ZODIA CANCERULUI sau VREMEA DUCAI VODA - MIHAIL SADOVEANU

ZODIA CANCERULUI sau VREMEA DUCAI VODA - MIHAIL SADOVEANU

La sfarsitul lunii septembrie, in preajma anului 1679, un calugar francez, Paul, abate de Marenne, trece hotarul, in Moldova. El vine cu o misiune tainica fiind insotit de doi valeti de credinta de la Paris si doi calugari ucraineni din Liov, vorbitori ai limbii moldovenesti, turce si tatare. Calauza lor, Ilie Turculet, ostas moldovean aflat in slujba lesilor urmeaza sa medieze o intalnire cu beizadeaua Alecu Ruset care-i aduce vestea ca Duca Voda ii acorda drum liber pana la Iasi unde este asteptat. Abatele afla totodata ca satul Sabaoani este inconjurat de nemti care dau o batalie impotriva localnicilor. Primind prin abate o scrisoare de la fostul sau coleg de invatatura de la Cracovia, pan Wladislau, castelan de Katowice, Alecu Ruset, incredintat ca abatele nu este spion, il gazduieste pe proprietatea sa de langa Harlau, aproape de Cotnari. Plecand spre Iasi, ei trebuie sa treaca Siretul dar abatele este trist ca fusese jefuit si i se furasera caii incat acum calatorea pe o martoaga cumparata in drum. Omul lui Ruset, Barladeanu ii da calul sau. Abatele se mira ca nu sunt poduri de piatra peste Siret si ca Barladeanu calareste mult mai iute pe calul pe care i-l daduse. El vede cu uimire frumusetea locurilor dar si saracia taranilor care, pradati de talhari, se apara de acestia cu ciomege. Satul Nastureni, aproape parasit din cauza talharilor, starneste comentariul abatelui uimit ca nu exista politie care sa-i apere si sigurul lor protector este padurea. Cu toate acestea, strainul considera tinutul un paradis in timp ce tanarului boier moldovean, un paradis devastat. Calatorii isi gasesc adapost intr-o moara parasita, pe jumatate arsa de devastatori. Proprietarul morii, Lazar Griga gaseste aici oaspeti, se inchina in fata boierului Ruset si ii invita la el. Griga ii conduce pe un drum tainic, prin padure unde intalnesc zimbri. Abatele descopere ca, de fapt, calauza lor nu este satrarul Griga ci calul sau pentru ca acesta, rapus de bautura adoarme cu capul in coama calului. La marginea padurii, printr-un strigat, satrarul anunta venirea lui impreuna cu oaspetii. Sotia acestuia ii intampina si saruta mana beizadelei. Apoi invita oaspetii la masa acoperita cu stergar de in pe care aseaza paine, branza de burduf, ceapa si vin. Urmeaza zeama de gaina si sarmale. Parintele Nicoara binecuvanteaza vinul vechi si abatele gusta din bucate la indemnul lui Alecu Ruset. Gazda aduce lautarii. Femeia vine cu placintele si strainul cere retetele. Vinul incepe a-si face efectul si abatele se imbratiseaza cu beizadeaua si filozofeaza pe seama bauturii. Boierul povesteste viata lui si a familiei. Ii vorbeste despre tatal lui, Antonie Ruset care este mazil la Tarigrad din cauza lui Duca Voda. Abatele il incurajeaza sa vorbeasca despre iubita pentru care sufera. Tanarul ii vorbeste despre domnita pe care cunoscand-o la sarbatoarea Inaltarii, la manastirea Nemtului, o conduce pana la mama ei timp suficient pentru ca in inima lui sa incolteasca iubirea. Discutand cu ea, afla ca este logodita fara voie cu fiul lui Radu Voda si a doamnei Nastasia. El marturiseste sentimentele sale doamnei Ruxandra, matusa lui, nefericita sotie a lui Timus Hmelnitki, hatmanul cazacilor, fiica lui Vasile Lupu. De Marenne ii spune, inainte de a adormi din cauza vinului, ca stie de la Cracovia despre frumusetea doamnei