pana la sfarsit un sir de incalcari ale scenariului ideal: lipseste scaunelul, caporalul care tine loc de calau este pus sa-si scoata tunica, condamnatul nu-si exprima ultima dorinta, doctorului i se cere sa constate mai repede decesul, generalul renunta la discurs - tragic.

Finalul (dimineata)- Moartea lui Bologa "fu impresurat de un val de iubire izvorata parca din rarunchii pamantuluiDrept in fata lucea tainic luceafarul, vestind rasaritul soarelui.Apostol isi potrivi singur streangul, cu ochii insetati de lumina rasaritului

Subiectul al 22 -lea

Caracterizeaza personajul preferat dintr-un roman de G. Calinescu.

Enigma Otiliei (1938), de George Calinescu

Tehnica: pluriperspectivismul

Otilia este fiica celei de-a doua sotii a lui Giurgiuveanu.

Este o figura centrala a romanului, care te cucereste, dar te si revolta.

Caracterul ei se bazeaza pe elemente contradictorii:

amestecul de inocenta si maturitate;

amestec de iubire si de ratiune;

iubeste pe Felix, dar se casatoreste cu Pascalopol;

inteligenta, dar dispretuind inteligenta feminina.

Caracterizare directa facuta de narator

"Fata maslinie, nas mic, ochi albastri."; copilaroasa, dar in acelasi timp, "cu o stapanire desavarsita de femeie".

Caracterizare directa facuta de catre personaje prin tehnica reflectarii poliedrice (a pluriperspectivismului)

Felix o considera pe Otilia foarte frumoasa, culta, talentata.

Pascalopol vede in ea aceleasi calitati.

Costache o crede inca un copil, spunandu-i "fe-fetita mea".

Aglae o considera vicleana si interesata de mostenirea lui Costache.`

Caracterizare directa (autocaracterizare):

"eu sunt o zapacita, nu stiu ce vreau"- desi faptele ei demonstreaza contrariul.

Caracterizare indirecta:

rezulta din fapte

e altruista, grijulie fata de cei apropiati (nu vrea sa stea in calea carierei lui Felix);

poarta o masca, dincolo de care nu poate sa treaca nimeni. De aceea, devine o enigma.

se comporta ca un om liber, care nu tine cont de nici o regula exterioara.

din mediul in care locuieste personajul

Camera Otiliei, cu varietatea de lucruri din ea, reflecta caracterul contradictoriu, amestecul de copilarie si feminitate, dar si o oarecare instabilitate in comportament, trecand cu usurinta de la o stare la alta.

Subiectul al 23 -lea

Expune subiectul unui text narativ, apartinand lui Mihail Sadoveanu.

Baltagul, de Mihail Sadoveanu (1930)

Structura si rezumat

Romanul contine trei parti:

a. pregatirile pentru drum ale Vitoriei Lipan;

b. parcurgerea traseului initiatic;

c. Razbunarea Vitoriei.

Romanul se deschide cu o legenda despre Dumnezeu, care cand a alcatuit lumea a dat fiecarui neam cate un semn:

tiganului i-a dat cetera;

- neamtului surubul;

- turcului sa aiba putere asupra altora cu sabia;

- sarbului sapa;

- muntenilor nu a mai avut ce sa le dea si le-a dat inima usoara si femei iubete si frumoase.

Dupa aceasta incepe prezentarea familiei Vitoriei Lipan.

Firul epic al romanului este dinamic, deoarece urmareste drumul pe care il parcurge Vitoria pentru descoperirea sotului sau.

Inainte de a pleca la drum, Vitoria merge la parintele Danila ca sa-i citeasca slujbele si apeleaza la baba Maranda, vrajitoarea satului.Tine post negru 12 vineri, se inchina la icoana Sf. Ana, de la manastirea Bistrita. Face pregatirile pentru drum, vinde produsele, lasa gospodaria in seama lui Mitrea, o duce pe Minodora la manastire. Lui Gheorghita i se da un baltag care este sfintit.

Vitoria porneste la drum calauzita de sentimentul datoriei fata de sot si fata de traditie.

Drumul reprezinta un traseu initiatic, punandu-se in antiteza doua mentalitati: cea traditional - arhaica reprezentata de satul de munte, si cea moderna, fata de care Vitoria manifesta respingere, dispret si neincredere. Cu o oarecare teama si sub imperiul emotiilor, Vitoria urmeaza traseul parcurs de Nechifor, poposind pe la hanuri si intreband despre sotul sau.

Cand ajung la Bicaz, Vitoria si Gheorghita poposesc la hanul lui Donea. Hangiul il cunostea pe Nechifor despre care afirma ca era  om vrednic si fudul" si avea cal bun.

Urmatorul popas este la Calugareni, unde Vitoria discuta cu sotia lui David de la care afla ca Nechifor trecuse pe aici. De la domnul David afla ca Nechifor avea asupra lui multi bani, hangiul isi manifesta supararea ca oierul avea obiceiul de a porni noaptea la drum. Tot in aceasta localitate, Gheorghita afla legenda despre Piatra Teiului. Legenda spune cum ca intr-o noapte diavolul ar fi rupt o piatra din varful Ceahlaului si a vrut s-o lepede de-a curmezisul Bistritei, sa opreasca apele si sa inece cuprinsul. Dar cum o ducea in zbor, l-a apucat cantarea cea din urma a cocosilor si a lepadat-o fugind in pustie.

La Farcasa, cei doi calatori stau de vorba cu potcovarul Pricop, care le relateaza despre Nechifor ca era om curajos si pleca la drum asupra noptii.

La Borca devin martorii unui botez. Vitoria daruieste un capat de zahar mamei si bani pruncului.

In locul numit La Cruci intalnesc un alai de nunta. Vitoria face o frumoasa urare miresei, cinsteste cu nuntasi, dar se scuza ca nu poate participa la acest eveniment, deoarece o asteapta un drum lung, si greu pentru a-si gasi barbatul.

Ajungand in zona Dornelor, cei doi se intalnesc cu un strain care-i sopteste ceva Vitoriei. Vorbele omului o determina pe Vitoria sa porunceasca lui Gheorghita sa-l paleasca cu baltagul. Strainul se sperie de glasul ei uscat si otravit si se indeparteaza, iar Gheorghita afla ca mama lui este autoritara si cu multa prezenta de spirit. La Dorna cei doi afla ca Nechifor a cumparat 300 de oi, iar apoi a plecat insotit de alti doi oieri.

La Suha sunt gazduiti de carciumarul Iorgu Vasiliu de la care afla ca muntele a fost trecut doar de doi ciobani, dintre care cel cu caciula brumarie (Nechifor) disparuse. Un loc important in desfasurarea actiunii il constituie descoperirea cainelui Lupu. Lupu o recunoaste pe Vitoria si tot el o duce pe Vitoria in prapastia de la Crucea Talienilor unde erau osemintele lui Nechifor. Initierea lui Gheorghita se face cand coboara in prapastie si-si privegheaza tatal.

Vitoria isi inhumeaza sotul dupa datina, tocmeste bocitoare si face un parastas la care ii cheama pe ucigasii sotului ei: Calistrat Bogza si Ilie Cutui. Cei doi ucigasi se deconspira in urma vorbelor insinuante ale Vitoriei. Calistrat Bogza este lovit in frunte cu baltagul de catre Gheorghita si este muscat mortal de cainele Lupu, iar Ilie Cutui este luat de autoritati

Subiectul al 24 -lea

Prezinta constructia subiectului unui roman de Marin Preda, prin referire la: actiune, conflict, relatii temporale si spatiale

Morometii, de Marin Preda (vol. I, 1955)

Actiune

- relatarea unor evenimente care este determinata de factori ai naratiei (tema, tipul de narator)= subiect;

apare intr-o opera epica sau dramatica

actiunea era dominanta in structura prozei pana in secolul al 19-lea;

Povestirea se desfasoara pe mai multe planuri, diferite ca importanta: al familiei Moromete, al lui Birica, apoi Tugurlan etc. Romanul are trei parti, care corespund unor etape din viata familiei:

stabilirea unui mod de viata, iluzia ca timpul sta si vesnici;

plecarea lui Achim la Bucuresti si inceperea unei perioade de framantari sufletesti;

dupa scena secerisului, incep necazurile si problemele care nu se mai rezolva.

Romanul incepe in maniera realista, cu fixarea spatio-temporala a actiunii: cu cativa ani inaintea inceperii celui de-al doilea razboi mondial, intr-un sat din campia Dunarii. Incipitul aduce in prim-plan problema timpului. "Se pare ca timpul avea cu oamenii nesfarsita rabdare; viata se scurgea aici, fara conflicte mari."

Rabdarea aceasta este o impresie gresita a oamenilor insisi, aflati in pragul unor imense rasturnari istorice, mai ales a oamenilor de felul lui Ilie Moromete care cred ca sta in puterea lor de a evita marile conflicte. Naratorul ne induce in eroare pentru a face mai viu conflictul, mai puternica iesirea acestei lumi din matca. In spatiul epic al lui Marin Preda functia acestui timp este insa paradoxala. El nu mai are rabdare si va produce in sanul taranimii schimbari fulgeratoare, care pun in cumpana insusi destinul ei milenar. Primele pagini sunt construite in perfecta concordanta cu timpul sugerat si un sfert din volumul intai se petrece de sambata seara pana duminica noapte, adica de la intoarcerea Morometilor de la camp pana la fuga Polinei cu Birica. Ritmul evenimentelor se precipita in ultima parte a volumului I, semn al faptului ca "timpul nu mai avea rabdare". Trei ani mai tarziu, izbucnea cel de-al doilea razboi mondial. Primul volum are o constructie clasica, simetrica, incepe si se sfarseste cu tema timpului.

Noutatea romanului consta si in faptul ca prezinta o lume mai putin descrisa in proza romaneasca de pana la Marin Preda - campia Dunarii.

Conflictul principal este de natura tragica si se da intre om si istorie, istorie care ii marcheaza in mod hotarator destinul, desi omul are iluzia ca se poate sustrage ei.

Familia lui Moromete este si ea ma de tot felul de conflicte in aparenta minore, dar care vor duce treptat la destramarea ei.

Starea conflictuala este permanenta.

Exista conflicte intre

Moromete si Catrina, deoarece aceasta vrea sa-i fie trecuta casa pe nume, fapt promis de Moromete cand acesta vanduse un pogon de pamanT din zestrea sotiei;

frati; chiar dispunerea membrilor familiei la masa de la inceputul romanului arata rivalitatile existente intre copiii din prima casatorie si cei din a doua casatorie a lui Moromete.

Niculae si tatal sau, care nu vrea sa-l trimita la scoala;

tata si cei trei fii, care vor sa mearga la oras sa se imbogateasca rapid.

Pe langa aceste crize interne, exista si o criza externa a familiei produsa de: impozite, datorii la banca si alte datorii de gospodarie.

Subiectul al 25-lea

Comenteaza particularitatile de limbaj si de expresivitate (procedee artistice, elemente de versificatie) ale unui text poetic studiat, apartinand perioadei pasoptiste.

Pastelul Malul Siretului, de Vasile Alecsandri, a aparut in "Convorbiri literare" - 1 mai 1869.

Aparitia "Convorbiri literare" - 1 mai 1869

Pastelul - specie a genului liric, in care se descrie un colt de natura, un peisaj, prin intermediul caruia poetul isi exprima indirect sentimentele.

Tema - trecerea timpului (panta rhei) - fugit irreparabile tempus

Eul liric apare in ipostaza de spectator, desi priveste cu seninatate, dar si cu resemnare trecerea timpului.

Ultima strofa are un ton ELEGIAC-TRIST, rezultat din faptul ca doar poetul este constient in aceasta natura in miscare de trecerea timpului.

Nivelul fonetico-prozodic

- vocale inchise (i,u) -sugerand o anumita atmosfera melancolica, elegiaca;

- consoane sonore (b,d,v,g,z,j);

- aliteratia - asigura cursivitate si muzicalitate (eufonie) textului;

- rima pereche, feminina;

- ritmul trohaic

- vers lung: 16 (clasic)

- cezura este prezenta in fiecare vers, asigura crearea unei atmosfere de vis = pauza la mijlocul versului sau la sfarsit, care desparte versul in doua parti egale = emistihuri;

- poezia este structurata in 4 catrene;

- observam prezenta abundenta a imaginilor artistice si a figurilor de stil, ceea ce ne arata ca avem in fata un tablou, o descriere;

Strofa 1

Incepand cu strofa I, comentariul se face avand in vedere nivelul lexical-semantic si cel morfosintactic:

- actiunea -dimineata;

- atmosfera incerta, misterioasa;

- natura surprinsa in momentul trezirii la viata;

- 2 comparatii: aburii-fantasme si raul luciu - balaur; Comparatiile contin lexeme apartinand unui camp semantic al fabulosului, lumea diminetii fiind conturata ca o lume de basm.

- personificare: raul se-ncovoaie - trezirea naturii, dezmortirea ei;

- metafora: solzi de aur sugereaza valurile si sclipirea lor;

- verbe: se ridica, se despica, misca - de miscare, dinamice - sugereaza trezirea naturii la viata;

- predomina imaginile vizuale;

Strofa 2

- epitetul cromatic: malu-i verde

- epitete ornante: prundisul lunecos si malul nasipos - caracteristici ale tabloului naturii.

