BLOCAJE CREATIVITATII

BLOCAJE CREATIVITATII

In calea stimularii elanului creator, pe langa factori favorizanti exista si numeroase abstacole, denumite de obicei, blocaje. Unele piedici tin fiede structura particulara a fiintei respective (blocaje emotionale), fie de factori culturali, de mediu, care in ultima instanta tot prin intermediul celor psihiologici.

BLOCAJE SOCIALE

Conformismul, ca presiune venita dinspre exterior pentru supunerea la normele acceptate si pe de alta parte ca tendinta actionand dinspre interior, este ca o definitie a creativitatii prin ceea ce nu trebuie ea sa fie. A accepta totul asa cum este si ti se ofera pentru "a fi in rand cu lumea", pentru a nu te deosebi de ceilalti (caci acesta este un sentiment confortabil, care da siguranta) inseamna a te plasa de la inceput pe o pozitie incompatibila cu spiritul inovator.

Accentul exagerat pe competitie sau pe cooperare poate inhida libera exprimare a elevului, fie prin necesitatea ca el sa-si modeleze ideile indraznete pentru a se incadra gandirea curenta a grupului, suportand in acest sens si presiunile colegilor mai putin imaginativi fie, dimpotriva, prin efectele competitiei, cand unul lucreaza impotriva altuia, in intrecerile individuale, fie ca elevi mai slabi se blocheaza datorita convingerii ca nu se vor incadra in timp sau nu vor fi la inaltimea concurentilor, fie ca insusi elevul dotat poate pierde din vedere la un moment dat scopul esential, cocentrandu-se asupra intrecerii ca atare, in detrimentul calitatii. La aceste blocaje devenite subiective se mai adauga uneori tendinta invatatorilor de a pune accent pe armonia grupului mai mult decat pe progresul celui care invata individual. Intentia e laudabila din punc de vedere al educatiei sociale, pentru colaborare si prietenie, dar pentru rezolvari creative ale sarcinilor este nevoie de o anumita incordare a relatiilor intre-grupale.

BLOCAJELE METODOLOGICE

Tot ca o manifestare a conventionalismului se poate considera si rigiditatea metodologica. In experienta scolara, elevul deprinde anumiti algoritmi valabili pentru rezolvarea unui anumit gen de probleme, invata sa foloseasca anumite metode si sa abordeze intr-un anumit fel temele ce ii sunt propuse. Inarmat cu acest repertoriu de instrumente el, pus in fata unei probleme, ii stabileste identitatea cu o categorie pentru care are instrumente pregatite si apoi aplica formula. Singurul efort cognitiv este gasirea analogiei in stocul de informatii care este indicat a fi cat mai bogat pentru a furniza aterialul necesar. Din nevoia de a-i face cat mai repede pe elevi sa stapaneasca materia, incorsetati fiind de un timp deloc elastic fata de o programa cuprinzatoare, invatatorii se multumesc sa le consolideze cat de cat aceste deprinderi. Trebuie sa stim insa ca obisnuintele noastre anterioare constituie un obstacol in solutionarea problemelor, ca de obicei ne lasam victimele fixitatiifunctionale, ale rigiditatii gandirii sau, in alti termeni, ale stereotipului dinamic.

Adoptarea pripita a primelor solutii, complacerea in solutii mediocre, sunt practici pe care AlexOsborn le considera cu totul contraindicate. Cu cat am produs mai multe idei, cu atat am sporit sansele ca printre ele sa gasim si solutii originale, iar acestea nu apar niciodata in prima sarja, ci dupa "incalzirea". In clasa, invatatorul trebuie sa indemne la continua imbunatatire a raspunsurilor elevilor si sa-i stimuleze in a aspira la un nivel superior.

