Batranetea

Batranetea

Cele mai tulburatoare intrebari legate de aceasta varsta sunt cele referitoare la posibilitatea prelungirii vietii, la inevitabilitatea sfarsitului, la cauzele imbatranirii si ale mortii si la reactia bolnavilor incurabili in fata mortii. Considerata in general perioada declinului psiho-fizic, batranetea se caracterizeaza printr-un ansamblu de particularitati.

Problema declinului biologic, asociat cu boala, cu sanatatea subreda, este de multe ori, un stereotip. In multe tari, majoritatea persoanelor in varsta sunt intr-o forma fizica buna, suficient de sanatosi, capabili sa se intretina, pot dezvolta o serie de acticvitati fizice si intelectuale; durata medie a vietii este in crestere continua.

In legatura cu imbatranirea au fost formulate mai multe explicatii, dar toate graviteaza in jurul a doua teorii: teoria genetica si teoria "purtat si rupt". Aceasta din urma, sugereaza ca imbatranirea se datoreaza acumularii in timp a unor fenomene de uzura la nivelul organismului care afecteaza ADN-ul, interfereaza cu componente de baza cu rol in mentinerea si refacerea celulei etc. Efectele se acumuleaza in timp si produc astfel, declinul asociat cu imbatranirea. Celalalt grup de teorii atribuie imbatranirea fizica, programarii genetice. Conform acestor teorii, fiecare organism dispune de un "ceas biologic" care regleaza procesul de imbatranire. Cercetari recente arata ca acesta implica, cel putin in parte, benzi de ADN, la al caror capat sunt terminatiile cromozomilor (teleomeri). De fiecare data cand celula se divide, teleomerul se scurteaza; cand lungimea lui atinge un punct critic, celula nu se mai divide; acest lucru duce la imbatranire.

Nici una din teorii nu este sustinuta de suficiente dovezi pentru a fi acceptata; cea mai buna explicatie stiintifica este ca imbatranirea are la baza cateva mecanisme diferite si este rezultanta interactiunii unui complex de factori, genetici si ambientali.

In legatura cu inevitabilitatea mortii, se ridica o serie de probleme de natura etica: daca omul are dreptul sa-si aleaga momentul mortii, daca medicul il poate ajuta in acest sens, daca este mai moral sa lasi un om in chinuri decat sa-l ajuti sa-si curme suferinta sau sa moara, daca medicul are sau nu menirea de a oferi un asemenea ajutor. In multe tari, solutia euthanasiei se bucura de sustinere.

Insusi raspunsul la intrebarea "Ce este moartea?" este foarte complicat, intrucat exista mai multe tipuri: moartea fiziologica, cand toate procesele fizice care mentin viata inceteaza, moartea creierului definita ca lipsa oricarei activitati din cortexul cerebral pentru cel putin 10 minute, moartea sociala sau intreruperea oricarei legaturi de catre celelalte persoane. In ultimele decenii, tema mortii clinice si a vietii de dincolo de moarte constituie obiectul preocuparilor cercetatorilor din diferite domenii.

Confruntarea cu moartea, reactiile oamenilor la iminenta propriului sfarsit au fost studiate de catre Elisabeth Kbler Ross pe un esantion de pacienti constienti ca sunt in stadiul terminal. Autoarea a stabilit o succesiune de cinci etape in confruntarea cu moartea. Prima este refuzul de a crede ca sfarsitul este aproape si ca este al lor. Ii urmeaza o etapa de furie, de revolta. In a treia etapa are loc un proces de ameliorare, se schimba comportamentul, stilul de viata. Desigur aceasta schimbare nu poate depasi efectele bolii si cand totul parea ca merge spre bine, acestea determina o cadere depresiva. Multi oameni pot trece peste starea depresiva prin acceptarea cu demnitate a sfarsitului, fara reactii de furie sau depresie, organizandu-si problemele ramase, punand afacerile in ordine, luandu-si ramas bun. Cercetarile ulterioare n-au confirmat insa concluziile referitoare la aceste etape.

In schimb, exista studii asupra fenomenului longevitatii, efectuate pe parcursul mai multor etape. Asemenea studii longitudinale incepute pe un esantion in anii 1920, au fost reluate timp de 75 de ani, cu scopul de a determina aspectele legate de personalitate sau de alti factori care au legatura cu durata vietii. In anii 1990 au fost publicate concluziile afirmandu-se ca un predictor al longevitatii s-a dovedit a fi una din dimensiunile personalitatii descrisa in teoria The Big Five numita constiinciozitate - tendinta de a fi ordonat, ingrijit, responsabil, dependent, de a stabili scopuri si de a le realiza, de a nu accepta riscuri prea multe sau prea mari. Acesti oameni, nu se angajeaza in actiuni ce pun in pericol sanatatea sau viata. S-a emis ipoteza existentei unui fundament biologic al constiinciozitatii. Divortul parental s-a dovedit un alt factor aflat in legatura cu longevitatea. Daca acesta are loc in copilaria subiectului si daca se asociaza cu un nivel redus al constiinciozitatii, durata vietii va fi, foarte probabil, mai redusa.

Intrebari de verificare

1. Care sunt stadiile varstei adulte in conceptia lui Levinson?

2. Cum se explica procesul imbatranirii?