Mircea Cartarescu - LEVANTUL

Mircea Cartarescu - LEVANTUL

Context literar. Spiritul ludic, amestecul de stiluri si formule poetice, deconspirarea.parodica a conventiilor literare, pastisa, aluzia si celelalte forme de intertextualitate, ironia, biografismul, lirismul narativ fac din Levantul un veritabil manifest postmodern.

Specificul speciei. Levantul este o creatie epica in versuri, de mari dimensiuni, cu personaje de exceptie ce savarsesc fapte eroice, infatisate insa nu dintr-o perspectiva legendara, ci dintr-una parodica. Autorul resusciteaza si recicleaza intr-un registru comic, specia literara cea mai insemnata a antichitatii greco-latine, epopeea, dar - in acelasi timp - o submineaza printr-un limbaj, o viziune si un stil livresc.

Punctul de plecare al epopeei se poate identifica intr-una dintre Scrisorile catre Vasile Alecsandri ale lui Ion Ghica. Personajul principal il are insa ca model pe Conrad, poet exilat, ratacitor pe Mediterana, eroul poemului omonim a lui Dimitrie Bolintineanu.

Semnificatia titlului. Levantul este numele dat tarilor de pe tarmul oriental al Mediteranei. Proiectand actiunea in acest spatiu geografic exotic, Cartarescu face mai plauzibile aventurile eroilor, toponimele si antroponimele folosite si justifica, indirect, sofisticatele variatii ale limbajului, dar si rafinamentele de tehnica literara.

Teme - Motive. in Levantul, Manoil, sora lui, Zenaida si piratul aroman Iaurta Chiorul pornesc spre Bucuresti, pentru a-l detrona pe Voda. Dar tema politica (uzurparea domnitorului tiran) este mascata, camuflata de tema calatoriei - un alt subiect prestigios in literatura, ironizat si caricaturizat de Cartarescu.

Structura - compozitie. Cei trei eroi strabat,,poteci cu balarii' si ajung pe insula Hosna unde locuieste un inventator excentric, Leonidas Antropofagu, prin aceasta etapa a aventurii, autorul parodiind popasul lui Ulise in insulele Antropofagilor.

Leonidas le pune combatantilor la dispozitie un balon (o mongolfera) si decide chiar sa-i insoteasca la Bucuresti.

Balonul se prabuseste si calatorii aterizeaza pe insula H, unde Zana Nyacin, intocmai ca in epopeea clasica, le anunta viitorul, vorbindu-le despre suferinta nemarginita a lumii si poruncindu-le ca singura salvare posibila, poezia: ,, Te cufunda-n poezie si-n visare/ te cunoaste' in pre tine, dar nu-n lume, ce-i, asemeni unei broaste'. Manoil ajunge pe taramul fabulos al Halucinariei, asa cum prototipul sau din epopee a coborat in infern, iar sapte statui uriase i se adreseaza cu versuri ce amintesc opera cate unui poet roman de marca.

Odiseea continua cu alte ispravi. Protagonistii accepta sfaturile unui nebun "visator de vise', pun stapanire pe palat il alunga pe Voda si laurta preia domnia dovedindu-se a fi tot un despot.

Ultimul punct al expeditiei il constituie iesirea din fictiune a personajelor si intrarea-n lumea in care traieste poetul Mircea Cartarescu. Prin motivul borgesian al infinitatii operei, Manoil scoate din raft o carte, pe care scrie Levantul si citeste din ea un pasaj in care se spune ca Manoil trage din raft o carte pe coperta careia scrie Levantul.

in acest mod finalul dezvaluie si tema cea mai importanta a epopeei: istoria poeziei romanesti.

Trama epica este asadar reprezentata si de calatoria livresca a poetului care preia, pastiseaza formule lirice, limbaje poetice si trateaza in cheie parodica traditia lirica romaneasca, alcatuind un muzeu al literaturii, o arca a lui Noe in care se pot descoperi stiluri si expresivitati diferite. Timpului povestit (in care se petrece actiunea), timpului evocat (al scrierilor reactualizate prin intertextualitate) i se adauga timpul povestirii (cel in care este scrisa povestirea).