- personificare - apa adoarme la bulboace

- pron. pers "eu" - atrage atentia asupra eului liric;

- apa care curge - trecerea timpului;

- verbe statice: ma asez, privesc - starea reflexiva a poetului;

- imagini vizuale-statice: privesc cum apa curge;

- arhaism fonetic: se perde;

Strofa 3

- epitet ornant: salcie pletoasa

- ep. personificator: viespe sprintioara - sugereaza dinamismul, viata

- inversiune: salbatici rate;

- imagini vizuale dinamice: viespe sprintioara

- verbe dinamice:salta, se coboara

Strofa 4

- epitet -gandire furata;

- subst. abstract "gandirea"- starea de meditatie in care se afla poetul, obsedat de aceeasi imagine a raului care curge;

- repetitia: apa curge (strofa 2) si raul curge (strofa 4) - evidentiaza obsesia poetului si tensiune interioara;

- ep. cromatic si metaforic- soparla de smarald

- vb. onomatopeic: lunca clocoteste - imita viata, miscarea;

- ep. sinestezic: nasipul cald;

Elemente de recurenta (motiv, laitmotiv)

Apar in text motive subordonate campului lexical - semantic al naturii:

raul, malu-i verde, prundisul lunecos, malul nasipos, salcie pletoasa, viespe sprintioara, salbatici rate, soparla de smarald, lunca, nasipul cald. Ele sugereaza o natura in miscare, trezita la viata, surprinsa in primul moment al zilei.

Subiectul al 26 -lea

Argumenteaza caracterul romantic al unei poezii studiate, apartinand lui Mihai Eminescu.

Romantismul - Curent literar aparut in secolul al XIX -lea, in Europa.

Cultiva:

subiectivismul, originalitatea;

dezvolta poetica imaginatiei si a visului;

cultivarea sentimentului si a fanteziei creatoare;

confesiunea;

evadarea din realitatea imediata;

cadrul preferat: peisajul nocturn;

teme predilecte: natura, iubirea, conditia omului de geniu;

ironia si antiteza.

Glossa, de Mihai Eminescu

Aparitie - decembrie1883, vol. de Poezii, editia princeps, ingrijita de Titu Maiorescu

Glosa = specie a genului liric; poezie cu forma fixa (rondelul, oda, sonetul, gazelul);

Continutul Glossei e exclusiv romantic prin ideile pe care le dezbate, dar forma ei este clasica prin:

cultivarea perfectiunii versului;

interesul fata de cultivarea antichitatii greco-latine;

dominatia ratiunii ca forma de autocunoastere;

Tipul poemului - este o poezie filosofica prin ideile pe care le dezbate, idei preluate din filosofia greceasca si romantica (Kant si Schopenhauer - filosofi romantici). Textul este o profesiune de credinta romantica, pe tema conditiei omului de geniu.

Geniul poate distinge binele de rau prin intelegerea lumii ca o succesiune de aparente. Fericirea apare ca o iluzie efemera, de care omul de geniu e constient.

Lumea este privita ca o sirena, care intinde "lucii mreje"; lumea atrage prin spectacolul si carnavalescul ei, dar omul de geniu care stie acestea trebuie sa se fereasca sa nu cada in mrejele ei.

'Ca un cantec de sirena,

Lumea-ntinde lucii mreje;

Ca sa schimbe-actorii-n scena,

Te momeste in varteje.'

Apare o idee de origine schopenhaueriana, romantica, cea a prezentului etern:

"Tot ce-a fost ori o sa fie/ In prezent le-avem pe toate";

In strofa a 7-a apare o satira - OPERA LIRICA IN CARE POETUL IRONIZEAZA DEFECTELE MORALE ALE OAMENILOR - foarte fina la adresa lumii comune, sugerata prin cuvinte ca: "misei", "natarai";

'De te-ating, sa feri in laturi,

De hulesc, sa taci din gura;

Ce mai vrei cu-a tale sfaturi,

Daca stii a lor masura.'

Ironia este un procedeu preferat de romantici, la fel ca si antiteza.

Poezia este structurata pe antiteza, procedeu exclusiv romantic;

la nivel de cuvinte:

"toate-s vechi si noua toate";

"ce e rau si ce e bine";

viitorul si trecutul;

ea se realizeaza si intre omul de geniu si omul comun:

omul comun omul de geniu

"hulesc"    "sa feri in laturi"

"te-or intrece"    "ramai la toate rece"

"te momeste"    "sa taci din gura"

"lumea-ntinde lucii mreje"

Subiectul al 27-lea

Analizeaza rolul elementelor de compozitie intr-un text poetic studiat, apartinand lui Mihai Eminescu (la alegere, doua dintre urmatoarele: titlu, incipit, secvente poetice, relatii de opozitie si de simetrie, elemente de recurenta

Oda (in metru antic), de Mihai Eminescu

Aparitie

- prima sa varianta dateaza din perioada cand Eminescu era la Berlin (1873-187

- initial, poezia a fost alcatuita din 11 strofe, ajungand in forma finala la 5 strofe; oda era dedicata lui Napoleon

Titlul contine specia literara a poeziei.   

Oda = specia genului liric, in care sunt exprimate sentimente de admiratie pentru o persoana, o idee; presupune un ton solemn;

Forme: eroica, sacra, erotica, patriotica.

Cel mai mare reprezentant al odei este Horatiu; are un ciclu de poezii =ODE.

Metrul antic = metru alcatuit din versuri lipsite de rima, bazate pe alternanta ritmica a silabelor lungi cu cele scurte, caracterizat prin rostire sacadata si tonalitate solemna.

Poezia este organizata in patru secvente poetice majore, corespunzatoare celor patru ipostaze ale eului liric.

Secventa poetica sir de imagini care se succed intr-o anumita ordine si formeaza un tot unitar.

tanar, solitar, visator, optimist;

nemurire;

poetul se afla intr-o ipostaza meditativa, contemplativa;

singuratatea este caracteristica omului superior; doar in singuratate se pot obtine performante spirituale;

mantia sugereaza izolarea, dar si nobletea spirituala;

- imperfectul 'nu credeam' asaza textul sub semnul evocarii.

2.

- adv. "deodata" semnaleaza aparitia iubirii - a suferintei - in viata eului liric;

- oximoronul "placere - durere "ii descopera poetului omenescul din el si il coboara din sfera abstractului in cea a concretului: 'suferinta tu, dureros de dulce'; 'voluptatea mortii';

- suferinta omului de geniu este mai mare decat cea a omului simplu;

- pron. pers. "tu" desemneaza suferinta provenita din iubire, ceea ce il face pe om sa revina in sfera concretului;

- aparitia suferintei, provenite din sentiment, ii descopera omului de geniu conditia tipic umana, una marginita, limitata, dar plina de pasiune;

3.

Nessus si Hercul sunt arhetipuri ale suferintei cauzate de iubire;

exista un camp lexical-semantic al arderii: ma vaiet, ma topesc, ard, focul, mistuit, rug, flacari;

verbele la prezent (ard, nu pot, ma topesc) sugereaza starea prezenta a poetului;

- suferinta eului liric este continuata in aceasta strofa prin adv. "jalnic" si "chinuit";

- "haina lui Hercul" poate reprezenta suferinta existenta in apropiere;

- subst. "vis" indica aspiratiile inalte ale poetului, de neindeplinit;

- suferinta este una mare, ea fiind asemanata cu arderea pe rug de viu:"propriul rug";

- vb. "reinviu" ne duce cu gandul, ca, pe langa inaltul ideal, poetul mai are o dorinta, aceea de a reveni la starea de liniste anterioara.

4.

- verbele la imperativ exprima puternica dorinta a poetului de recuperare a sinelui pierdut: vino, reda-ma;

- metafora 'ochii tulburatori' - exprima suferinta din iubire;

- 'nepasare trista'- metafora ce exprima dorinta de recuperare a linistii initiale;

- intreita folosire a pronumelui pers. de pers. I finalizeaza aceasta lectie despre iubire si despre moarte.

Subiectul al 28 -lea

Comenteaza particularitatile de limbaj si de expresivitate (imaginar poetic, procedee artistice, elemente de versificatie) ale unui text poetic studiat, apartinand lui Mihai Eminescu.

[Afara-i toamna], de Mihai Eminescu

Aparitie: 1 oct. 1879, Convorbiri literare

Tema: iubirea si natura.

Elemente de versificatie:

Sonetul = 2 catrene si doua tertine = 14 versuri; Eminescu adopta structura sonetului italian;

- rima imbratisata in catrene, rima in tertine, feminina (cdc/dcd);

- ritmul iambic;

- masura metrica de 11 silabe (endecasilebul);

Imaginarul poetic este unul romantic, creat prin:

cultivarea subiectivismului: eul liric apare in doua ipostaze:

a) impersonala, in catrene, realizata prin intermediul pron. pers. de pers. a II-a: tu si vb. la pers. a II-a: citesti, gandesti

b) individualizata, in tertine, exprimata prin pron. pers. si vb. la pers. I: eu ma uit, visez.

dezvolta poetica imaginatiei si a visului;

motivul reveriei;

teme predilecte: iubirea si natura.

Procedee artistice

- observam prezenta epitetelor, care surprind trasaturi definitorii ale celor doua universuri create (cel interior - iubirea, cel exterior - natura): "frunza imprastiata", "grele picuri", "roase plicuri", "dulci nimicuri", "basmul vechi", "moale pas", "maini subtiri si reci";

- predomina imagini vizuale, poetul foloseste lexeme populare: zvarle, picuri, zloata, nime-;

In strofa a III- a identificam metafora "ceata" care simbolizeaza intrarea intr-un spatiu nedefinit, de poveste; senzatia aceasta este amplificata de epizeuxis: "in juru-mi ceata creste randuri-randuri".

Trezirea la realitate se face in urma aparitiei feminine sugerata prin

"fosnirea unei rochii" si "pasul moale".

Subiectul al 29 - lea

Ilustreaza conceptele operationale tema si motiv literar, pe baza unei poezii romantice studiate, apartinand lui Mihai Eminescu.

Glossa, de Mihai Eminescu

Aparitie - decembrie1883, vol. de poezii, editia princeps, ingrijita de Titu Maiorescu

Tipul poemului - este o poezie filosofica prin ideile pe care le dezbate, idei preluate din filosofia greceasca si romantica (Kant si Schopenhauer - filosofi romantici).

Poezie gnomica = in care se gasesc sentinte, maxime, reflectii etc.

Tema - ideea centrala la care se refera un text: copilaria, dragostea, timpul, razboiul, satul, orasul, jocul, calatoria, aventura, conditia geniului, singuratatea.

Ex. La tema dragostei putem avea:

dragostea;

dragostea imposibila, intre entitati apartinand unor lumi diferite;

dragostea neimplinita;

dragostea platonica;

dargostea carnala.

Motiv literar - unitate minimala care ajuta la conturarea temei intr-un text.

Motivul poate fi:

un personaj: eroul, copilul neascultator, indragostitul;

un obiect: oglinda, fereastra, castelul, cartea, codrul, izvorul, luna;

numere simbolice: 3,7,10;

fortuna labilis (soarta schimbatoare);

fugit irreparabile tempus (panta rei)- trecerea ireversibila a timpului;

carpe diem (Traieste clipa.).

Tema - este un cod etic al omului de geniu care arata ca omul superior trebuie sa se renunte la fericirea iluzorie a vietii omenesti si sa se autocunoasca prin ratiune si contemplatie.

- apare motivul lumii ca teatru, prelucrat si in strofele 6 si 8 - ipocrizia lumii - apare si la Shakespeare: "Alte masti, aceeasi piesa/Alte guri, aceeasi gama"; lumea este privita ca o scena in care oamenii sunt actorii, jucand diverse roluri.

- apare motivul lumii-sirena, care intinde "lucii mreje"; lumea atrage prin spectacolul si carnavalescul ei, dar omul de geniu care stie acestea trebuie sa se fereasca sa nu cada in mrejele ei.

'Ca un cantec de sirena,

Lumea-ntinde lucii mreje;

Ca sa schimbe-actorii-n scena,

Te momeste in varteje.'

- apare motivul schopenhauerian al prezentului etern:

"Tot ce-a fost ori o sa fie/ In prezent le-avem pe toate".

Subiectul al 30 -lea

Analizeaza particularitatile de structura si de expresivitate, caracteristice simbolismului, prin referire intr-o poezie studiata.

Decor , de George Bacovia

Apare in vol. Plumb

Ca specie literara este un pastel modern. Desi aparentele sunt de poezie descriptiva, totusi accentul se pune pe conturarea unei stari sufletesti.

Eul liric bacovian este impersonal, obiectivat, el nu este prezent in text prin marci lexico-gramaticale si totusi fiecare detaliu sugereaza existenta lui .

Tipul de lirism este unul subiectiv, poetul exprimand prin avalansa de non-culori (alb-negru), ideea de moarte.

Poetul foloseste tehnica sugestiei pentru a trata problema mortii si nu cea a discursului poetic, care consta intr-o suita de argumentari.

