Adolescenta

Adolescenta

Adolescenta a fost privita in mod traditional, ca varsta de tranzitie intre copil si adult; ea debuteaza cu pubertatea, caracterizata prin explozie in cresterea fizica la care se adauga maturitatea sexuala si se termina cu etapa cand indivizii incep sa-si asume responsabilitati asociate vietii adulte.

Intrucat dezvoltarea este un proces continuu, este foarte greu sa stabilesti unde incepe si unde se termina o anumita etapa a vietii. Intr-o anumita masura, fiecare cultura stabileste, cand intervine granita dintre copilarie si maturitate. Unele culturi marcheaza aceasta etapa prin ceremonii si ritualuri speciale. In tarile industrializate, tranzitia de la copilaria la maturitate are loc gradat, pe parcursul unei perioade pe care o numim adolescenta. In ultimii ani, in culturile vestice apar semne ale extinderii adolescentei la ambele extremitati.

Dezvoltarea fizica

Inceputul adolescentei este marcat de o intensificare a ratei dezvoltarii fizice. In timp ce aceasta izbucnire apare mai timpuriu la fete (10-11 ani), la baieti se manifesta cu un decalaj de aproximativ 2 ani (12-13 ani). Are loc procesul de aparitie a caracterelor sexuale secundare si maturizarea sexuala, cu diferente semnificative la nivel individual. Dezvoltarea fizica este marcata de dizarmonii trecatoare. Preocuparile adolescentilor privind aspectul lor fizic se reflecta in procesul de construire a identitatii personale.

Dezvoltarea cognitiva

Adolescentul devine capabil sa opereze la nivel formal sa utilizeze semne si simboluri abstracte. Se perfectioneaza rationamentele inductive si deductive si apar rationamentele de tip ipotetic. Memoria dobandeste un caracter voluntar tot mai accentuat si creste ponderea memoriei logice. Gandirea adolescentilor difera de cea a adultilor in privinta construirii argumentelor si contraargumentelor, a capacitatii de cuprindere si intelegere, a vitezei de rezolvare a sarcinilor cognitive.

Cercetarile s-au axat pe identificarea diferentelor in ce priveste procesarea informatiei legate de situatiile de risc. Se stie, ca adolescentii risca mai mult, se angajeaza in conduite periculoase. Comportamentul lor este definit prin termenul de nesabuinta adolescentina. O explicatie a acestei caracteristici, este aceea ca, tinerii se cred invulnerabili sau mai degraba au iluzia invulnerabilitatii. Nu toate cercetarile au confirmat aceasta tendinta. O explicatie interesanta, este aceea ca adolescentii sunt caracterizati prin cautarea senzatiilor tari: consum de droguri, alcool, conducere cu viteza excesiva. Cautarea senzatiilor este prezenta si la unii adultii (cautatorii de senzatii).

Angajarea adolescentilor intr-o activitate cognitiva egocentrica, tendinta de a se crede speciali, credinta ca nu li se poate intampla ceea ce li se intampla celorlalti, ar putea de asemenea justifica nesabuinta acestei varste. Adolescentii tind sa fie mai agresivi decat adultii si aceasta caracteristica se manifesta mai ales in comportamentul antisocial, criminal si in sofat nepreventiv. Si acestea pot reprezenta semne ale nesabuintei.

Dezvoltarea emotionala si sociala

O importanta influenta in dezvoltarea sociala, al aceasta varsta o au prieteniile, atat cu persoane de acelasi sex cat si cu persoane de sex opus. Majoritatea adolescentilor fac parte din retele sociale extinse, in care se includ prieteni si cunostinte. Ele se micsoreaza si devin tot mai exclusive pe masura ce se apropie de varsta adulta. Pentru majoritatea adolescentilor, a forma prietenii si a invata despre incredere si intimitate, reprezinta aspecte importante ale dezvoltarii sociale, alaturi de preocuparea de a fi populari.