Ruxandra al carei portret este acolo. In timp ce abatele doarme, beizadeaua trimite pe Barladeanu la Harlau sa-i aduca ravas de la domnita Catrina daca o poate intalni. Trezindu-se, abatele vrea sa plece, dar Ruset ii cere sa mai intarzie pentru a gusta, dupa traditie, zeama de potroace. Simtindu-se fericit de cele petrecute, abatele isi ia ramas bun de la parintele Nicoara si de la gazda si porneste alaturi de insotitori spre Iasi. Calatorii trec prin valea Bahluiului, cotesc spre Targu frumos si Podul Iloaoei. Pe drum, beizadeaua ii vorbeste despre tatal, mazilit sarac, caderea lui Antonie Voda datorandu-se numai lui Duca Voda care a organizat tradarea tatalui sa, schingiuit de turci ca sa spuna unde sunt comorile lui. Antonie-Voda, ii spune tanarul boier, traieste sarac in Tarigrad asteptand ajutorul fiului sau. Abatele ii promite ca, ajuns la Constantinopol, ii va mijloci intalnirea cu domnita Catrina si-l va vedea pe Antonie-Voda. La Iasi, in fata palatului domnesc, asteapta multimea celor care asteapta dreptate in diferite procese din partea domnitorului sau a doamnei Anastasia. Intre boierii care descaleca la poarta palatului se afla si marele hatman Buhus, venit cu vesti intre care si sosirea abatelui de Marenne insotit de fiul lui Antonie-Voda. Duca-Voda afla si faptul ca orheenii si lapusnenii vor sa se rascoale. In ziua de 28 septembrie, intr-o marti, la vremea amiezii, abatele sosit la Iasi este intampinat la cismeaua Pacurarului de armasul Tudor Fliondor cu un grup de osteni si cu feciorul marelui logofat Miron Costin laudat pentru stiinta sa desi avea numai optsprezece ani. Abatele Paul este surprins de escorta si de discursul savant rostit de tanar. El este insotit la gazda misiunii franceze iar a doua zi este invitat la curtea lui Duca-Voda. Dupa intrevederea cu Voda, dezamagit ca nu afla nimic despre misiunea abatelui la turci, este condus la lacasul sfant al lui Pater Guido cu care sta la taifas despre frumusetile tarii, lacasurile crestine si casnicia lui Duca-Voda. Dupa ce se desparte de abatele francez, Alecu Ruset este condus la Duca-Voda care este incredintat de beizadea asupra bunelor sale intentii in ciuda dusmaniei dintre el si tatal acestuia incat, aparand la ospatul dat in cinstea oaspetelui, boierii se mira ca tanarul fiu de domn este teafar. Retras in casa mica unde doamna Anastasia ii ofera mancaruri alese si o atmosfera tihnita, domnul este anuntat de hatmanul Buhus ca doi oameni de credinta ai lui Balaban il asteapta cu un ravas. Desi citeste ravasul, domnul cere lamuriri liovenilor asupra continutului acestuia. Acestia ii spun ca au misiunea de a-l prada pe abatele francez si, daca are asupra sa scrisori sa le aduca Mariei Sale. Dupa plecarea lor, Duca ii cere hatmanului sa o urmareasca pe copila lui, Catrina si pe Alecu Ruset pe care-l banuieste ca vrea sa-i dezonoreze fiica. Alecu Ruset soseste la prietenul tatalui sau, clucerul Abaza pentru a-l gazdui trei zile cat timp va sta la Iasi abatele francez. Banuind ca beizadeaua s-a impacat cu Duca-Voda, clucerul este linistit ca nu va avea neplaceri cu domnitorul si-l gazduieste linistit. Tarziu, spre noapte, dadaca domnitei Catrina, o tiganca batrana, il vesteste pe Ruset ca aceasta vrea sa-l vada. In acest timp, domnitorul este trezit din somn caci fusese prins de garzi boierul Lupu care-i marturiseste, dupa ce fusese schingiuit de gadele Buga Sarbu, ca fusese trimis cu carti mincinoase la Orhei de catre un