Tema poeziei este cea a mortii sufletesti si a singuratatii, exprimata in versul- cheie al poemului: Decor de doliu funerar

La nivelul fonetico-prozodic, observam organizarea poeziei in catrene si un vers suspendat. Rima este imbratisata. Ritmul este iambic. Masura metrica este de 8-9 silabe. Prezenta aliteratiei vocalei u, i, asigura muzicalitatea textului: Copacii albi, copacii negri (6 ocurente); Decor de doliu funerar

La nivelul lexical-semantic, poezia este structurata in jurul a doua simboluri cromatice, alb-negru, ambele exprimand doliu. Exista doua epitete care determina substantivul parcul: secular, solitar. Ambele epitete semnifica ideea de singuratate si de continuitate a acestui sentiment.

Exista doua planuri: unul exterior, al naturii (copaci, parc, pene, frunze, pasare); un plan interior, sugerat prin versuri ca decor de doliu funerar, un pleonasm cu valoare stilistica, regretele plang iar.

Primul vers din fiecare strofa este reluat la sfarsitul strofei, creand senzatia de spatiu inchis, de cerc, de claustrare.

In strofa a doua, simbolica este imaginea unei pasari care strabate parcul. Vb. strabate presupune o miscare greoaie, chinuita. Pasarea este un simbol al mortii, un mesager care-i aminteste omului de sfarsit. Epitetul personificator glas amar (sinestezie) sugereaza starea launtrica a eului liric, o stare de tristete, dar si de resemnare in fata mortii.

In strofa a treia, senzatia tanatica se amplifica la maxim prin avalansa de alb si de negru, care invadeaza spatiul exterior si, in final, sufletul omului.

Strofa se incheie cu un vers concluziv: Decor de doliu funerar

Intre cele trei strofe, poetul plaseaza un vers izolat, care incepe printr-un substantiv fixand locul. Parcul este un spatiu inchis, un topos al vietii si al mortii

Ultimul vers, In parc ninsoarea cade rar, contrasteaza cu restul poeziei, exprimand indiferenta naturii in fata spaimelor omului.

Lexemele regretele si fantomele reflecta un spatiu al mortii.

La nivelul morfo-sintactic, observam prezenta substantivelor si a adjectivelor in numar mare, lucru pentru care poezia poate fi considerata un pastel. Verbele sunt la prezent, aratand persistenta sentimentului produs de acest spectacol al iernii.

Enuntul este simplu, alcatuit din propozitii principale. Observam in strofa a treia lipsa predicatului.

Subiectul al 31 - lea

Explica rolul elementelor de compozitie intr-un text poetic studiat, apartinand lui George Bacovia (la alegere, doua dintre urmatoarele: titlu, secvente poetice, relatii de opozitie si de simetrie, elemente de recurenta - motiv poetic, laitmotiv

Plumb - Apare in vol. Plumb (1916).

Este un monolog, o confesiune lirica; poetul nu ne vorbeste in mod direct despre tema mortii, dar ne sugereaza aceasta idee prin anumite detalii ale decorului

Poezia da impresia de monotonie, de repetitie, dar poetul reuseste sa contureze tema ei prin jocul de imagini plastice si auditive.

Cuvantul-cheie al poeziei este plumbul, care apare si in titlu, el este un simbol neconventional, plurivalent sau plurivoc(cu mai multe sensuri).

Plumbul este un metal greu de culoare cenusie, dobandind anumite semnificatii in text: apasare sufleteasca, greutate, solitudine, moarte sufleteasca, impietrire, izolare de ceilalti prin lipsa de comunicare.

La nivelul lexical- semantic, identificam prezenta unui registru funerar, sugerat prin motivele: sicriele, flori, cavou, funerar vestmant, coroanele, plumb, mort. Toate aceste elemente ale universului funerar sunt insotite un determinant substantivul plumb (laitmotiv).

Senzatia finala este de asfixiere a realului.

Motivul cavoului sugereaza un spatiu inchis al izolarii, putand semnifica lumea meschina in care lipseste comunicarea reala.

Relatii de simetrie

La nivel sintactic, identificam folosirea paralelismului sintactic (figura de constructie, constand in repetarea unor structuri sintactice asemanatoare sau identice), prin care se face o corespondenta intre lumea exterioara si lumea poetului:

Dormeau adanc/dormea intors

Sicriele de plumb/amor de plumb

Stam singur in cavou/stam singur langa mort

Era vant/era frig

Subiectul al 32-lea

Expune specificul raportului autor-eu liric, prin referire la un text poetic al unui autor apartinand directiei moderniste.

Psalmii arghezieni

Autor - persoana reala care produce o opera

Nu trebuie confundat autorul, persoana reala care semneaza cartea, cu eul liric sau poetic.

In poezie, reflexul autorului este eul liric, voce delegata sa exprime stari, sentimente imaginate de autor.

Unii teoreticieni fac o distinctie intre autorul concret si autorul abstract.

Autorul concret (real) este creatorul real al unei opere literare, el este o personalitate istorica si biografica, se situeaza in lumea reala unde duce o viata autonoma.

Compunand o opera literara, autorul concret produce o proiectie literara despre sine insusi, adica un al doilea eu, un autor abstract. El este creatorul unei opere literare. In timp ce autorul concret duce o viata extraliterara, autorul abstract este inclus in opera literara.

Eul liric sau poetic - individualitate creatoare, care nu trebuie confundata cu persoana reala, biografica a autorului (eul biografic, empiric sau pragmatic). Este o voce, o masca, o ipostaza a autorului. Rimbaud afirma in acest sens: eu este altul, separand eul poetic de cel biografic, cel de-al doilea fiind izvorul celui dintai.

Mastile eului liric

ale eului romantic: demonul, razvratitul, titanul, geniul, tribunul (poeta vates-poetul profet);

ale eului simbolist: inadaptatul;

ale eului modern: omul obisnuit, mascariciul.

A scris 16 Psalmi, dintre care 9 sunt in Cuvinte potrivite(1927).

Eul liric are o legatura reala cu autorul deoarece crearea psalmilor a avut ca surse de inspiratie: cei 151 de psalmi din Psaltire; cei 4-5 ani de viata monahala de la Cernica, timp in care lecturile religioase si-au pus amprenta asupra lexicului poetului. Eul liric reuseste sa depaseasca elementul biografic, deoarece in glasul psalmistului ne identificam si noi, cititorii, adeseori osciland intre credinta si tagada.

Tema psalmilor o reprezinta conditia umana raportata la conditia divina. Cele doua motive centrale ale Psalmilor sunt: Divinitatea si Psalmistul.

Ipostazele in care apare psalmistul

- razvratit, talhar: "Talhar de ceruri imi facui solia/Sa-ti jefuiesc cu vulturii taria."; "Cercasem eu cu arcul meu/ Sa te dobor pe Tine ,Dumnezeu."

- Om parasit de protectia divina: "Copac pribeag uitat in campie/Cu fruct amar si cu frunzis tepos si aspru-n indarjire."

- Revoltat: "De cand s-a intocmit Sfanta Scriptura,/Tu n-ai mai pus picioru-n batatura."

- Pelerin spiritual: Mi-aleg poteca stramta ca sa trec/Ducand in carca muntele intreg.

- Protejat al Divinitatii Si sa nu se stie ca ma dezmierdai/Si ca-n mine insuti Tu vei fi trait.

Psalmistul oscileaza intre evlavie si revolta, intre credinta si tagada:

Te caut mut, te-nchipui, te gandesc - credinta

Cercasem eu cu arcul eu/ Sa te rastorn pe Tine, Dumnezeu - tagada

[Te dramuiesc in zgomot si-n tacere]

Tema este cautarea absolutului.

Poezia are structura unui monolog dialogat, adresat Divinitatii, fiind formata din patru catrene.

Dumnezeu apare in ipostaza de soim si de vanat, pe care psalmistul il cauta in zgomot si-n tacere. Este prelucrat aici motivul vanatorii. Dilema interioara a psalmistului este sugerata prin interogatiile: Sa te ucid? Sau sa-ngenunchi a cere? El ezita intre dorinta de a distruge orice mit sau forma de idealitate si ingenuncherea in fata Stapanului ceresc.

Strofa a doua descrie pendularea psalmistului intre credinta si intre tagada.

In ultima strofa, suferinta poetului atinge paroxismul, psalmistul nedorindu-si o inclestare cu Dumnezeu din care sa iasa biruitor, ci doar pentru a-l pipai. Exasperarea sa atinge apogeul in ultimul vers, cand exclama: Vreau sa te pipai si sa urlu este. Dorinta celui care cauta este de a gasi ceva care sa ii certifice clar existenta Divinitatii.

Subiectul al 33-lea

Evidentiaza elementele de compozitie dintr-un text poetic studiat, apartinand lui Lucian Blaga (la alegere, doua dintre urmatoarele: titlu, incipit, secvente poetice, elemente de recurenta - motiv poetic, laitmotiv, relatii de opozitie si de simetrie

Paradis in destramare, de Lucian Blaga

Apare in vol. Lauda somnului(1929).

Poezia are tente expresioniste prin cultivarea unui sentiment de deznadejde si prin strigatul disperat al omului modern care se simte prins intr-o lume din care lipsesc semnele sacrului.

Titlul este o metafora care exprima ideea unei lumi desacralizate; totodata, identificam un oximoron, substantivul paradis sugereaza ordinea, perfectiunea, armonia, in timp ce lexemul destramare arata ideea de pierdere a dimensiunii sacre.

Titlul poemului surprinde o lume aflata intr-o stare de desacralizare dupa caderea paradisiaca. Dumnezeu este absent nu pentru ca s-ar fi retras din lume, ci deoarece omul nu mai poate percepe semnele divinului. Sentimentul dominanat este cel de tristete si de nostalgie. Omul a pierdut paradisul pentru ca s-a comportat uman, are nostalgia paradisului pastrand amintirea lui, deoarece a gustat din fericirea aceea. Poemul aminteste de cuvintele filosofului german Heidegger: sein zum Tode ( alunecarea spre moarte).

Poezia se structureaza in jurul a doua motive poetice: sacrul si profanul

Sacrul este punctat prin cuvintele: 'portarul inaripat', 'serafimi', 'arhangheli', 'porumbelul Sf. Duh', 'ingerii', 'apa vie'.

Profanul isi subordoneaza lexeme precum 'cotor de spada', 'invins', 'parul nins', 'pluguri de lemn', 'paianjeni', 'vor putrezi'.

Personajele biblice (care apartin sacrului) apar in ipostaze neadecvate, profane:

portarul inaripat - heruvimii - tine in mana 'un cotor de spada', aratand inutilitatea propriei existente;

serafimii au parul nins, ei fiind atinsi de trecerea timpului;

arhanghelii ara cu pluguri de lemn si isi simt aripile grele, imagine ce sugereaza coborarea in profan si nu zborul sau ascensiunea;

porumbelul Sf. Duh devine un mesager al sfarsitului si nu un sol al pacii. Misiunea lui este de a sugera 'marea noapte' in care intra spiritul uman.

Ingerii se comporta uman, fiind atinsi de frig si de somn.

Apa vie este un simbol al cunoasterii profunde, dar ea este umpluta de paianjeni sugerand ideea ca adevarurile se refuza lumii moderne.

Subiectul al 34-lea

Prezinta particularitati moderniste intr-o poezie studiata, apartinand lui

Tudor Arghezi.

Arghezi a scris 16 Psalmi, dintre care 9 sunt in Cuvinte potrivite(1927).

Surse de inspiratie:

- cei 151 de psalmi din Psaltire ;

- cei 4-5 ani de viata monahala de la Cernica, timp in care lecturile religioase si-au pus amprenta asupra lexicului poetului.

Te dramuiesc in zgomot si-n tacere

Poezia moderna argheziana are urmatoarele caracteristici:

Tonul usor exaltat Poezia are structura unui monolog dialogat, adresat

Divinitatii, fiind formata din patru catrene.

Transcendentul este perceput ca ecou nedeterminat

Preferinta pentru specii literare ce trateaza probleme filosofice ca psalmul (gr.psalmos imn) - specie a liricii religioase. Psalmii apar in V.T. ca imnuri sacre ale poporului evreu. Atribuiti regelui David, Psalmii au inceput sa fie cantati si in biserica crestina. Sunt imnuri de slava, de multumire adrsate Divinitatii. In literatura laica, psalmul denumeste o specie de poezie filosofica, in care sunt exprimate de cele mai multe ori dileme existentiale (raportul om - Divinitate).

Ipostaze originale ale Divinitatii

- Dumnezeu apare in ipostaza de soim si de vanat, pe care poetul il cauta

in zgomot si-n tacere. Este prelucrat aici motivul vanatorii. Dilema interioara a psalmistului este sugerata prin interogatiile: Sa te ucid? Sau

sa-ngenunchi a cere?. El ezita intre dorinta de a distruge orice mit sau forma de idealitate si ingenuncherea in fata Stapanului ceresc.

Dumnezeu apare in ipostaza de ideal: Esti visul meu din toate cel frumos.

In strofa a treia, Dumnezeu apare ca o virtualitate: "Pari cand a fi, pari cand ca nu mai esti."

Imagini condensate ale uratului: spaime, tulburari.

Vrea sa dezorienteze, sa tulbure omul.

Limbajul este imprevizibil si parcurge cele mai diverse modulatii: melancolie, contemplatie, ironie, exasperare.

