Noapte de iarna de George Toparceanu

Cad din cer margaritare

Pe orasul adormit

Plopii, umbre solitare

In vazduhul neclintit,

Visatori ca amorezii

Stau de veghe la fereastra,

Si pe marmura zapezii

Culca umbra lor albastra.

Iarna!Iarna trista-mbraca

Stresinile somnoroase,

Pune val de promoroaca

Peste pomi si peste case.

Scoate-o lume ca din basme

In lumini de felinare -

Umple noaptea de fantasme

Neclintite si bizare.

Din ogeagul de carbune

Face alba colonada

Si pe trunchiuri negre pune

Capiteluri de zapada,

Iar prin crengile cochete

Flori de marmura anina -

O ghirlanda de buchete

Care tremura-n lumina.

Reci podoabe-n ramuri goale

Ploua fara sa le scuturi,

Ici, risipa de petale,

Colo, roi usor de fluturi

Si din valul de zapada,

Ca o muta aratare,

Leganandu-se pe strada,

Un drumet ciudat rasare

Vine cu popasuri multe,

Face-n calea lui matanii.

Cateodata sta s-asculte

Clopoteii de la sanii.

Alteori uimit tresare,

Da din maini soptind grabit -

Parca spune-o taina mare

Unui sot inchipuit

Visator si lung priveste

Casele de peste drum:

Poarta mica pomi in floare

O fereastra luminata

Stresini albe de ninsoare

Toate-i par ca altadata!