VIZIUNI COMPLEMENTARE DESPRE RAZBOI

VIZIUNI COMPLEMENTARE DESPRE RAZBOI

Personajele principale din cele trei romane sunt oameni exceptionali: Radu Comsa - un inadaptat mutilat fizic, Stefan Gheorghidiu - un intransigent intelectualizat. Intre ei, Apostol Bologa, este un ins obisnuit. Impingand paralela mai departe, se constata ca in timp ce la Comsa drama morala este motivata social si erotic, iar la Gheorghidiu erotic si etic, la Bologa, esential este conflictul de constiinta, scindat intre datorie si sentimentul national. Pentru Comsa si Gheorghidiu, participarea la razboi nu are rasunet moral, tragic, nu - i pune in situatii morale dificile, nu - i obliga la optiuni majore si nu - i aduce in " imposibilitate morala". Drama lui Bologa este cauzata de situatia sa de combatant intr - o armata in care el vine doar cu motivatia exterioara a datoriei de cetatean al unui stat beligerant. Eroul din Intunecare, un tanar de mare viitor social si politic, devine constient, dupa demobilizare, de statutul sau de marioneta a clanului Vardarilor si parcurge o traiectorie inversa, descendenta, a dezamagirii si renuntarii, a infrangerii, sfarsind prin sinucidere. In Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi, personajul, in permanenta cautare a dragostei ideale, acumuleaza treptat argumente care - l determina, in final, sa renunte cu oarecare seninatate, daca nu chiar cu umor, la ambitia de a trai absolutul iubirii. Ceea ce ii uneste pe cei trei este cautarea unui echilibru sufletesc prin care existenta lor sa decurga in armonie cu imaginea pe care ei si - o fauresc despre viata. Inselati de aceste asteptari naturale, eroii cauta cu febrilitate solutia. Antrnati in evenimente supra- individualizate, dincolo de capacitatea lor de control si de decizie, ei nu reusesc sa gaseasca o rezolvare pozitiva, constructiva, sfarsind in renuntare sau in moarte. Tragismul lor este, in proportii diferite, cauzat de furtuna istorica a razboiului.

In relatarea faptelor, nu sptiul geografic il preocupa pe scriitor, ci spatiul psihologic investigat la diferite niveluri ( e mai interesant ce se petrece in sufletul personajului, si nu cu personajul ).

Personajele principale ale celor trei romane sunt tineri intelectuali, capabili sa sustina o discutie, asa cum este descrisa in Padurea spanzuratilor si Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi, unde se discuta la popota pe tema razboiului si a vinovatiei celor care condamna cu usurinta la moarte.

In romanele amintite, personajele principale traiesc si o dragoste intensa, dar nici una dintre ele nu are un final fericit. Apostol Bologa renunta la ceea ce crezuse el ca este dragostea adevarata pe care o simtea pentru Marta, nu se teme sa se indragosteasca de Ilona, o fata simpla, fiica groparului Vidor. Spre deosebire de el, Stefan Gheorghidiu, intelectualul convins ca se poate implini doar prin dragostea suprema, banuieste ca femeia pe care o iubea cu toata fiinta lui il inselase si in ideea ca povestea se poate repeta, isi reprima orice astfel de sentiment.

Dragostea dintre Bologa si Ilona, se termina doar prin moartea eroului. In cazul lui Comsa, dragostea Luminitei se stinge la intoarcerea sa de pe front, ia neputandu - i suporta slutenia fizica, desi el continua sa o iubeasca pana la moarte. Imaginea luminitei si a fericirii ei alaturi de familie reprezinta contrastul dintre viata pe care ar fi putut - o avea Comsa alaturi de fata Vardarilor si cea pe care a ales - o singur, in incapatanarea lui de a merge pe front. In cazul elei si al lui Stefan Gheorghidiu, dragostea lor ia sfarsit mult inainte de incheierea relatiei, odata cu primirea mostenirii. Acesta este momentul in care Gheorghidiu descopera adevaratul caracter al sotiei sale. El era un intelectual idealist, eraconvins ca sotia sa este diferita de celelalte femei prin puritatea si sinceritatea ei, dar isi da seama ca s - a inselat atunci cind, dispunand de bani,ea isi schimba comportamentul, devine preocupata de lucruri pe care Gheorghidiu le considera ca fiindu - i indiferente.

Motivul pentru care bologa se inroleaza este entuziasmul si exaltarea tinereasca, dorinta de a - i demonstra Martei ca poate ajunge ofiter si poate fi decorat.

