IOANA CRACIUNESCU: Duminica dimineata

IOANA CRACIUNESCU

Duminica dimineata

poetului si prietenului M. Ivanescu

Duminica dimineata in Dumbrava-Sibiu

se vindeau mititei.

Fotograful din centru incarcase in motocicleta

lui (cu atas)

un cal de lemn vopsit

Oul de Pasti cu volan

un caine-mpaiat si un iepure viu

isi luase "La revedere" de la familie, pe viata

si plecase in Dumbrava-Sibiu.

Cerbi, ursi, animale docile, mestecau printre gratii

bucati de zahar, biscuiti, bilete roz de autobuz,

cerul era din ce in ce mai confuz

cand

copiii (fericiti, impacati, multumiti)

au inceput sa se-nalte zambind, agatati de baloane.

Paznicii ordinii albeau tipand in megafoane

sa fie copiii opriti.

Cerul dospea de-avioane si zmei de hartie

(ultima zi sa fi fost sau sa fie)

cand

parinti chinuiti intinsi pe rogojine

incercau aiurand sa ne faca inca o data

pe tine si pe mine.

Dar era aer putin

si in Dumbrava-Sibiu tu nu voiai sa mai fii

eu nu doream sa mai fiu.

Netulburat

intr-un inform creier

Fum si ninsoare

tren plin de prizonieri flamanzi

memoria mea

tren plin de prizonieri docili

fara gloante, desculti, a neuitare mirosind,

cu poze stranse la piept din lumea de-afara

fum si ninsoare.

Netulburat

intr-un inform creier te misti

duci ceasca albastra

plina de cerneala la gura

prin mine te uiti spre afara

acolo cocostarci si starci firavi de tine-mpuscati

pentru o noua vanatoare te cheama.

Inchid ochii

duci ceasca neagra la gura

cafea neagra

si eu curat zatul varsat chiar pe creier acum

de-o miscare a mintii prea brusca!

Eleganta aerului si nefireasca lui grija

de-a nu atinge ranile

de-a nu misca zeii inexistenti de prin preajma.

Sa simti in plamani viermuiala zilei putine de maine.

Fum si ninsoare. Vagoane inchise ermetic. Memoria mea.