GABRIELA CRETAN: Serbare cu vant

GABRIELA CRETAN

Serbare cu vant

Serbarea abia incepuse. prapuri si panglici

viu colorate dichiseau turnuri si porti.

exuberante. umflate de rasul

bubonic

rasucite sub o pala de vant spre o sumbra

lucire de doliu. ca varful de lance

impungand stridenta vopselelor.

in perechi musafirii la drum de seara picau

la asternut, maculandu-l

cu barbi despicate de capripezi sau de fauni

naclaite de-al vorbelor slin (deflorand

gingase urechi. ierbivore).

de-a curmezisul aleilor nori cu duiumul

rasturnau incarcatele care

si-un fulger alegea din multime pe unul

despicand simultan calaretul si calul

albindu-i

diluviene convoaie

procesiuni circumambulatorii de lazari

nomazi. plenipotentiari imbumbati si

prostime gangava si birnica

dau buluc inauntru cu prunci urdurosi

cu zavozi si cu fiare zdupaind

pe jeragaiul aprins. cu belciugul in nas.

tartacute ce suna a gol

sughitand voluptuos cand o mana materna

fara sila ii scarpina dupa lobul urechii

cu ciobul.

Serbarea incepuse.

drepte si albe ca lumanari de botez

pasari abstracte sculptate in blocuri de aer

ciuguleau corzi de argint desenate in palme

(a vietii, a inimii sau via lasciva) si ochii

de feldspat ai vreunui mesean adormit

care cade pe spate, incet

din mormanul de perne

se infoca bairamul. ilaritatea si sila

se-nlocuiau rand pe rand. dupa capriciul

hazardului. ora inclinandu-si balanta

spre noaptea profunda

au fost aduse si tortele gata aprinse

asezate de-a lungul peretilor in ulcioare inalte

cat statul de om (si chiar oameni erau

cu brate intinse spre cer, arzand in extaz

intr-un cearcan de-un rosu corupt

si opac).

Era o lumina precara. de grota.

consacrati am mancat animalul totemic

mascuiti de sudori si secretii

agonice. leorpaind ganditori, melancolici

in blanita

creata si leoarca de sangele viu, de urina

calduta

l-am cusut pe unul de-ai nostri: cel mai bland,

cel mai drag, ascunzandu-l

in cuptorul adanc de pamant. in scutec de lemn

parfumat

sa se lamureasca in focuri si lacrime oaia

docila. cu gura de aur zbierand

si a fost o lucire de vechi testamente

pe masti smaltuite zabovind indelung

transformandu-le-n bestii. cu mandibule largi

cu frunte tesita si corn

inlunat. stralucind. si-au gemut melancolic

in ritmul acuplarii nocturne plesnindu-si

sezutul vanat-aprins. si-au urlat din rarunchi

pentru ei am ales desfatari musulmane

spre al carnii uituce rasfat: mesaline, bacante

gynandre barboase

culese din balciuri si gropi. un harem naravas

de ingeroaice carne cu sale

incapatoare ca beciurile in care-s inchisi

condamnatii la moarte

si sani revarsati opulent in caldari, dezgoliti

ca fructe prea pline ce le indoaie din talie

sa para smerite in mers. roada oprita din care

oricine poate gusta. nepedepsit. miruit

Cantau tibicine. un lanced plictis

se intinsese ca apa murdara pe treptele

noptii. domenii pustii. coborand

spre abatoare secrete prin marele vant,

manate in turme,

inlacrimate in rut, animale cu fruntile grele

plecate in piept in semn de supunere

oarba. si coame incurcate

furioase