Nevoia de certitudine, resimtita involuntar de multe persoane, vine in contradictie cu capacitatea pe care au dovedit-o personalitatile creative de a tolera statile confuze si neclare, mai ales in etapa nebuloasa ce premerge insight-ul. Majoritatea invatatorilor insufla elevilor aceasta necesitate a lucrului sigur, indubitabil, prin obiceiul de a insista pani cand obtin nu numai raspunsul anticipat de ei, dar chiar si in forma dorita. Este un semn de inflexibilitate di partea cadrului didactic, in primul rand, care se transmite extrem de usor elevilor. Situatia n-ar fi atat de grav din moment ce raspunsul convergent presupune cautari in directii multiple, incercari si abandonari de piste (gandire divergenta), pentru a finaliza in gasirea solutiei unice. Gresita este atitudinea rigida a invatatorului care nu admite cel putin alta forma, provocind la copii nesiguranta permanenta, neincrederea in sine si, mai ales, convingerea ca vor trebui sa caute intotdeauna o singura varianta ca raspuns la problemele ce li se pun.

Critica prematura este cu totul contraindicata ideilor originale. Ea imbraca forma observatiilor critice, restrictive si distructive din partea altora sau forma autotenzurarii si a reprimarii ideilor chiar inainte de a prinde contur. Daca ne grabim sa confruntam prea repede ideile oferite de preconstient cu criteriile obiective, majoritatea sau chiar toate vor fi respinse, caci o idee intr-adevar originala nu se incadreaza in preceptele si normele cunoscute si admise. Ea pare la inceput extravaganta si ciudata, fantazista si cu atat mai straine pare la prima vedere, cu atat are mai multe sanse de a fi originala, dar si mai putine sanse de a fi acceptata de gandirea logica, drept adecvata. O concluzie fireasca consta in slabirea controlului si vigilentei factorului rational, pentru renuntarea la evaluare si in acceptarea unui numar cat mai mare de idei ce par stranii la inceput.

BLOCAJE EMOTIVE

Fiecare tema care face obiectul invatarii si fiecare problema ce urmeaza sa fie rezolvata de scolari provoaca angrijorari, tensiuni cognitive care se pot constitui in praguri psihice inhibitive, cu tendinte de abandonare a efortului.

Prima sarcina a invatatorului este sa identifice gradul conflictului cognitiv - efectoriu in raport cu dificultatea problemei si cu structura psihica a subiectului si sa dezinhibe, sa reduca intensitatea stresului, printr-o motivatie optima, pentru ca ideile si reprezentarile constructiv - creative nu se pot dezvolta intr-un spirit dominat de frica; inhibitia anuleaza sansa dezvoltarii personalitatii creatoare. Sunt numeroase obstacole psihice producatoare de inhibitie.

Timiditatea este acea dispozitie afectiv-emotionala de nesiguranta si retinere in fata situatiilor (persoanelor) noi. Ea se manifesta printr-un comportament defensiv, ezitant, anxios.

Timiditatea este o tulburare datorata uneori unui temperament hipotonic, unui complex de inferioritate, dar de cele mai multe ori este generata de greseli educative ca: atitudini hiperprotectioniste, care nu dau prilejul exercitiului de confruntare cu viata, excesul de autoritate si abuzul de interdictii, lipsa solicitarilor de a rezolva autonom sarcini corespunzatoare varstei.

Se corecteaza prin exercitii de dezvoltare a increderii in sine si an altii, prin incredintarea de sarcini care sporesc adaptarea sociala si pot fi rozolvate rezonabil de elev, prin dezvoltarea si intrebuintarea capacitatilor de comunicare varbala.

Lipsa de initiativa

Dezvoltarea biopsihica si cea sociala, ca si producerea unor bunuri materiale sau spirituale nu se realizeaza prin contemplare, ci prin starea activa, transformarea, practicationala. Spiritul de initiativa este o conditie a creativitatii. Initiativa este forta individului de autostimulare pentru a impune noul si presupune trei etapa: constientizarea problemei, rezolvarea mintala, rezolvarea actional-practica.