In ultima strofa, suferinta poetului atinge paroxismul, psalmistul nedorindu-si o inclestare cu Dumnezeu din care sa iasa biruitor, ci doar pentru a-L pipai. Exasperarea sa atinge apogeul in ultimul vers, cand exclama: Vreau sa te pipai si sa urlu este. Dorinta celui care cauta este de a gasi ceva care sa ii certifice clar existenta Divinitatii.

Sintaxa se dezarticuleaza: Pari cand a fi, pari cand ca nu mai esti.

Cuvantul este o fiinta vie mai puternic decat cel care il manuieste. Arghezi foloseste lexicul religios: credinta, tagada

Alternanta spatiala inaltime - pamant

Teme

- contradictia extrema: Psalmistul oscileaza intre evlavie si revolta, intre credinta si tagada:

Te caut mut, te-nchipui, te gandesc-credinta

Cercasem eu cu arcul eu/ Sa te rastorn pe Tine, Dumnezeu-tagada

conditia umana raportata la conditia divina (tema psalmilor arghezieni); cele doua motive centrale ale Psalmilor sunt: Divinitatea si Psalmistul.

Cautarea absolutului este tema psalmului Te dramuiesc in zgomot si-n tacere

Subiectul al 35-lea

Prezinta particularitati moderniste intr-o poezie studiata, apartinand lui Ion Barbu.

Riga Crypto si lapona Enigel, de Ion Barbu

Poezia a aparut in vol. Joc secund

Riga - rege

Crypto - ascuns

Lapona - persoana din regiunile nordice, polare, din Laponia

Enigel - inger (din latinescul angelus

Crai - barbat putin in varsta, necasatorit.

Poezia moderna barbiana are urmatoarele caracteristici:

O trasatura importanta a textului este muzicalitatea.

Poezia este o balada culta, prezentand elemente ale acesteia: un fir epic, prezenta dialogului, a personajelor. Are menirea de a incifra o experienta, este o cantare initiatica. Balada mai este numita si cantec batranesc de nunta. Tehnica folosita de poet este cea a povestirii in rama sau a povestirii in povestire. Povestea de dragoste neimplinita a celor doua personaje este inserata in cadrul povestii de iubire implinite. Sunt doua povesti de iubire. Menestrelul (trubadurul) este rugat sa cante o poveste de iubire, celebra. Primele doua catrene reprezinta rama. Spunerea cantecului presupune un anumit ritual, un spatiu izolat.

Poezia cuprinde 2 simboluri antonimice:

Cele doua personaje apartin unor lumi diferite: Riga Crypto regnului vegetal, iar lapona Enigel regnului uman. Poezia este o demonstratie a ideii ca nu este posibila nuntirea unor lumi diferite si cu aspiratii variate.

Poetul isi alege personajele apartinand unor regnuri diferite pentru a sugera imposibilitatea dragostei lor si totodata antiteza dintre cele doua lumi.

Criticul Basarab Nicolescu ne ofera trei variante de interpretari ale Luceafarului barbian. In prima interpretare, Luceafarul poate fi Riga Crypto impietrit parca de un ascuns blestem si acesta, asemeni Luceafarului, promite imparatesei o imparatie a buretilor. In a doua interpretare, Luceafarul este considerat lapona Enigel, ca venind din tarmul inghetat al ideilor. Criticul afirma ca cea mai potrivita interpretare ar fi ca Luceafarul barbian este Soarele, iar daca Luceafarul eminescian era domnul noptii, Soarele reprezinta dominatia triumfala a luminii. Cele doua personaje sunt, de fapt, doua simboluri, reprezentand lumina si intunericul din fiecare din noi. Lapona Enigel reprezinta partea solara, luminoasa, spirituala, care tinde spre absolut, in timp ce Riga Crypto reprezinta intunericul, partea irationala, instinctuala din om.

Balada este o demonstratie a ideii ca ratiunea triumfa in final asupra irationalului.

Apolinicul si dionisiacul sunt doua categorii estetice prezente in cultura omenirii. Termenii vin de la zeii Apollo si Dionis. Apolinicul inseamna tendinta spre ratiune, echilibru, ordine, calm, armonie. Dionisiacul reprezinta spiritul misterios, trairile extatice, lipsa echilibrului, descatusarea instinctelor.

Soarele simbolizeaza viata rationala, constienta, stapanita de un ideal inalt. Setea dupa soare a laponei Enigel nu este altceva decat setea dupa ideal a omului.

Umbra simbolizeaza instinctul, obscuritatea din om.

Cele doua personaje pot reprezenta dualitatea umana, o jumatate apolinica si una dionisiaca.

Poezia lui Barbu tinde spre esente Prefera sa puna in centrul ei

problemele esentiale si nu cele care te exprima pe tine (obiectivitate, impersonalizare). Poezia se vrea a fi un mod impersonal al Lirei.-obiectiva si muzicala

Poezia se inscrie in lirismul obiectiv = un discurs liric prin care poetul isi

exprima sentimentele prin intermediul unor masti sau al unor personaje lirice (lirismul mastilor - poetul nu-si exprima in mod direct sentimentele, ci prin intermediul unor masti straine; in cazul poeziei de mai sus, Barbu vorbeste si sub masca laponei Enigel si sub cea a lui Riga Cryptoi; eroii sunt voci ale poetului).

Subiectul al 36 -lea

Ilustreaza conceptul operational traditionalism, prin referire la un text liric studiat.

Aci sosi pe vremuri, de Ion Pillat

Este un scriitor apartinand perioadei traditionalismului interbelic Principalul sau volum de poezii este cel din 1923, Pe Arges in sus, din care face parte si textul Aci sosi pe vremuri

Tematica este una traditionala, cea a trecerii ireversibile a timpului fugit irreparabile tempus si cealalta este fortuna labilis (soarta schimbatoare). Poezia vorbeste despre doua povesti de iubire, care sunt supuse aceleiasi legi universale a trecerii implacabile a timpului.

Titlul contine un adverb de loc (aci si o locutiune adverbiala de timp (pe vremuri). Spatiul si timpul nu sunt precizate cu exactitate, poetul ne introduce intr-o atmosfera trecuta, facand legatura intre timpul prezent (obiectiv) si timpul amintirii (subiectiv). Adverbul de loc apare intr-o forma populara.

Scriitorul continua traditia lui Vasile Alecsandri prin practicarea unui pastel evoluat, 'psihologic' Pastelul la Ion Pillat este doar un pretext pentru meditatia poetului asupra efemeritatii existentei umane.

La nivel prozodic, poezia respecta canoanele clasice, fiind organizata in 19 distihuri si un monovers final; rima imperecheata; masura metrica de 13-14 silabe;

cultivarea universului rural: berlina, lanuri de secara, crinolina, campia, berzele;

tonul elegiac (trist);

Se remarca predilectia pentru simbol, clopotul este un motiv sacru, sunetul sau amintind de fragilitatea existentei umane si de trecerea timpului.

Subiectul al 37 -lea

Ilustreaza caracteristicile limbajului poetic (expresivitate, ambiguitate, sugestie), cu exemple apartinand neomodernismului.

Neomodernismul (al doilea modernism) se refera la generatia scriitorilor

saizecisti. Liderul poetic al saizecistilor este Nichita Stanescu (1933-1983). Neomodernismul nu reprezinta o evolutie a poezieici o intarziere cu treizeci de ani fata de experientele Occidentului. In momentul aparitiei poeziei lui Nichita Stanescu, nicaieri in lume nu se mai scria poezie metaforica de tip modernist.

Caracteristici ale poeziei saizeciste

poetii trebuie sa se intoarca la izvoarele modernitatii interbelice (Lucian Blaga, Ion Barbu, Tudor Arghezi);

cultivarea unui limbaj ambiguu;

se cultiva metafore subtile;

apar imagini insolite;

ironia;

reflectia filosofica.

Catre Galateea - 1965 - vol. Dreptul la timp

poezia valorifica un mit al Antichitatii (Galateea-Pygmalion se indragosteste de propria opera, o sculptura, Galateea, rugandu-i pe zei s-o insufleteasca).

Tema poeziei este iubirea creatoare (iubirea si creatia), legatura dintre artist si creatia sa. Astfel, poezia devine a arta poetica.

Eul liric subliniaza, prin sugestie, ideea ca nu cunoaste doar atributele celei careia i se adreseaza, ci si 'bataia inimii pe care urmeaza s-o auzi', 'sfarsitul cuvantului a carui prima silaba tocmai o spui'. Poetul foloseste enumeratii ample, pentru a-si exprima sentimentul de iubire :'toate timpurile, toate miscarile, toate parfumurile'. Personificarea 'genunchiul pietrelor' sugereaza insufletirea operei de arta.

Orizontul cunoasterii e definit prin notiuni abstracte, care sunt si metafore: dupa-amiaza, dupa-orizontul, dincolo-de-marea. Astfel, poetul creeaza cuvinte noi

Natura, universul sunt insufletite. Copacii devin'umbre de lemn ale vinelor tale', raurile devin 'miscatoare umbre ale sangelui tau', iar pietrele raman 'umbre de piatra ale genunchiului meu'. Primele doua metafore personificatoare exprima vitalitatea sculpturii, iar ultima arata suferinta, umilinta, jertfa, rugaciunea ('si ma rog de tine, naste-ma'). Natura apare ca insufletita de opera si nu invers, rasturnandu-se conceptul traditional de mimesis: nu arta este o copie a lumii (o copie a copiei), ci lumea este o copie a artei. Adverbele de loc 'departe' si 'aproape' sugereaza limitele cunoasterii de tip rational, care nu poate sa patrunda in esenta tainelor lumii. Poetul realizeaza ca numai cu ajutorul ratiunii nu poate crea. Este nevoie de ceva mai mult, de cunoasterea poetica.

'De ce creatia este implorata sa dea nastere creatorului ?' Este creata o ambiguitate. Creatorul si creatia se nasc si se sustin reciproc. Creatia este aceea care invesniceste numele autorului si il face sa treaca dincolo de timp, iar artistul este cel care da viata operei prin imaginatia si sensibilitatea sa.

Cantec fara raspuns, de Nichita Stanescu -1964- vol. O viziune a sentimentelor

Tema poeziei: Starea erotica a eului liric este una de jubilatie, de bucurie, dar in acelasi timp de nedumerire, de uimire in fata sentimentului care-l copleseste.

Titlul sugereaza ideea ca poezia este un monolog adresat iubitei.

Indragostitul isi canta sentimentul neasteptand un raspuns din partea ei.

Inceputul este direct (ex abrupto), prin interogatia retorica ce sugereaza emotia si uimirea care-l stapanesc pe iubit.

Tot in primul vers, intalnim un verb la prezumtiv (oi fi iubind), mod care apare numai in propozitii interogative, exprimand banuiala, ipoteza.    Modul prezumtiv este un mod al incertitudinii, al banuielii, al ipotezelor. 'Oi fi iubind'- forma prezumtivului prezinta o intonatie specifica, interogativa. Valoarea subiectiva a prezumtivului este de nedumerire, de incertitudine.

Apar substantive in vocativ, majoritatea insotite de epitete metaforice sau ornante: femeie visatoare, femeie gingasa.

Apar comparatii inedite: femeia este comparata cu un fum, cu o vita- de-vie. Fumul este un simbol al imaterialitatii, reprezinta un axis mundi ce uneste celestul cu teluricul.

In strofa a treia, epitetul este inlocuit cu metaforele ochi melancolic, soare caprui. Ele sugereaza finetea, melancolia, stralucirea din ochii iubitei.

Femeie visatoare

Femeie gingasa

Ochi melancolic

Ora de iubire

Iubire

Remarcam o anumita gradatie in definirea fiintei feminine, o trecere de la concret la abstract. Iubirea devine, in final, un ideal. Imbratisarea indragostitilor creeaza un fel de betie, o stare extatica.

Strofa a patra - Imaginea hergheliei de manji trimite la inima iubitului care bate intr-un anumit ritm, intensitatea sentimentului.

In ultima strofa, primul vers De ce te-oi fi iubind atata, iubire reprezinta o expresie tautologica, un fel de repetitie ce sugereaza fascinatia omului in fata unor sentimente inexplicabile (indicibile).

Cerul este ca o bolta, ca un curcubeu arcuindu-se peste cuplul de indragostiti, protejandu-i.

Rasuflarea celor doi, caldura sentimentelor ii apara pe cei doi de gerul singuratatii.

Subiectul al 38 -lea

Comenteaza elementele de limbaj si de expresivitate, dintr-un text poetic neomodernist, apartinand lui Nichita Stanescu.

Limbaj si expresivitate inseamna

caracteristicile limbajului poetic (expresivitate, ambiguitate, sugestie);

procedee artistice/figuri de stil (figuri de sunet, figuri semantice, figuri sintactice);

elemente de versificatie.

Catre Galateea - 1965 - vol. Dreptul la timp, de Nichita Stanescu

Tema poeziei este iubirea creatoare (iubirea si creatia), legatura dintre artist si creatia sa.

Astfel, poezia devine a arta poetica.

Poetul foloseste enumeratii ample, pentru a-si exprima sentimentul de iubire: 'toate timpurile, toate miscarile, toate parfumurile'. Personificarea 'genunchiul pietrelor' sugereaza insufletirea operei de arta.