Comsa vrea sa participe la razboi, impotriva dorintei familiei Vardaru, cei care - i asigurasera un post aproape inutil,dar care - l tinea departe de front, tocmai pentru ca acest lucru i se pregatise fara stirea, si mai ales fara acordul sau. I se pare ca i se ia un drept, acela de a lupta pentru un viitor mai bun. A pornit la drum cu speranta ca razboiul va indrepta raul din societatea acelor vremuri, ca vor putea sa - i ajute pe cei " de jos", sarmanii din rindurile carora provenea si el. Se convinge ca s - a inselat, dar mult prea tarziu, cand pierduse deja totul: dragostea Luminitei, slujba, prietenia vardarilor, deaceea devine un inadaptat si nu - si mai poate gasi linistea si fericirea.

Razboiul e acelasi, doar motivatia pentru care eroii pleaca sa lupte este alta. In Padurea spanzuratilor, razboiul e descris prin prisma trairilor contradictorii ale lui Bologa: constiinta datoriei dar si chinul posibilei confruntari cu romanii, impotriva carora ar fi trebuit sa lupte. Conflictul sau interior se rezolva prin iubire universala. In numele iubirii de oameni, Apostol isi va gasi fericirea in ispasirea prin suferinta. El se simte inaltat, de aceea refuza sprijinul lui Klapka, camaradul sau;" Nu mai vreau nimic. Iubirea imi ajunge, caci iubirea imbratiseaza deopotriva pe oameni si pe Dumnezeu, viata si moartea. Iubirea cea mare e aici, in odaita aceasta O respir in fiecare clipa" (1)

In Intunecare, razboiul e privit ca solutie la problemele oamenilor si ale societatii. Toti cei de pe front, incepand de la tarani pana la ofiteri, sperau ca le vor fi implinite idealurile: libertate morala, pamant, drepturi egale. Erau doar iluzii ale oamenilor care erau nevoiti sa lupte, sa ucida sau sa fie ucisi, si toate acestea pentru a li se abate atentia de la propriile lor probleme si revendicari.

La Camil Petrescu, razboiul constituie o experienta decisiva a intelectualului. El este un punct terminus al dramei lui Stefan Gheorghidiu

Scriitorul aduce o imagine demitizata a razboiului; nimic eroic, nimic inaltator. Razboiul e tragic si absurd. El este descris intr - o viziune realista, in numele autenticitatii si al adevarului. Autorul urmareste reactia intelectualului care priveste situatiile lucid " cu acelasi interes ca al savantului, urmarind cristalizarea unei reactii chimice" ( Pompiliu Constantinescu).

Faptele sunt transmise cu o precizie calendaristica intr - un jurnal de front al autorului insusi. O experienta traita direct e transmisa cu scrupulozitate, omul fiind prezent in raport nemijlocit cu moartea.

Pompiliu Constantinescu spunea despre romanul de razboi, ca acesta " nu inalta imnuri eroismului si nu combina situatii sublime. Analiza a patruns si aici; ceea ce numim erou, cu glas declamator; e un biet om hartuit de foame si de plictiseala, batut de gloante si de obuze, ca un vanat speriat, scuturat de frigurile mortii si inghetat de spaima, degradat de superstitie si pandit de dementa. Umanitatea razboiului e trista, morala lui e egoista si redusa la clipa prezenta ()

Gheorghidiu isi surprinde si analizeaza fara ipocrizie frica, superstitia, insensibilitatea la durere, lasitatea si panica, dupa cum isi dezvaluie firesc spiritul de camaraderie si curajul izvorat din straturile unei instinctive conservari individuale, si nu din conceptele abstracte ale structurii lui de intelectual. Superioritatea omului cult in razboi consta numai in facultatea de autoanaliza, in putinta de a se dedubla, privindu - se ca obiect si ca subiect totodata." (2)

Ca viziune romaneasca asupra lumii si ca tehnica literara, cele trei romane consacra modalitati diferite: Intunecare este o cronica sociala ampla, o fresca executata din perspectiva auctoriala, in care zecile de personaje se misca in planuri multiple. Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi se realizeaza la persoana intai, a personajului narator, proiectand asupra realitatii grila convingerilor si idealurilor sale intime, pe cand in Padurea spanzuratilor, desi condusa de autor, actiunea urmeaza cu fidelitate contorsiunile constiintei individuale, pana in cel din urma ascunzis, acolo unde se prepara, necontenit, in ceturile subconstientului, argumentele unor noi fapte exterioare.

NOTE

Liviu Rebreanu, Padurea spanzuratilor, Editura Minerva, Bucuresti, 1980, p. 233

Pompiliu Constantinescu, Romanul romanesc interbelic, editura Minerva, Bucuresti, 1977, p. 102