Descurajarea timpurie

Curajul se formeaza atat prin construirea unui optimism rational, cat si prin exercitii de infruntare constienta a presupuselor sau realelor pericole create de actiunea derivata de comportamentul rezolutiv. Curajul nu inseamna absenta fricii, ci stapanirea si depasirea ei. Descurajarea timpurie este o trasatura negativa si o frana in afirmarea personalitatii umane. Descurajarea reduce elanul, motivatia si exercitiul care conduc la dezvoltarea unei personalitati autonome si creative.

Teama de greseala este un proces emotional negativ, implicand neliniste, alarma, tendinta de evitare a angajarii, presupunand un pericol iminent sau indepartat in cazul expunerii gandurilor si ideilor sau in cazul solutionarii creative a unei probleme.

Atat descurajarea timpurie, cat si teama de greseala sunt generate deseori de atitudinea invatatorului care ironizeaza nestiinta sau penalizeaza asupra greselile comise in cautarea unei formule proprii de interpretare sau de rezolvare, creand conditii pentru un comportament conventionalist si o invatare mecanica, reproductiva.

Blocajele psihice, indiferent de cauzele care le-au generat, devin piedici esentiale in calea dobandirii capacitatilor creatoare, pentru ca aspectele emotionale si motivationale ale muncii creatoare sunt la fel de importante ca si capacitatile intelectuale.

In activitatea desfasurata am evitat factorii care blocheaza dezvoltarea capacitatilor creatoare si am incercat sa folosesc metode care sa stimuleze imaginatia creatoare a elevilor.

MODALITATI DE STIMULARE A CREATIVITATII ARTISCITO-PLASTICA

"Cred ca pe temeiul patrimoniului sau ereditar si al multiplelor achizitii pe care i le impune mediul, elevul este apt, daca e sustinut de propriul elan, sa adauge ceva nou la tipul uman obisnuit.

Educatia nu creeaza omul, ea il ajuta sa se creeze".

Maurice Debesse

Una dintre cele mai importante sarcini cerezulta din cercetarea creativitatii este educatia interdiciplinara. Omul de stiinta, filozoful, artistul, psihologul studiaza si exploreaza omul, fiecare din punctul sau de vedere. Sarcina invatatorului este insa aceea de a corela astfel diferitele discipline, incat sa asigure dezvoltarea personalitatii creative a elevului. Acestia trebuie sa-si insuseasca o atitudine receptiva si fara prejudecati in intampinarea lumii inconjuratoare si, apeland la diferitele domenii ale experientei lor, sa invete sa foloseasca variatele modalitati de abordare a realitatii. Practic, aceaste inseamnaca elevul trebuie sa foloseasca, in rezolvarea problemei date, asociatii stabilite la alte discipline sau sa coreleze aceasta problema cu cunostintele sale anterioare (existente deci an experienta sa).

Intr-un sens mai larg, creativitatea este considerata capacitatea gandirii umane de a gasi idei, metode, solutii noi de a da nastere unor lucruri necunoscute anterior, care nu sunt noi pentru societate, dar la care s-a ajuns pe o cale independenta.

Acest mod de definire a creativitatii se refera la creativitatea manifestata de elevi in scoala la diferite discipline de invatamant. La nivelul copiilor din ciclul primar, orice rezolvare de situatii problematice, constituie in acelas timp o manifestare a creativitatii gandirii lor. Principala caracteristica a gandirii creative la elevi este noutatea sau originalitatea solutiei gasite, a ideii emise.

Copilul de varsta scolara mica adopta o atitudine creatoare, atunci cand, pus in fata unei probleme, ii restructureaza datele, descopera caile de rezolvare, o rezolva intr-un mod personal.

"O descoperire mare rezolva o problema mare, dar exista un graunte de descoperire in solutia oricarei probleme".

Elevii pot avea in fata o problema modesta; data spre rezolvare ea le starneste curiozitatea si le pune in joc facultatile inventive. Daca o rezolva prin mijloace proprii, pot simti incordarea dinaintea descoperirii si se pot bucura de triumful rezolvarii ei.O astfel de experienta, la varsta de mare receptivitate, poate crea gustul pentru munca intelectuala, punandu-si pentru toata viata amprenta asupra mintii si asupra caracterului.