Eul liric apare in ipostaza unui Demiurg in fraza Stiu/ tot ce e mai departe de tine. Orizontul cunoasterii e definit prin notiuni abstracte, care sunt si metafore: dupa- amiaza, dupa-orizontul, dincolo-de-marea. Astfel, poetul creeaza cuvinte noi.

Natura, universul sunt insufletite. Copacii devin 'umbre de lemn ale vinelor tale', raurile devin 'miscatoare umbre ale sangelui tau', iar pietrele raman 'umbre de piatra ale genunchiului meu'. Primele doua metafore personificatoare exprima vitalitatea sculpturii, iar ultima arata suferinta, umilinta, jertfa, rugaciunea ('si ma rog de tine, naste-ma'). Natura apare ca insufletita de opera si nu invers, rasturnandu-se conceptul traditional de mimesis: arta este o copie a lumii (o copie a copiei). Adverbele de loc 'departe' si 'aproape' sugereaza limitele cunosterii de tip rational, care nu poate sa patrunda in esenta tainelor lumii. Poetul realizeaza ca numai cu ajutorul ratiunii nu poate crea. Este nevoie de ceva mai mult, de cunoasterea poetica.

Exista o anumita tensiune interioara care creste in poem.

Verbul la forma imperativa 'naste-ma' este un refren al poeziei (laitmotiv). El constituie totodata punctul culminant al dialogului artistului cu Galateea.

'De ce creatia este implorata sa dea nastere creatorului ?'Deoarece creatorul si creatia se nasc si se sustin reciproc. Creatia este aceea care invesniceste numele autorului si il face sa treaca dincolo de timp, iar artistul este cel care da viata operei prin imaginatia si sensibilitatea sa.

Poezia este o invocatie catre Galateea. Galateea este iubita, dar si creatia.

Versuri albe, inegale ca lungime .

Ritmul interior. Poetul foloseste ingambamentul.

Subiectul al 39 -lea

Ilustreaza conceptul operational arta poetica, prin referire la o creatie lirica studiata, apartinand unui autor canonic.

Arta poetica

crez literar, opera literara, care exprima principiile estetice ale autorului ei, conceptia acestuia despre menirea poetului, despre functiile literaturii, despre modul in care trebuie scrisa aceasta;

exemple de arte poetice:

Horatiu, Epistola catre Pisoni- arta trebuie sa imbine utilul cu placutul;

Boileau, Arta poetica - formuleaza principiile clasicismului;

Arta Poetica a lui Paul Verlaine exprima ideile simbolismului;

Mihai Eminescu, Epigonii - isi exprima admiratia fata de inaintasi, precum si necesitatea ca poetul sa fie animat de un ideal inalt;

Arghezi, Testament, poetul este un continuator al stramosilor lui tarani al caror drum spre cunoastere il exprima cartea;

Lucian Blaga, Eu nu strivesc corola de minuni a lumii- poetul este adeptul cunoasterii luciferice (intuitive), din care face parte si cunoasterea poetica, opusul cunoasterii paradisiace(rationale).

Testament, de Tudor Arghezi

Este o arta poetica, un poem programatic aparut in primul volum de poezii argheziene - Cuvinte potrivite

Titlul semnifica intreaga opera a unui artist care este lasata ca mostenire spirituala generatiilor viitoare. Arghezi continua traditia scriitorilor pasoptisti, aparand in ipostaza de poeta vates, adica poetul profet. Poetul este un Mesia care isi asuma rolul de a scrie o carte. Eul liric sintetizeaza toate cantecele care exista virtual in fiecare din noi.

Poezia este structurata in doua parti:

Prima parte are un caracter are un caracter adresativ (primele 12 versuri). Eul liric dialogheaza cu un lector imaginar incercand sa-l constientizeze pe acesta de insemnatatea operei artistice.

Cuvantul central este cel de carte, care apare surprins din mai multe unghiuri:

- cartea este privita ca un document scris ce salveaza de uitare numele artistului: "Nu-ti voi lasa drept bunuri dupa moarte/ Decat un nume adunat pe-o carte"

- cartea apare ca treapta ce realizeaza legatura dintre generatiile trecute si cele viitoare: "Cartea mea-i, fiule, o treapta"

- cartea este un hrisov, este asemanata cu Biblia pentru ca ea contine mostenirea spirituala a generatiilor: "Aseaz-o cu credinta capatai/ Ea e hrisovul vostru cel dintai"

-cartea este un document social care exprima suferinta poporului: "Ea e hrisovul vostru cel dintai/ Al robilor cu saricile, pline/ De osemintele varsate-n mine"

In partea a doua a poeziei poetul exprima ideile esentiale ale sale. Cartea apare ca expresie a progresului omenirii de la munca fizica la munca intelectuala: "Ca sa schimbam acum intaia oara/ Sapa-n condei si brazda-n calimara"

Metafora "cuvinte potrivite" are mai multe conotatii in text:

- opera trebuie sa fie un act de truda, de munca: Si framantate mii de saptamani/ Le-am prefacut in versuri si icoane"

- selectare, imbinare pentru a ajunge la un vers care sa exprime valori morale.

- poetul trebuie sa transfigureze realitatea, sa valorifice limbajul poporului care presupune originalitate, naturalete, plasticitate. Arghezi cultiva estetica uratului, idee pe care o preia de Charles Baudelaire. El are misiunea de a valorifica acele cuvinte considerate pana atunci non-poetice: "Facu-i din zdrente muguri si coroane", "Veninul strans l-am preschimbat in miere"

- poetul are si un rol social, el trebuie sa exprime atat suferinta confratilor sai, cat si sa le aline durerea: "Am luat ocara/Am pus-o cand sa-mbie, cand sa-njure"

Arghezi recunoaste ca opera artistica nu este doar produsul inspiratiei divine ci si al eforturilor, al trudei: "Slova de foc si slova faurita/ Imparecheate-n carte se marita". Identificam doua metafore; "Slova de foc" reprezinta inspiratia, "slova faurita" munca.

Versificatia este traditionala prin cultivarea unei rime pereche si moderna prin ritmul neregulat.

Subiectul al 40 - lea

Exemplifica trasaturile speciei comediei, prin referire la o opera literara studiata.

O scrisoare pierduta, de I.L. Caragiale

Comedia - specie a genului dramatic, aparuta in Antichitate, sec. 6 i.Hr., care prezinta personaje, intamplari, moravuri intr-un mod care starneste rasul , avand un final fericit.

Tipuri: comedia de situatii, de moravuri, de caracter, de intriga, de salon, eroica, grotesca.

Autori: Aristofan, Shakespeare, V. Alecsandri, I.L.Caragiale.

Caracteristici:

starneste rasul;

Exista diferite situatii comice, diferite greseli de exprimare care produc rasul. In acest sens, Caragiale foloseste procedee specifice teatrului clasic, facand apel la incurcatura (determinata de pierderea banului), la coincidenta (Dandanache utilizeaza acelasi instrument de santaj ca acela la care recurge Catavencu), la quiproquo (inlocuirea lui Catavencu, in final, cu Agamita Dandanache).

conflict derizoriu (nesemnificativ);

Conflictul este produs de pierderea scrisorii trimise de Tipatescu lui Zoe. Scrisoarea este un adevarat personaj, care trece din mana in mana, generand si intretinand intriga, contribuind la mentinerea tensiunii dramatice.

Prin disparitiile repetate si eforturile personajelor de a o recupera, ea se transforma intr-o importanta sursa a comicului.

personajul este confruntat cu false probleme, este mediocru, avand defecte morale care sunt satirizate;

Tipurile de personaje reflecta anumite defecte de caracter sau vicii. Zoe - femeia adulterina; Trahanache - sotul incornorat; Pristanda - politaiul slugarnic; Catavencu - demagogul etc.

conflict intre aparenta si esenta;

Personajele vor sa para altceva decat sunt. Observarea discrepantei intre aparenta si esenta produce efecte comice.

deznodamant vesel;

Nae Catavencu este pus ca sa conduca manifestatia in cinstea lui Agamita Dandanache, iar personajele, care mai inainte au fost in conflict, acum se impaca, refaand pacea. Piesa se incheie intr-o nota comica, prin vorbele lui Pristanda, nu inofensive: Curat constitutional.

stil parodic

Caragiale isi iubeste personajele, dar nu le iarta acele defecte care le face ridicole.

Subiectul al 41-lea

Ilustreaza comicul (de caracter, de situatie sau de limbaj), prin referire la o comedie studiata.

O scrisoare pierduta, de I.L. Caragiale

Comicul - categorie estetica, ce desemneaza un fenomen care starneste rasul si care nu perecliteaza existenta celor implicati. Comicul provine dintr-o neconcordanta intre aparenta si esenta, intre adevar si minciuna, intre scop si mijloace. Forme ale comicului : umorul, satira, ironia, sarcasmul, grotescul.

Tipuri de comic : de situatie, de limbaj, de nume, de caracter.

Comicul de limbaj este provocat de:

prezenta numeroaselor greseli de vocabular. Cuvintele sunt deformate, mai ales neologismele, din lipsa de instructie: famelie, renumeratie, andrisant, plebicist (familie, remuneratie, adresant, plebiscit).

incalcarea regulilor gramaticale si a logicii

contradictia in termeni: Dupa lupte seculare care au durat aproape 30 de ani.

asociatii incompatibile: Industria romana e admirabila, e sublima, dar lipseste cu desavarsire.

nonsensul: ori sa se revizuiasca, primesc ! dar sa nu se schimbe nimica

ticuri verbale

Ghita Pristanda: curat murdar, curat constitutional;

Trahanache: aveti putintica rabdare;

Comicul de situatie rezulta din fapte neprevazute si din prezenta unor grupuri insolite:

triunghiul conjugal: Zoe-Tipatescu-Trahanache;

cuplul Farfuridi- Branzovenescu;

incurcatura (pierderea scrisorii);

evolutia inversa (Catavencu);

quiproquo-ul (inlocuirea lui Catavencu prin Dandanache);

orice scena in care apar efecte comice;

Subiectul al 42 - lea

Ilustreaza conceptul operational de drama, prin referire la o opera literara

studiata.

Act venetian, de Camil Petrescu

Drama = specie a genului dramatic care apare in a doua jumatate a secolului al XVIII-lea, in Franta si in Germania, cu precursori in Anglia epocii elisabetane (sec. 16-17).

Caracteristici:

a. amestec de tragic si comic

b. protagonistul este un caracter complex, imbinand trasaturi pozitive si negative;

Eroul camilpetrescian

contemplativ, zdrobit de societate, evadand in arta si in dragoste: Ladima, Gheorghidiu,

incapabil de actiune, nu intelege mecanismul social, cauta dreptatea si dragostea absoluta: Gelu Ruscanu;

eroul dilematic: Pietro Gralla.

Pietro Gralla

- in ciuda aparentei de calmitate, este un personaj pasional, care ascunde in permanenta "o fierbere interioara";

- este lucid in gandire;

- recunoaste ca a luat-o pe Alta de sotie, nu atat din iubire, cat din admiratie: "Toata mandria mea era ca femeia pe care o doream si o pretuiam sa fie dorita si pretuita de toata lumea". Intra aici foarte mult orgoliu si narcisism (iubirea de sine);

- este un personaj inflexibil; face parte din categoria personajelor "tari". Nu accepta jumatati de masura, nici compromisuri. El crede intr-un absolut al iubirii si dreptatii.

- eroii lui Camil Petrescu cauta dreptatea si iubirea absoluta. Ei nu le gasesc niciodata si din acest motiv ori pleaca ori se sinucid. "Vreau ca meritul sa fie merit, raspunderea raspundere, rasplata rasplata."

- in conceptia sa, Alta intruchipeaza idealul de feminitate, absolutul erotic. Pentru el, Alta este femeia perfecta, este o monada, adica acel punct care reflecta in el toata existenta Universului: "Femeia e cheia naturiiToate tainele sunt rezumate in ea si, cand un suflet de femeie ti s-a deschis, ti s-au deschis toate intelesurile lumii".

- esuand in planul social, el spera sa gaseasca absolutul langa femeia iubita: "Tu esti singurul lucru pe care-l mai am pe lume, ultimul refugiu".

- pentru Gralla, iubirea nu exista fara luciditate, deoarece l-ar transforma pe om intr-o jucarie a instinctelor: "Mintea trebuie sa ne dicteze ceea ce e de iubit. Bucuriile adevarate ale dragostei sunt bucurii ale mintii."

- face parte din acea categorie a oamenilor care cred ca viata nu trebuie traita in orice conditii si ca ea este pretioasa doar cand urmareste un ideal.

c. conflictul este puternic, intre forte adesea egale, si de natura

psihologica

Drama absoluta ne propune o calatorie in universul subiectiv al unei

constiinte umane de o mare complexitate.

Conflictul dramatic - infruntarea dintre doua sau mai multe personaje dintr-o piesa de teatru, datorata unor interese, atitudini si sentimente contrare.

Conflictul poate fi:

exterior: intre doua personaje, intre un personaj si destin;

interior: intre ratiune si sentiment, intre datorie si pasiune

Conflictul se desfasoara prin dezbatere de idei, prin infruntarea de sentimente, vointe, personalitati.

Conflictul este puternic, intre forte adesea egale, si de natura psihologica;

Drama absoluta ne propune o calatorie in universul subiectiv al unei constiinte umane de o mare complexitate.   