grup de boieri "de credinta" ai domnului, Ghenea Bogdan si Ion Milescu. In ziua urmatoare are loc ospatul in cinstea abatelui francez insotit de parintele Guido si Alecu Ruset. Domnitorul ii intampina alaturi de mitropolitul Dosoftei si logofatul Miron Costin. Dupa masa, oaspetii isi beau cafeaua la doamna Nastasia alaturi de care se afla domnita Catrina. In dupa amiaza aceleiasi zile, Alecu Ruset insotit de Valcu Barladeanu il viziteaza pe abate la locuinta lui de la parintele Guido unde pune la cale intalnirea cu domnita. Ei se intalnesc in casa unei nepoate a tigancii Magdalina, unde Catrina este dusa de dadaca sa o descante de spaima produsa de intalnirea ei cu ursul unui ursar de langa vii. Acolo este asteptata de indragostitul imbracat in straie de om de rand. Cei patru vinovati de tradare sunt adusi in fata divanului pentru a fi judecati. Ei sunt decazuti din rangurile boieresti. Este numit vistiernic, Todiras Cantacuzin si spatar, Tudose Duhau. Abatele isi ia ramas bun de la voda si acesta ii da ca insotitori un grup de calareti care-l conduc, impreuna cu Alecu Ruset, pana la Galati de unde de Marenne urmeaza sa plece cu vaporul. Dupa plecarea abatelui, voda il cheama pe spatarul Milescu caruia ii iarta tradarea in timp ce pe ceilalti boieri ii condamna la decapitare.

In drum spre Galati, o ploaie torentiala i fac sa abandoneze trasura si caii si sa se adaposteasca intr-un han al lui Zeida unde innopteaza. Liovenii ii fura abatelui sub amenintarea armelor scrisorile pe care le purta asupra lui dar sunt prinsi de Valcu Barladeanu si trimisi sa fie judecati de voda care porunceste sa fie omorati. Dadaca domnitei Catrina pregateste o noua intalnire a beizadelei cu aceasta propunandu-i tinerei sa mearga la manastirea Tiofitelor de sarbatoarea sfintei Paraschiva unde ar fi trebuit sa vina si Alecu Ruset. Familia domnului Duca merge la manastire. Doamnei i se face rau din cauza oboselii si a mirosului si fumului de lumanari si iese afara unde sta pana la terminarea slujbei insotita de fiica ei. Dadaca o sfatuieste pe Catrina sa intre in biserica. Ea intra si-l incredinteaza din priviri pe tatal ei ca totul e bine cu doamna iar domnul spune fetei ca poate pleca la curte. La iesirea din biserica, dadaca o conduce la una din chilii unde este asteptata de Alecu Ruset. Fata i se plange de iminenta sa casatorie cu beizade Stefan pe care-l uraste de moarte. Mai multe semne rele cutremura viata oamenilor: in noapte de 13spre 14 noiembrie are loc un cutremur, la trei zile dupa acesta se dezlantuie un vifor cu pietre de gheata iar dupa zece zile se arata pe cer o cometa, starostele manastirii Putna este luat noaptea si omorat de aga Rosca, locuitorii Orheiului sunt haituiti dupa ce se rasculasera impotriva domniei iar la manastirea Golia, clopotul a batut singur dupa ce un batran, dupa ce s-a impartasit a vestit coborarea antihristului pe pamant. Alexa Balaban, boier grec, se infatiseaza in odaia de taina a domnului cu o scrisoare de la Liov prin care aducea vesti despre popa papistas venit din Franta pentru a duce scrisori lui Cara Mustafa. Acesta ii vorbeste despre niste carti semnate de Voda ca se afla la lesi si care, ajungand la turci ii pot pune domnia in pericol. Voda il scoate de la inchisoare pe Ion Milescu si-i cere sa intocmeasca alte scrisori, cu semnatura lui Ruset pentru a avea dovezi incontestabile ale nevinovatiei domnului. Apoi ii da drumul falsificatorului sa plece la casele lui.