Levantul se compune din 12 canturi, in fiecare dintre ele putand fi identificate mai multe tipare metrice in functie de valorile poetice parodiate. Actiunea de restaurare -intreprinsa de Cartarescu, avand ca obiect textele celor mai cunoscuti poeti romani (Eminescu, Arghezi, Barbu, Bacovia) presupune si imitarea fidela sau reconstruirea modelului la nivel prozastic.

Analiza stilistica

Refuzul stilului inalt este una dintre optiunile postmoderne, asumate de poet. La nivelul fonetic ea se materializeaza in abundenta fonetismelor regionale si arhaice (sa, da, ferbe, pept, sufer, zadarin, mahina, fantasie) si se explica atat prin coexistenta si amestecul stilurilor, cat si prin intentia crearii atmosferei fabuloase - potrivite genului epopeic.

Dat fiind impulsul ludic ce sta la baza textului, in Levantul, morfologia si sintaxa au de asemenea valente expresive. Autorul inventeaza vocabule, dar si forme de plural (arce, rulmentari, pergamenturi, colamari), ignora regulile acordului ("Mai ia saptezeci de lebezi [.] Vezi toate sa fie tineri') si foloseste un lexic eterogen ce tradeaza o constiinta livresca, inclinata spre joc. Arhaismele (bagdadie, muchelef) se imbina cu neologismele (supernove), termenii specializati din limbajul stiintific, filozofic si tehnic (trilobit, cremaliera) se intalnesc cu termenii colocviali sau cu elemente de oralitate (" bataiala, deodata ce sa vezi? ').

Distantarea ironica fata de textul parodiat se face si prin preluarea unor citate din opera lui Bolintineanu, Alecsandri, Eminescu, Arghezi, in acest mod poetul divulgand conventiile si cliseele de limbaj sau de tehnica literara si sugerand faptul ca literatura e doar o iluzie, o constructie de cuvinte.

" La Voda daca I-a dus

Nebunul asa i-a spus

- Sa iei caic aurit

Cu panze de borangic

N-am vazui de cand sunt mic ()

In altar la Sfanta Vineri. '

Sfatuit de un nebun, Manoil se imbarca in ultima parte a calatoriei sale pe caiac (parodie a corabiei cu care Nastratin Hogea a ajuns la Isarlik). Extravagantul vehicul zburator, tras de saptezeci de lebede (precum in basme) este condus de o femeie in portretul careia se intrezareste figura ..fatalaului' lui Arghezi.

Autorul elogiaza bogatiile Orientului, pietrele scumpe s^: mirodeniile ("catarg de scortisoara/ carma da berliante, vasle d chihlimbara') si trimite tematic, dar si eufonic la poezia baladesca, da si la lirica lui Ion Barbu din Isarlak.

Structura versurilor este descriptiva si narativa, imaginile - pitoresti vocabularul - plastic, colorat si insolit, iar sintaxa poetica -transparenta.

Receptare critica

"Reinviind o specie moarta, cum parea epopeea, poetul concentreaza, practic, .intreaga istorie a poeziei romanesti, intr-o carte al carui caracter sofisticat, in ciuda aparentelor de accesibilitate consta tocmai in aceasta perspectiva anamorfotica. De remarcat este insa ca, pe masura ce preia limbajul, versificatia si uneori chiar aranjamentul grafic al unor poezii din trecut, auctorele are grija sa creeze o usoara tensiune intre mecanica scriiturii si fictiune, obtinand astfel efecte comice. Levantul este nu numai o epopee fantezista a luptei pentru libertate, ci si epopeea comica a formulelor poetice mai importante inregistrate in,istoria literaturii romane.'

(Gheorghe Perian, Scriitori romani postmoderni) (EC.)