Conflict exterior (intre personaje)

Intre Pietro si Cellino

Pietro recunoaste in fata lui Cellino ca nu au nimic in comun: "Alfabetul meu nu are nici o litera comuna cu al dumitale". Cellino ii marturiseste lui Gralla ca nu e vinovat de faptul ca in Venetia "domneste teroarea inchizitorilor si legea placerii".

Intre Pietro si statul venetian

Pietro este destituit din functia de comandant al flotei venetiene deoarece nu acceptase ca sa plece la lupta cu navele in starea precara in care se aflau.

Conflictul interior se da intre dorinta da a atinge dreptatea si iubirea absoluta si neputinta de a le realiza aici pe pamant. Aceasta nepotrivire duce la esecul personajului.

d. deznodamantul este mai apropiat de realitate decat in tragedie sau comedie;

'Caracteristica dramei este sa fie adevarata.'(Victor Hugo)

Gralla pleaca, lasand in urma Venetia si parasind-o pe Alta, in speranta ca,

undeva departe, se va putea regasi pe sine insusi.

e. renuntarea la regula celor trei unitati clasice: de loc, de timp si de actiune

f. stilul este conform cu mediul social si cultural in care se situeaza actiunea.

Reprezentanti:

drama istorica: B.P.Hasdeu, Razvan si Vidra; Vasile Alecsandri, Despot- Voda

drama poetica: Lucian Blaga, Mesterul Manole, Arca lui Noe;

drama de idei: Camil Petrescu, Suflete tari, Act venetian Danton, Jocul ielelor.

Drama de idei, drama absoluta

Caracteristici:

- conflictul se desfasoara prin dezbatere de idei, prin infruntarea de sentimente, vointe, personalitati;

- actiunea este concentrata in timp;

- confruntarea cu realitatea sociala se face din perspectiva unui ideal;

- preocuparea pentru transmiterea unui mesaj.

Camil Petrescu sustine si scrie un teatru de idei, o drama a absolutului. Teatrul trebuie sa prezinte cazuri de constiinta. Este influentat de dramaturgul norvegian Henrik Ibsen. Actiunea dramei absolute se desfasoara la nivelul constiintei. Drama este provocata de nevoia eterna de absolut a omului si imposibilitatea lui de a gasi certitudini. In conceptia lui Camil Petrescu, drama absoluta nu e acelasi lucru cu drama de idei. E drept ca eroul lui vede idei, dar teatrul de idei, dupa Camil Petrescu inseamna altceva: punerea in dialog dramatic a unor idei filosofice.

'Teatrul nu este si nu poate fi altceva decat o intamplare cu oameniIdeile trec, oamenii raman.'   

Subiectul al 43-lea

Analizeaza constructia subiectului (conflict dramatic, intriga, scena, relatii spatio-temporale), intr-un text dramatic studiat.

Act venetian, de Camil Petrescu

Conflictul dramatic - infruntarea dintre doua sau mai multe personaje dintr-o piesa de teatru, datorata unor interese, atitudini si sentimente contrare.

Conflictul poate fi:

exterior: intre doua personaje, intre un personaj si destin;

interior: intre ratiune si sentiment, intre datorie si pasiune

Conflictul se desfasoara prin dezbatere de idei, prin infruntarea de sentimente, vointe, personalitati.

Conflictul este puternic, intre forte adesea egale, si de natura psihologica;

Drama absoluta ne propune o calatorie in universul subiectiv al unei constiinte umane de o mare complexitate.   

Conflict exterior (intre personaje)

Intre Pietro si Cellino

Pietro recunoaste in fata lui Cellino ca nu au nimic in comun: "Alfabetul meu nu are nici o litera comuna cu al dumitale". Cellino ii marturiseste lui Gralla ca nu e vinovat de faptul ca in Venetia "domneste teroarea inchizitorilor si legea placerii".

Intre Pietro si statul venetian

Pietro este destituit din functia de comandant al flotei venetiene deoarece nu acceptase ca sa plece la lupta cu navele in starea precara in care se aflau.

Conflictul interior se da intre dorinta da a atinge dreptatea si iubirea absoluta si neputinta de a le realiza aici pe pamant. Aceasta nepotrivire duce la esecul personajului.

- in ciuda aparentei de calmitate, este un personaj pasional, care ascunde in permanenta "o fierbere interioara";

- este un personaj inflexibil; face parte din categoria personajelor "tari". Nu accepta jumatati de masura, nici compromisuri. El crede intr-un absolut al iubirii si dreptatii.

- eroii lui Camil Petrescu cauta dreptatea si iubirea absoluta. Ei nu le gasesc niciodata si din acest motiv ori pleaca ori se sinucid. "Vreau ca meritul sa fie merit, raspunderea raspundere, rasplata rasplata."

- in conceptia sa, Alta intruchipeaza idealul de feminitate, absolutul erotic. Pentru el, Alta este femeia perfecta, este o monada, adica acel punct care reflecta in el toata existenta Universului: "Femeia e cheia naturii Toate tainele sunt rezumate in ea si, cand un suflet de femeie ti s-a deschis, ti s-au deschis toate intelesurile lumii".

- esuand in planul social, el spera sa gaseasca absolutul langa femeia iubita: "Tu esti singurul lucru pe care-l mai am pe lume, ultimul refugiu".

- face parte din acea categorie a oamenilor care cred ca viata nu trebuie traita in orice conditii si ca ea este pretioasa doar cand urmareste un ideal.

Intriga - elementul care declanseaza actiunea intr-un text dramatic. In terminologia teatrala, intriga desemneaza complicatiile aparute pe tot parcursul desfasurarii actiunii.

Intriga o constituie aparitia lui Cellino in viata Altei, sentimentele ei renascand intr-un mod pasional si nestavilit.

Relatii spatio-temporale

Exista un timp al autorului, al scrierii operei (a fost scrisa in 1945-1946).

Exista un timp al lecturarii operei de catre cititor sau un timp al vizionarii spectacolului.

Spatiul actiunii este indicat in didascalii. (ex. Actul I Sala cea mare, in stil Renastere usor modificat, a palatului Pietro Gralla, la Venetia, in ultimii ei ani de republica independenta).

In 1919, prima varianta a piesei continea un singur act, fiind plasata actiunea in trecut istoric romanesc.

In 1945-1946 apare varianta definitiva a piesei, in trei acte Dramaturgul muta actiunea in Venetia sec. al XVIII-lea. Autorul prefera acest spatiu din mai multe motive:

- Venetia simbolizeaza orasul iubirilor pasionale, a decaderii spirituale, al carnavalului si al mastilor;

- spatiul cultural venetian este unul elevat, mult mai potrivit trairilor sufletesti complicate ale eroilor;

- Venetia este asemanata cu exotismul.

3 acte, divizate in scene, cu 5 personaje: Alta, Marcello Mariani, Pietro Gralla, Nicola, o servitoare. Accentul este pus pe drama de constiinta a personajului principal, Pietro Gralla.

Scena

subdiviziune a unui act dintr-o piesa de teatru, delimitata fie de plecarea sau de venirea unui personaj, fie de modificarea locului sau a timpului actiunii.

Prin extensie, scurta etapa in desfasurarea unei opere literare - de orice specie - in care are loc o singura intamplare, intr-un cadru neschimbat.

Este interesanta scena 6, din actul I, in care are loc un dialog intre Pietro si Alta. In conceptia lui Pietro, Alta intruchipeaza idealul de feminitate, absolutul erotic. Pentru el, Alta este femeia perfecta, este o monada, adica acel punct care reflecta in el toata existenta Universului: "Femeia e cheia naturii Toate tainele sunt rezumate in ea si, cand un suflet de femeie ti s-a deschis, ti s-au deschis toate intelesurile lumii".

Subiectul al 44-lea

Comenteaza doua modalitati specifice de caracterizare a personajului dramatic, prin referire la un text literar studiat.

O scrisoare pierduta, de I.L. Caragiale

La Caragiale, in O scrisoare pierduta, intalnim frecvent ca modalitati de caracterizare preferate de autor urmatoarele procedee fundamentale, toate indirecte:

prin limbaj;

prin nume.

Prin limbaj

Zaharia Trahanache are ticuri verbale, precum aveti putintica rabdare, ceea ce denota o gandire plata si o anumita inertie a personajului.

Dandanache e peltic, defect de vorbire care nu se potriveste cu statul lui social: Asa e, puicusorule, c-am intors-o cu politica?

Pristanda foloseste frecvent termeni populari, mai ales regionalismele, iar neologismele le deformeaza, tradandu-si incultura si lipsa de instructie: bampir, famelie, catrindala, renumeratie. Ticul sau verbal produce asociatii comice: curat murdar, curat condei, curat constitutional

Prin nume

Zaharia Trahanache - numele lui sugereaza zahariseala si capacitatea de a se modela usor, dupa ordinele superiorilor: Trahanaua e o coca moale.

Nae Catavencu - demagogia personajului, principala sa caracteristica, este sugerata prin numele de Catavencu, nume ce trimite la cata - persoana care vorbeste mult.

Farfurdi si Branzovenescu - numele lor au rezonante culinare si sunt derivate cu sufixe onomastice grecesti si romanesti, amestecul clientelei politice a vremii, care se bucura de aceleasi avantaje constitutionale.

Pristanda - numele personajului este luat de la un joc moldovenesc in care se bate pasul intr-o parte si-n alta fara sa se porneasca niciunde, aratand siretenia lui, ce simte ca adversarul de azi poate fi prefectul de maine.

Subiectul al 45-lea

Evidentiaza rolul limbajului ca modalitate de caracterizare a personajelor, intr-o comedie studiata.

O scrisoare pierduta, de I. L. Caragiale

Comicul - categorie estetica, ce desemneaza un fenomen care starneste rasul si care nu perecliteaza existenta celor implicati. Comicul provine dintr-o neconcordanta intre aparenta si esenta, intre adevar si minciuna, intre scop si mijloace. Forme ale comicului: umorul, satira, ironia, sarcasmul, grotescul.

Tipuri de comic: de situatie, de limbaj, de nume, de caracter.

Comicul de limbaj este o trasatura de baza a comediilor lui Caragiale si o modalitate fundamentala de a caracteriza personajele. In literatura caragialiana, limbajul personajelor este stilul lor, felul lor de a fi.

a. Comicul de limbaj este provocat de:

prezenta numeroaselor greseli de vocabular. Cuvintele sunt deformate, mai ales neologismele, din lipsa de instructie: famelie, renumeratie, andrisant, plebicist (familie, remuneratie, adresant, plebiscit).

incalcarea regulilor gramaticale si a logicii

contradictia in termeni: Dupa lupte seculare care au durat aproape 30 de ani.

asociatii incompatibile: Industria romana e admirabila, e sublima, dar lipseste cu desavarsire.

nonsensul: ori sa se revizuiasca, primesc ! dar sa nu se schimbe nimica

ticuri verbale

Ghita Pristanda: curat murdar, curat constitutional

Trahanache: aveti putintica rabdare;

TRAHANACHE

un personaj ticait, ramolit, incapabil sa ia o decizie imediata, gandire rudimentara;

intarzierea in reactii este mascata de un tic verbal: "ai putintica rabdare";

isi insuseste formulele tipice politicianului: "stimabile", "onorabile";

TIPATESCU:

capabil de ironie;

exprimarea lui este mai corecta decat a celorlalti de unde rezulta un anumit nivel intelectual.

NAE CATAVENCU

moto-ul lui este: "Scopul scuza mijloacele", pe care-l atribuie in mod eronat altcuiva, evidetiind lipsa de cultura, ca si citatele latinesti stalcite: "oneste bibere";

este orgolios, considerand ca are dreptul sa fie deputat;

discursul lui Catavencu exprima caracterul sau: frazele bombastice, sforaitoare, lipsite de continut, cuprinzand nonsensuri; personajul este comic prin discrepanta intre atitudinea patriotica si stupiditatea frazelor; frecventele erori gramaticale arata esenta sa (incultura);

FARFURIDI SI BRANZOVENESCU:

lipsa de cultura si inteligenta - cei doi reprezinta tipul prostului (Farfuridi - tipul prostului orgolios si fudul);

discursul sau este incoerent, balbait, o mostra de text cuprinzand toate sursele comicului de limbaj la Caragiale;

PRISTANDA:

incultura si automatisme verbale: "curat murdar", "curat constitutional" (in final - sens peiorativ, asezand sub semnul satirei desfasurarea alegerilor);

are un limbaj comic prin incorectitudinea lui, prin deformarea cuvintelor: "renumeratie", "famelie", "bampir", "momental";

AGAMEMNON DANDANACHE:

este comic, fiind peltic si sasait;

este ramolit, caracterizandu-se prin ticuri verbale si automatisme: "tilinc, tilinc", hodoronc-tronc", "zdronca, zdronca";

Subiectul al 46-lea

Caracterizeaza un personaj dintr-un text dramatic studiat (la alegere: comedie, drama, forme ale dramaturgiei in teatrul modern).

Act venetian, de Camil Petrescu

Eroul camilpetrescian

contemplativ, zdrobit de societate, evadand in arta si in dragoste: Ladima, Gheorghidiu;

incapabil de actiune, nu intelege mecanismul social, cauta dreptatea si dragostea absoluta: Gelu Ruscanu;

eroul dilematic: Pietro Gralla.