Formarea retelei sociale a fost studiata in mai multe cercetari aplicative, stabilindu-se scopurile urmarite de adolescenti:

a)      dominare - vor sa fie perceputi cat mai puternici;

b)      intimitate - impartasirea gandurilor cu altii;

c)      intelegere - suport afectiv din partea celorlalti, acceptare si recunoastere;

d)      conducere - sa aiba initiativa, sa decida;

e)      popularitate - sa fie doriti de altii ca prieteni.

Prietenii si succesul social joaca un rol important in cautarea propriei identitati, proces descris de Erickson, in cunoscuta sa teorie referitoare la dezvoltarea psihosociala. In aceasta perioada, adolescentii sunt preocupati de ceea ce sunt, de ceea ce doresc sa fie, de stabilirea unei identitati proprii, de identificarea trasaturilor unice, a aspiratiilor care ii diferentiaza de altii.

Desi preocuparile privind propria persoana se intalnesc si in alte etape ale vietii, cele mai puternice sunt remarcate pe parcursul adolescentei. La aceasta varsta se clarifica, altfel indivizii pot continua o stare de confuzie pe tot parcursul vietii, nefiind siguri unde vor sa ajunga sau ce vor sa realizeze. Problema identitatii se solutioneaza prin adoptarea unor strategii diferite: asumarea unor roluri, integrarea in diferite grupuri. Din aceste experiente isi pot elabora cadrul cognitiv pentru a se intelege pe ei insisi sau isi construiesc schema cognitiva a propriei persoane. Odata formata, schema ramane relativ constanta si serveste ca ghid in diferite contexte.

Ultimele decenii care au adus mutatii sociale de mare amploare si schimbari dramatice in structura familiei, imprima acestei varste, anumite particularitati. Una dintre acestea ar fi cea provocata de separarea sau divortul parintilor;     Evenimentul declanseaza trairi emotionale cu posibile consecinte negative pe parcursul varstei adulte. Ajunsi sa locuiasca cu un parinte, adolescentii sunt expusi unor riscuri de tipul reducerii performantelor scolare si cognitive, dificultatilor in formarea retelei sociale, dezvoltarii unui comportament delicvent, depresiei si anxietatii.

Amplitudinea efectelor sporeste atunci cand mamele acestor copii sunt foarte tinere. Cercetarile indica faptul ca, adolescentele care devin mame sunt de multe ori nepregatite pentru aceasta experienta, sub aspect emotional si cognitiv, ceea ce se reflecta in dezvoltarea deficitara a copilului.

Figura 2.5. Rezilienta in dezvoltare (dupa Werner)

Familiile care nu indeplinesc nevoile esentiale ale copiilor si care ii cauzeaza mult rau, asa-numitele familii problema, sunt din ce in ce mai numeroase. O frecventa in crestere inregistreaza abuzurile sexuale in interiorul familiei. Copiii si adolescentii, ajung de multe ori victime ale adultilor, ceea ce le provoaca traume psihice devastatoare pe care timpul nu le poate sterge.

Studiile asupra copiilor si adolescentilor expusi conditiilor nefavorabile, traumatizante au demonstrat totusi existenta unei elasticitati sau reziliente in procesul devenirii. Acesti copii realizeaza, au succese, ajung adulti competenti, increzatori in fortele proprii, reusind sa depaseasca previziunile simtului comun si sa se ridice deasupra mediilor de apartenenta. Exista anumiti factori protectori, care actioneaza in aceste conditii nefavorabile, intre care caracteristicile personale (inteligenta, abilitati sociale, temperament placut, adaptabil), factori ce tin de structura familiala (relatie stransa cu unul dintre membri) si factori ce tin de comunitate (figura 2.5).

Intrebari de verificare

1. Prin ce se caracterizeaza dezvoltarea cognitiva a adolescentului?

2. Ce aspecte ale dezvoltarii sociale si emotionale sunt specifice adolescentei?