In tot ceea ce fac, micii scolari isi pot manifesta o atitudine creatoare: elaborarea unei scrisori, a unei compuneri, rezolvarea unui exercitiu sau a unei probleme, executarea unui desen, a unei lucrari practice etc. constituie un vast teren al creativitatii.

Orice act creativ presupune existenta unui material care sa fie prelucrat in mod creativ. Cunostintele pe care le poseda elevul, gradul de stapanire a lor constituie conditia esentiala a creativitatii scolare.

Gandirea creatoare are nevoie, deci, de un material bogat cu care sa opereze si sa faciliteze generalizarea.Dar nu este vorba de simpla acumulare de cunostinte, ci mai ales, de sistematizarea lor,de insusirea structurii interioare a cunostintelor,de intelegerea relatiilor reciproce ale obiectelor si fenomenelor. Oricat de bogat ar fi fondul de informatii, nu este suficient pentru realizarea creativitatii.El este prelucrat; de aceea sunt necesare anumite instrumente de prelucrare a cunostintelor si capacitati intelectuale.

Intre multiplele modalitatii de activitate didactica creativa trebuie mentionate acela care antreneaza cu precadere gandirea euristica, stimuleaza efortul de gandire al elevilor in directii divergente si in acest fel contribuie, intr-o masura mai larga decat alte metode, la dezvoltarea flexibilitatii gandirii.

Cu ocazia verificarii si evaluarii cunostintelor din cadrul fiecarei lectii si a recapitularii periodice si finale, se impune cu prioritate sa-i antrenam pe elevi in exersarea unor operatii de sitematizare, de abstractizare a cunostintelor, apeland la multiple posibilitati de corelare.

In general se impune folosirea procedeului de invatare prin integrare a informatiilor noi, atat a celor dobandite in scoala,cat si acelor pe care elevii le achizitioneaza in afara scolii prin intermediul mijloacelor audiovizuale.

Dialogul viu dintre invatator si elevi, folosirea unui numar mare de exercitii sub forma unor lectii destinate special formarii priceperilor si deprinderilor, utilizarea problematizarii, modelarii si algoritmizarii in diferite etape ale procesului invatarii, solicitand sistematic si progresiv elevul, contribuie la formarea unor calitatii intelectuale ca: operativitatea, ingeniozitatea, fexibilitatea.

Sarcinile educatiei creativitatii

Fiecare individ dispune de fortele fundamentale necesare creativitatii, deci de forte creative.Sarcina de baza a educatiei este, asadar,dezvoltarea si structurarea acestor forte, in asa fel, incat activitatea individului sa devina,in mod firesc, o activitate creativa.

O problema principala a invatatorului creativ este gasirea unor modalitati de conjugare a generalului cu individualul, cu unicitatea elevului.Invatatorul trebuie sa descopere aceasta unicitate, sa o accepte si sa o dezvolte.Influentele exercitate de cadrul didactic asupra elevului sunt mari si hotaratoare.Invatatorul indeplineste o importanta latura a sarcini sale, prin crearea premiselor necesare promovari creativitatii elevului.

In cadrul invatamantului creativ apar unele dificultati. Unele raspunsuri deasteptate ale elevilor pot sa-l surprinda pe invatator, punandu-l in incurcatura,daca nu stie ce anume trebuie sa raspunda.

Din lipsa de timp, invatatorul indica, de cele mai multe ori, feluri de rezolvare a problemelor, rapindu-le astfel elevilor posibilitatea de a gasi singur diverse cai de abordare a acestor solutii.Adeseori,invatatorii au sentimente de culpabilitate,in cazurile in care ei ii lasa pe copii sa ghiceasca raspunsul, apreciind ca aceasta ar fi o atitudine prea apropiata de joc.In legatura cu dezvoltarea creativitatii elevilor,pot fi date invatatorilor urmatoarele indrumari: gandirea creativa si invatarea din proprie initiativa trebuie incurajate prin lauda.Trebuie promovat modul variat de abordare a problemelor de manipulare a obiectelor si a ideilor.