Pietro, Alta, Cellino - personaje dinamice, complexe, cu evolutie pe parcursul piesei

Pietro Gralla

- portret fizic facut de dramaturg in indicatiile scenice de la inceputul actului I;

- 40-45 de ani;

- fusese sclav si pirat;

- demnitate;

- in ciuda aparentei de calmitate, este un personaj pasional, care ascunde in permanenta "o fierbere interioara";

- este lucid in gandire;

- recunoaste ca a luat-o pe Alta de sotie, nu atat din iubire, cat din admiratie: "Toata mandria mea era ca femeia pe care o doream si o pretuiam sa fie dorita si pretuita de toata lumea". Intra aici foarte mult orgoliu si narcisism (iubirea de sine);

- este un personaj inflexibil; face parte din categoria personajelor "tari". Nu accepta jumatati de masura, nici compromisuri. El crede intr-un absolut al iubirii si dreptatii.

- eroii lui Camil Petrescu cauta dreptatea si iubirea absoluta. Ei nu le gasesc niciodata si din acest motiv ori pleaca ori se sinucid. "Vreau ca meritul sa fie merit, raspunderea raspundere, rasplata rasplata."

- recunoaste in fata lui Cellino ca nu au nimic in comun: "Alfabetul meu nu are nici o litera comuna cu al dumitale".

- in conceptia sa, Alta intruchipeaza idealul de feminitate, absolutul erotic. Pentru el, Alta este femeia perfecta, este o monada, adica acel punct care reflecta in el toata existenta Universului: "Femeia e cheia naturiiToate tainele sunt rezumate in ea si, cand un suflet de femeie ti s-a deschis, ti s-au deschis toate intelesurile lumii".

- cei doi sunt o pereche care vrea sa epateze (sa iasa in evidenta, sa produca senzatie).

- in timp ce lumea din Venetia petrecea, cei doi se instruiau, mergeau la spectacole.

- este destituit din functia de comandant al flotei venetiene deoarece nu acceptase ca sa plece la lupta cu navele in starea precara in care se aflau.

- esuand in planul social, el spera sa gaseasca absolutul langa femeia iubita: "Tu esti singurul lucru pe care-l mai am pe lume, ultimul refugiu".

- pentru Gralla, iubirea nu exista fara luciditate, deoarece l-ar transforma pe om intr-o jucarie a instinctelor: "Mintea trebuie sa ne dicteze ceea ce e de iubit. Bucuriile adevarate ale dragostei sunt bucurii ale mintii."

- face parte din acea categorie a oamenilor care cred ca viata nu trebuie traita in orice conditii si ca ea este pretioasa doar cand urmareste un ideal.

Subiectul al 47 -lea

Ilustreaza elementele de compozitie a textului dramatic (act, scena/tablou, replica, indicatii scenice), prin referire la o opera literara studiata.

Act venetian, de Camil Petrescu

Camil Petrescu a fost nu numai dramaturg, ci si om de teatru, interesat de tehnicile regizorale si actoricesti, de folosirea diverselor limbaje scenice in arta spectacolului.Textul e alcatuit din dialogul propriu-zis si didascalii sau indicatii scenice Didascaliile sunt bogate, transformand piesele lui Camil Petrescu in piese de lectura, de biblioteca. Se stie ca autorul a refuzat sa i se joace piesele altfel decat indica regizorul in didascalii. Pentru el, indicatiile scenice erau mai valoroase decat textul propriu-zis. La autor, indicatiile de rostire sunt foarte putine, in raport cu cele portretistice, gestuale si psihologice. In ansamblul didascaliilor, singurii receptori sunt cititorii (spectatorii fiind informati prin intermediul lecturii oferite de regizor).

George Ca linescu, in Istoria literaturii romane de la origini pana in prezent, Bucuresti, Minerva, 1982:

Autorul isi presara piesele cu note pentru actori si pentru regizori, cu ideea ca cea mai mica greseala de gest si de intonatie distruge drama. Asta plictiseste pe interpret, mai cu seama ca teatrul traieste din miscarile sufletesti exterioarePentru cititor, luate ca parte integranta din text, notele sunt excelente, fiind aici portrete si constructii de atmosfera, aci analize ale psihologiei de moment.

Tipuri de didascalii

didascalia de adresare: Catre+numele personajului: Pietro (catre Nicola, dupa un timp de reflexie).

didascalii portretistice: Pietro este un barbat ca de patruzeci-patruzeci si cinci de ani, inalt, nas puternic, gura mare, nervozitate barbateasca, impulsiv./ Alta, femeie de o frumusete nelinistitoare, voinica, dar mladioasa, cu miscari senzuale. Are ochii mari in cearcane vinete, care-i dau un aer de profunda melancolie cand priveste staruitor, fara sa vorbeasca./ Nicola e un fel de urias tacut, parca mereu incruntat.

didascalii de tonalitate: Alta (cu o voce moale ca un suras).

didascalii gestuale: Pietro (isi musca usor buza de jos

Piesele camilpetresciene contin foarte putine indicatii de rostire, disproportionat fata de numarul indicatiilor portretistice, gestuale sau psihologice.

Structura textului -

In 1919, prima varianta a piesei continea un singur act, fiind plasata actiunea in trecut istoric romanesc.

In 1945-1946 apare varianta definitiva a piesei, in trei acte Dramaturgul muta actiunea in Venetia sec. al XVIII-lea. Autorul prefera acest spatiu din mai multe motive:

- Venetia simbolizeaza orasul iubirilor pasionale, a decaderii spirituale, al carnavalului si al mastilor;

- spatiul cultural venetian este unul elevat, mult mai potrivit trairilor sufletesti complicate ale eroilor;

- Venetia este asemanata cu exotismul.

Act - subdiviziune autonoma a unei piese de teatru, delimitata de o ridicare si de o lasare de cortina;

3 acte, divizate in scene, cu 5 personaje: Alta, Marcello Mariani, Pietro Gralla, Nicola, o servitoare. Accentul este pus pe drama de constiinta a personajului principal, Pietro Gralla.

Scena

subdiviziune a unui act dintr-o piesa de teatru, delimitata fie de plecarea sau de venirea unui personaj, fie de modificarea locului sau a timpului actiunii.

Prin extensie, scurta etapa in desfasurarea unei opere literare - de orice specie - in care are loc o singura intamplare, intr-un cadru neschimbat.

Este interesanta scena 6, din actul I, in care are loc un dialog intre Pietro si Alta. In conceptia lui Pietro, Alta intruchipeaza idealul de feminitate, absolutul erotic. Pentru el, Alta este femeia perfecta, este o monada, adica acel punct care reflecta in el toata existenta Universului: "Femeia e cheia naturii Toate tainele sunt rezumate in ea si, cand un suflet de femeie ti s-a deschis, ti s-au deschis toate intelesurile lumii".

Replica - raspunsul dat de un personaj interlocutorului sau in cadrul unui dialog.

Cand facem o cerere sau o rugaminte pe care n-ar trebui s-o facem sau situatia este nepotrivita, se poate utiliza verbul a vrea, punandu-l in tema pe destinatar ca ceea ce urmeaza e o solicitare:   

Alta: "Vreau sa te rog" (AV, pg.42)

Refuzul poate fi exprimat printr-o asertiune si printr-o locutiune verbala (cu meputinta) ce exprima clar deferenta (raceala si distanta intre interlocutori).

Cellino: "Conte, este cu neputinta sa mai raman" (AV, pg. 43)

In fraza de mai sus putem identifica o exprimare eufemistica, prin

care actantul (Cellino) incearca sa incheie o discutie violenta intr-o nota acceptabila.

Subiectul al 48 -lea

Ilustreaza conceptul operational curent literar, prin referire la romantism sau la simbolismul romanesc (la alegere).

Curent literar- reprezinta o grupare larga de scriitori si opere, care se inrudesc substantial prin numeroase trasaturi comune de ordin ideologic si artistic, prin preferinta pentru o anumita tematica si prin modalitati stilistice distincte.

Curente literare:

- clasicismul, romantismul, simbolismul, expresionismul, parnasianismul, realismul, naturalismul, dadaismul etc.

Simbolismul este un curent literar aparut in Franta, in a doua jumatate a secolului al XIX -lea, ca reactie impotriva poeziei prea retorice a romanticilor, precum si ca reactie la poezia rece a parnasienilor.

Simbolismul romanesc este influentat de cel francez.

Apare ca atitudine impotriva epigonismului eminescian si a samanatorismului. Isi trage sevele din poezia eminesciana, care a cultivat sugestia, simbolul, muzicalitatea, ambiguitatea, sinestezia, corespondentele (poezia Numai poetul

Spre deosebire de simbolismul francez, cel romanesc isi asuma manifestari ale poeziei parnasiene (la poeti ca Dimitrie Anghel, Alexandru Macedonski).

Poezia simbolista romaneasca este o poezie citadina, in opozitie cu temele cultivate de creatia samanatorista.

Etape

: etapa experimentelor, a definirilor teoretice;

Macedonski publica articole: "Despre poema", "Poezia viitorului", "In pragul secolului".

Poezia viitorului va fi muzica si imagine. Sustine poezia sociala. Considera ca logica poeziei este absurdul.

Sunetele sunt menite sa destepte senzatii

: etapa simbolismului minor;

Este un simbolism declamativ, retoric, exterior; Stefan Petica, Dimitrie Anghel, Ion Minulescu.

Minulescu - motive simboliste: numarul fatidic; mirajul departarilor; tristetea, nota grava, jovialitatea.

: simbolismul autentic, bacovian

Reperele lumii bacoviene sunt: cerul de plumb, ploaia, noroiul, parcurile, frunzele, singuratatea, boala, monotonia, obsesia si spleen-ul.

Culorile preferate bacoviene sunt: albul, negru, violetul, negrul si galbenul.

Sonoritatea bacoviana este de un tip aparte. Poemele bacoviene sunt pline de o invazie de vaiete, plansete si soapte.

Instrumentele preferate

clavirul, acordeonul, flautul, chitara, fanfara, clopotul, urletul de caine, strigatul de cucuvea, taraitul de greier, tusea, plansetul, chiotele, bocetele, claxoanele, tipetele de tren.

Decorul bacovian surprinde o lume a a lucrurilor, obiectele sunt purtatoare de mesaje: piata, strada, parcul, periferia, cimitirul.

Personajele bacoviene sunt grupuri: amanti, copii de la scoala, poetii, burghezii, proletarii. Grupurile sunt urmarite din exterior (de la fereastra, din carciuma, din turn, din podul casei).

Tehnici simboliste

simbolul;

sugestia;

corespondentele; sinestezia;

muzicalitatea;

versul liber.

Teme

conditia poetului;

natura, iubirea;

starea de nevroza;

moartea;

evadarea;

claustrarea;

Motive: singuratatea, melancolia, spleen-ul, ploaia, toamna, culorile, muzica, parcul, cimitirul.

Romantismul - Curent literar aparut in secolul al XIX -lea, in Europa.

Cultiva:

subiectivismul, originalitatea;

dezvolta poetica imaginatiei si a visului;

cultivarea sentimentului si a fanteziei creatoare;

Romanticii au oferit constiintei si imaginatiei un camp nemarginit.

atractie pentru fantastic;

Cultivatori de proza fantastica: Edgar Allan Poe, E.T.A. Hoffmann, Novalis, Eminescu.

confesiunea;

Poetii romantici patrund in profunzimile sufletului, descifrand trairi dincolo de zona constientului.

evadarea din realitatea imediata;

Scriitorul romantic evadeaza din prezent spre trecut sau in viitor. In drama, istoria devine adevaratul subiect. Antichitatea clasica trebuia inlocuita cu istoria moderna.

cadrul preferat: peisajul nocturn, lumea Evului Mediu, zonele exotice ale

unui Orient fabulos;

eroi exceptionali in imprejurari exceptionale (Dionis);

teme predilecte: exaltarea trecutului, dragostea pentru folclor, pentru natura (vezi in acest sens programul Daciei literare);

In universul naturii romantice se manifesta predilectia pentru abisurile noptii, cerul cu marii astri romantici, oceanul, marea, lacurile, izvoarele, codrul, vegetalul, floralul.

specii preferate: balada, meditatia, poezia patriotica si sociala, drama romantica;

culoarea locala (in operele istorice);

personaje din toate mediile sociale;

Autorul romantic realizeaza personaje din trasaturi psihice antitetice, complexe.

romanticul scoate in evidenta si valoarea artistica a ceea ce nu este frumos;

Reprezentanti: Edgar Allan Poe, E.T.A. Hoffmann, Novalis, Lermontov, Puskin,Alfred de Lamartine, Alfred de Musset, Eminescu, C. Negruzzi, Vasile Alecsandri, Bogdan Petriceicu Hasdeu.

Subiectul al 49 - lea

Expune doctrina estetica promovata de Dacia literara.

"Dacia literara", 30 ianuarie 1840, redactor M. Kogalniceanu.

Perioada pasoptista - 1830-1860.

Reprezentanti: V. Alecsandri, D. Bolintineanu, Grigore Alexandrescu (fabule, satire), C. Negruzzi (Scrisori, Alexandru Lapusneanul).