Aflandu-se in camera mamei sale unde lucreaza la gherghef, Catrina le cearta pe fetele cu care lucreaza pentru sa rad, ea avand in gand nefericirea ei legata de neputinta de a-si trai iubirea. Mama ii reproseaza tonul aspru si refuzul fetei de a se plimba printre oamenii simpli spunandu-i ca prin prezenta ei ii poate determina pe oameni sa plateasca biruri din care sa trimita portii sumele cerute pentru a se putea feri de dusmani si a construi manastiri spre multumirea lui Dumnezeu. Voda le da vestea ca Ruset este prins de osteni fiindca se lauda ca va fi ginerele lui Voda desi e cunoscut ca un desfranat pentru rapirea si siluirea multor fete. Dadaca dezminte afirmatiile lui Voda si pleaca, la porunca domnitei, sa-l puna in garda pe Ruset asupra primejdiei in care se afla. Tiganca il gaseste si-i aduce veste domnitei ca beizadeaua o asteapta pe Catrina la Stambul unde urmeaza ca aceasta sa soseasca impreuna cu tatal ei. In drum spre Stambul, Ruset poposeste la unchiul sau, staretul manastirii Casin, Teofil, care-l vesteste ca beizadea ar fi invinuit de viclesuguri puse la cale impotriva lui Voda. Miercuri, acesta, impreuna cu doi calareti pornesc catre Dunare si , apoi, cu vaporul, spre Cetatea Imparatiei. Gasindu-l pe abatele de Marenne, ii spune ca Duca-Voda vrea sa-i ia viata din cauza iubirii sale pentru duduca Catrina. Abatele este nelinistit pentru consecintele acestei iubiri socotind ca, atat timp cat se afla la el, nici o uneltire a domnului nu-l poate atinge. Dupa noua zile de asteptare, abatele este primit de Marele Vizir. Dupa ce discuta probleme politice, abatele ii vorbeste despre beiul din Moldova si afla despre invinuirile ce i se aduc beizadelei. Fiind condus la sultanul Mehmet. Jucand o partida de sah cu sultanul, abatele ii povesteste o parabola pentru a sugera starea prietenului sau, Alecu Ruset. Pierde, in mod deliberat, partida dar castiga bunavointa sultanului. Barladeanu, imbracat in straie de calugar, sta de straja si afla de la dadaca domnitei Catrina ca aceasta, impreuna cu tatal ei, se afla la Bogdan-serai si asteapta intalnirea de la izvorul agheasmei. Abatele ii cere lui Ruset sa fie prudent si ca, in privinta fetei lui Duca, nu are nici o sansa. Dadaca vine cu vestea ca domnita, refuzand casatoria cu Stefan, este inchisa la manastirea sfintei Marii din mahalaua greceasca. Beizadeaua face un plan de scoatere a domnitei din manastire. Il trimite pe Valcu sa tocmeasca o corabie pentru acea noapte si arunca scara sa intre in manastire. Din nefericire, sase oameni ii prind, le ia sabiile si sacul pregatit pentru calatorie dar cei doi temerari scapa si fug la casa abatelui. Afla aici ca domnita nu mai este in manastire pentru ca a acceptat porunca tatalui ei si a plecat in tara. Ruset pleaca spre tara, fara a mai anunta pe abate mahnit de hotararea domnitei aceasta cere amanarea nuntii dar pregatirile incep spre disperarea ei. Dadaca o mangaie dar Catrina isi exprima dorinta de a-si mai vedea o data iubitul. Ruset il rapeste pe Stefan din casa boierului Tiflescu dar faptasii sunt prinsi si adusi la curte. Domnul il loveste cu buzduganul in frunte pe Ruset care cade pe dalele de piatra. Cand doamna Anastasia, mireasa si drustele trec pe acolo, vad trupul neacoperit al lui beizade Alecu, pentru ultima oara.