Introductia la Dacia literara este articolul-program al pasoptistilor. Acesta contine urmatoarele puncte:

1. Dorinta de a se edita o revista, care sa contina productii literare de pe intreg teritoriul Daciei (revistele de pana atunci aveau o culoare locala si erau influentate politic).

2. Dorinta de a unifica limba romana literara.

3. Nevoia de a avea o literatura originala si unitara pentru toti romanii.

4. Se pun bazele unei critici obiective ("vom critica opera si nu persoana" - Kogalniceanu).

5. Se combat traducerile si imitatiile: "traducerile nu fac o literatura"; "imitatia ucide in noi duhul national" - Kogalniceanu

Se propun teme originale pentru literatura:

a) istoria nationala;

b) folclorul si traditiile;

c) natura, frumusetile patriei.

Subiectul al 50-lea

Prezinta rolul Junimii si al lui Titu Maiorescu in impunerea noii directii in literatura romana din a doua jumatate a secolului al XIX -lea.

Junimea - junimismul

Este o miscare literara si culturala de la sfarsitul secolului al XIX-lea initiata de cativa tineri, care venisera de la studii din strainatate: Titu Maiorescu, Vasile Pogor, Petre Carp, Iacob Negruzzi, Theodor Rosetti .

A fost infiintata in 1863. A avut revista proprie, aparuta la 1 martie 1867 - "Convorbiri literare".

Junimistii au avut preocupari in trei domenii:

cultura - prin prelectiuni populare organizate de acestia, pentru educarea maselor;

domeniul limbii

T. Maiorescu propune sa se scrie in limba romana cu ortografie fonetica si nu etimologizanta; ortografie fonetica - se pronunta asa cum se scrie;

T. Maiorescu s-a pronuntat in ceea ce priveste neologismele intr-un articol din 1881 - Neologismele; el arata ca acolo unde in limba romana exista pe langa cuvantul slavon un cuvant de origine latina trebuie indepartat cel de origine slavona si pastrat cel latin; Ex: vom zice binecuvantare si nu blagoslovenie; bunavestire si nu blagovestenie; Acolo unde lipseste din limba un cuvant si trebuie neaparat introdusa o anumita idee vom imprumuta din limbile neolatine, in special din franceza si italiana.

domeniul literaturii - cel mai important studiu al criticului T. Maiorescu este cel din 1872 - Directia noua in poezia si proza romaneasca; in acest studiu, prezinta situatia poeziei si a prozei romanesti de pana la el, in acelasi timp sesizand aparitia unui "om al timpului modern", Mihai Eminescu. Il numeste pe Vasile Alecsandri cap al poeziei noastre in generatia trecuta, afirmand despre pasteluri ca sunt o podoaba a literaturii romane.

A sustinut tinerele talente, ca Eminescu, Caragiale, Creanga, Slavici,

combatand mediocritatile.

Titu Maiorescu a impus o directie noua in literatura romana. Desi nu a facut analiza pe text, a sintetizat in anumite afirmatii valoarea si importanta celor mai buni scriitori ai vremii:

- in poezie - Mihai Eminescu

- in proza - Ioan Slavici - promotorul realismului rural

- Ion Creanga - geniu "poporal"

- In dramaturgie - I.L. Caragiale

O cercetare critica asupra poeziei romane de la 1867

Studiul incepe cu o diferenta intre adevar si frumos; frumosul apare in arte si adevarul in stiinta; adevarul cuprinde idei, iar frumosul cuprinde idei manifestate in materie sensibila.

Criticul arata ca fiecare arta are materialul ei:

Ex: sculptura - are ca material lemnul sau piatra;

pictura - culoarea;

muzica - sunetul;

In ceea ce priveste literatura, materia ei nu este cuvantul asa cum ne-am astepta: "Materialul poetului nu se afla in lumea din afara; el se cuprinde numai in constiinta noastra si se compune din imaginile reproduse ce ni le desteapta auzirea cuvintelor poetice." - T. Maiorescu

Prima conditie a poeziei este sa trezeasca prin cuvinte imagini sensibile in fantezia cititorului (imagini artistice - vizuale, auditive si descriptive).

Procedee prin care se obtin imagini artistice sunt:

- figurile de stil (= tropi): personificari, comparatii, metafore, epitete;

Conditia ideala a poeziei, dupa T. Maiorescu, se refera la aceea ca ideea sau obiectul exprimat prin poezie este totdeauna un sentiment sau o pasiune si nu o cugetare intelectuala.

Comediile d-lui I.L.Caragiale

Studiul pleaca de la reactia pe care a avut-o publicul in momentul jucarii pe scena a comediilor lui I.L.Caragiale.

In presa vremii, comediile lui Caragiale au fost acuzate de trivialitate si de imoralitate, tipurile de oameni erau, in general, de persoane vicioase si proaste.

Amorul prezentat este nelegiut; nicaieri nu se vede pedepsirea celor rai si rasplatirea celor buni. Criticul da exemplul unor statuete expuse in muzeele lumii si care o infatiseaza pe Venera in nud, aratand ca nimeni nu le gaseste imorale. Maiorescu arata ca moralitatea artei nu este de natura etica, ci estetica.

"Orice emotiune estetica, fie desteptata prin sculptura, fie prin poezie face omul stapanit de ea pe cata vreme este stapanit sa se uite pe sine ca persoana si sa se inalte in lumea fictiunii ideale." - T. Maiorescu

Subiectul al 51-lea

Expune ideile care stau la baza directiei moderniste, promovate de E. Lovinescu.

Modernismul a fost promovat de revista Sburatorul (1919-1922; 1926-1927) si de cenaclul omonim.

Obiectivele revistei erau promovarea tinerilor scriitori si imprimarea unor tendinte moderniste in evolutia literaturii.

Sburatorul refuza sa-si arate preferinta pentru vreo formula estetica anumita, astfel incat la revista colaborau samanatoristi, parnasieni, simbolisti, realisti.

Ideile lovinesciene vor fi restranse si publicate in Istoria literaturii romane contemporane si in Istoria civilizatiei romane moderne

Sburatorul va pleda pentru racordarea literaturii romane cu spiritul veacului.

Eugen Lovinescu este autorul teoriei sincronismului, conform careia civilizatia si cultura se propaga prin imitatie de la superior la inferior. Literatura trebuie sa paraseasca traditionalismul samanatorist si gandirist si sa se inscrie in modernitate cultivand inspiratia citadina, si preluand noi forme promovate de literatura europeana. Mai intai se imprumuta forma, modelele, structurile din cultura mai dezvoltata, apoi se creeaza si un fond original, forme proprii, tinandu-se cont si de specificul romanesc. Lovinescu sustine ca imitatia simpla fara asimilatie nu are nici o valoare. Criticul accepta teoria formelor fara fond pe care o respingea Titu Maiorescu, considerand ca formele pot sa-si creeze fondul.

In conceptia lui Lovinescu, modernismul presupunea:

trecerea de la romanul rural la cel citadin, la literatura analitica;

preocuparea pentru problematica intelectualului;

trecerea de la poezia epica, cultivata de exemplu de George Cosbuc, la o poezie care cultiva simbolul, subiectivismul extrem;

epicul va tinde spre o creatie obiectiva (vezi cazul lui Rebreanu).

Criticul afirma primatul esteticului asupra eticului. Moralitatea unei opere de arta este de natura estetica si nu etica. Ea consta in acea inaltare impersonala, in acea obiectivare a cititorului, prin care uita de sine, traind emotii estetice.

Subiectul al 52-lea

Prezinta trasaturi ale ideologiilor literare din perioada interbelica (modernism, traditionalism).

In perioada interbelica, exista 2 tendinte majore in literatura:

directia traditionalista reprezentata de revista 'Gandirea' si de cercul gandiristilor condus de Nichifor Crainic. Reprezentanti: Vasile Voiculescu, Ion Pillat.

Se pune accent pe apararea traditiei.

Spiritul critic se mentine, dar impotriva tendintelor moderne.

Teme: interesul pentru folclor, idealizarea trecutului national.

Curente literare: samanatorismul, poporanismul, gandirismul

Gandirismul: miscare literara dezvoltata in jurul revistei "Gandirea", avandu-l ca redactor pe Nichifor Crainic.

Colaboratori: Cezar Petrescu, Tudor Arghezi, Lucian Blaga, Ion Pillat, Tudor Vianu, Vasile Voiculescu.

Se cultiva valorile nationale, dimensiunea ortodoxa.

Sensul traditiei - in acest studiu, N. Crainic distinge intre romantici si intelectualii europenizanti; romanticii afirmau poporul si erau interesati de folclor, in timp ce intelectualistii tagaduiau poporul si abdicau de la autohtonism.

Traditionalismul voieste o cultura creatoare de valori autohtone; tinta suprema a unui popor este creatia dupa chipul si asemanarea lui.

N. Crainic pleaca de la analiza cuvantului "orient", aratand ca exista un nonsens in sintagma "orientare spre occident"; orientarea cuprinde in sine cuvantul 'orient" si inseamna indreptarea spre orient. Criticul arata ca intoarcerea spre trecut a scriitorilor trebuie conceputa intr-un mod dinamic combatand ideile "samanatoriste". Respinge anumite exagerari ale curentului "samanatorist", care pusese accentul pe ideea istorica si ideea folclorica in defavoarea ideii religioase. Criticul arata ca viata poporului roman nu este doar o suma de instincte primare, ci ca intreaga noastra cultura este strabatuta de duhul creator al cultului ortodox si al conceptiei lui bizantine.

Colaboratori: V. Voiculescu, L. Blaga, Cezar Petrescu, I. Pillat, Ion Minulescu.

directia modernista cunoaste si ea doua orientari:

Miscarile artistice care exprima o ruptura de traditie, atitudine modernista = atitudine antiacademica, anticlasica, anticonservatoare, impotriva traditiei.

Curente postromantice: simbolismul, expresionismul, dadaismul, suprarealismul.

Teoreticianul modernismului a fost criticul literar Eugen Lovinescu; revista si cenaclul "Sburatorul".

Teoria sincronismului

Teoria formelor fara fond este sustinuta de catre criticul Eugen Lovinescu.

Autonomia esteticului (esteticul trebuie disociat de alte valori cum ar fi eticul si etnicul).

a. directia moderata - reprezentata de Ion Barbu, Tudor Arghezi, Lucian Blaga. In proza, se remarca scriitorul Camil Petrescu.

b. directia extrema - reprezentata de curentele de avangarda. Curentele de avangarda apar la inceputul secolului al XX-lea, desemnand gruparile de soc ale unor scriitori violent novatori.

Caracteristici ale curentelor de avangarda:

respingerea traditiei;

spiritul de fronda (opozitie fata de trecut);

spiritul ludic (de joaca) - poemele lor mizeaza pe fantezie, vis, joc de imagini;

forme de exprimare socante.

Exemple de curente avangardiste: dadaismul, suprarealismul, constructivismul.

Reprezentanti ai avangardismului: Urmuz, Ilarie Voronca, Gellu Naum, Geo Bogza.

Reviste avangardiste: 'Contimporanul', 'Punct', 'Urmuz', 'unu'.

Termenul de modernism a fost impus in critica literara de Eugen Lovinescu, care intemeiaza la Bucuresti revista 'Sburatorul' si cenaclul cu acelasi nume. Revista a activat intre anii 1919- 1922; 1926-1927. Criticul Eugen Lovinescu promoveaza o serie de scriitori tineri in revista sa: Ion Barbu, Camil Petrescu, Anton Holban, G. Calinescu

Obiectivele revistei erau promovarea tinerilor scriitori si imprimarea unor tendinte moderniste in evolutia literaturii.

Sburatorul refuza sa-si arate preferinta pentru vreo formula estetica

anumita, astfel incat la revista colaborau samanatoristi, parnasieni, simbolisti, realisti.

Ideile lovinesciene vor fi restranse si publicate in Istoria literaturii romane contemporane si in Istoria civilizatiei romane moderne

Sburatorul va pleda pentru racordarea literaturii romane cu spiritul veacului.

Eugen Lovinescu este autorul teoriei sincronismului, conform careia civilizatia si cultura se propaga prin imitatie de la superior la inferior. Literatura trebuie sa paraseasca traditionalismul samanatorist si gandirist si sa se inscrie in modernitate cultivand inspiratia citadina si preluand noi forme promovate de literatura europeana. Mai intai, se imprumuta forma, modelele, structurile din cultura mai dezvoltata, apoi se creeaza si un fond original, forme proprii, tinandu-se cont si de specificul romanesc. Lovinescu sustine ca imitatia simpla fara asimilatie nu are nici o valoare. Criticul accepta teoria formelor fara fond criticata de Titu Maiorescu, dar considera ca formele pot sa-si creeze fondul.

In conceptia lui Lovinescu, modernismul presupunea:

trecerea de la romanul rural la cel citadin, la literatura analitica;

preocuparea pentru problematica intelectualului;

trecerea de la poezia epica, cultivata de George Cosbuc, la o poezie care

cultiva simbolul, subiectivismul extrem;

epicul va tinde spre o creatie obiectiva (vezi Rebreanu).

Criticul afirma primatul esteticului asupra eticului. Moralitatea unei opere de arta este de natura estetica si nu etica. Ea consta in acea inaltare impersonala, in acea obiectivare a cititorului.