CARACTERISTICI ALE ARTTERAPIEI LA COPII

CARACTERISTICI ALE ARTTERAPIEI LA COPII

Inca din perioada jocului simbolic, copilul isi exerseaza functiile de simbolizare,    modelaj, desen, toate fiind modalitatile unui act de comunicare bipolar - cu propria fiinta si cu cei din afara.

Jocul simbolic este intotdeauna amestec intre actiune si vis, realizeaza visul prin actiune, idealizeaza actiunea prin vis. Jocul are ascendent asupra lucrurilor si se sustrage lucrurilor. El pune stapanire pe lume si creeaza alta lume. De aceea unii au incercat sa explice arta prin joc.

Pe de o parte se spune ca impulsul artistic isi are radacinile in activitatea subconstienta a copilului, care se joaca, in stradania lui captivanta de a se forma, in dorinta lui simultana si contradictorie de a se impune atentiei semenilor si de a se izola ca sa guste intreaga seductie a jocului. James Sully, Popa M. (1997). Pe de alta parte se spune ca arta primitiva, mai cu seama prin reprezentarea luptelor si a scenelor de vanatoare, pare sa demonstreze ca arta nu este decat o continuare a activitatii in joc.

Si totusi, se arata ca arta nu se trage din joc, ci mai curand din toate activitatile umane. Arta este unul din modurile in care se foloseste si se consuma activitatea totala a omului (Delocroix H., 1983). Dansul nu este un simplu joc, o simpla expresie de miscare din exces de energie folosita, el se confunda cu telurile utilitare si mistice ale vietii colective si implica stari sufletesti extrem de profunde si complexe, fara a se renunta la tot ceea ce arta propriu-zisa adauga acestor forme primitive, fara a se renunta la formele pur si simplu estetice ale dansului.

Din punct de vedere psihologic exista numeroase asemanari cat si deosebiri intre joc si arta- jocul este eliberare- ca si arta, el descatuseaza, elibereaza de realitate. Ca si arta el este creatia unor tendinte profunde. Mesajul lui este libertatea prin actiune si prin vis. Si totusi, in arta nu mai este vorba despre un joc de imagini si sentimente,este vorba de o alegere de imagini si sentimente expresive frumoase si capabile sa se ordoneze in simboluri armonioase.

Arta construieste o lume care se impune spiritelor prin ordine si legile sale. Ea nu mai inseamna acea creatie monotona si fugitiva, care se pirde in emanatii efemere si care ramane transcedentala si insensibila la structura si la aparenta exterioara a realizarilor sale. Jocul contribuie la pregatirea artei, dar jocul nu devine arta decat la fiinta aflata pe cea mai inalta culme a spiritualitatii. Jocul devine arta atunci cand cel care se joaca este un artist. Kramer, E. (1978)

Edith Kramer in lucrarea sa - Childhood and art therapy (1978) considera unele tipuri de joc ca o pregatire pentru arte. In acest sens arata -copii mici au nevoie sa se joace cu materiale moi si nestructurate, precum apa, nisip, lut, pietre, clei.

Avand la baza intelegerii psihologiei copilului teoria lui Freud, E. Kramer fundamenteaza ideea de arta ca scop. Artterapia are forta de a sprijini Egoul, de a amplifica dezvoltarea sensului de a inlesni maturizarea in general. Principala functie a artei, in acest context, este de a contribui la dezvoltarea organizarii psihice a individului, astfel ca aceasta sa fie capabila sa functioneze in conditii de sress fara a se deteriora. In acest sens, art-terapia, devine atat o componenta a unui mediu terapeutic (alaturi de alte tipuri de terapii), cat si o forma de terapie complementara sau care sprijina psihoterapia, fara a o inlocui insa.

Edith Kramer (1978) distinge cinci moduri in care materialele specifice artei pot fi folosite. Primele patru nu sunt calificate ca arta si sunt explicate ca fiind stadii preliminare, simptome de disfunctie care reflecta o tulburare psihologica sau o comunicare limitata.

Prima categorie este formata din- activitati premergatoare, de explorarea proprietatilor fizice ale materialelor care nu duc la crearea de configuratii simbolice, dar sunt cotate ca pozitive;

A doua categorie este descrisa ca fiind activitati haotice- ca spoit, stropit, mazgalit - componente disructive, determinate de pierderea controlului;

A treia categorie - stereotipiile - denumite acte in slujba apararii. Acestea pot lua forma copiatului, trasatului sau a repetitiilor stereotipe. In cadrul acestei categorii se identifica doua tipuri:

a. sterotipiile conventionale;

b. stereotipiile rigide sau bizare, care au un inteles personal, evdentiind false sentimente.

A patra categorie si cea mai controversata este pictografia care reprezinta o comunicare pictoriala care inlocuieste sau suplimenteaza cuvintele.

A cincea categorie, cea a - expresiei formale - defineste producerea de configuratii simbolice care servesc cu succes atat exprimarii de sine, cat si comunicarii. Pentru E. Kramer, numai acest mod de a folosi materialele este arta in sensul deplin al cuvantului, deoarece deriva din sentimente evocate si serveste ca analog pentru o variata forma de experiente umane.

Categoriile evidentiate de Kramer nu sunt separate rigid, astfel, un copil poate trece prin activitati de joc premergatoare spre expresia formala, poate regresa la productiile haotice, poate sa se retraga intr-o activitate depresiva ca sa ajunga inapoi la o activitate creativa, finala.

Scopul artterapeutului este de a ajuta persoanele, copii sau adulti, sa produca lucrari ce sunt, deopotriva, expresive si formale, fiind perioade cand activitatea creativa se situeaza dincolo de realitatea cotidiana si cand aceste modalitati de a fi, de a functiona sunt mai folositoare pentru individ.

Terapia prin arta este legata de conceptul de sublimare, de placerea pe care o obtine subiectul prin sublimare. In arta, sublimarea este obtinuta cand artistul inlocuieste impulsul de a-si exterioriza fanteziile cu actul de a creea echivalenti pentru fanteziile sale prin imagini vizuale. Aceste creatii devin arta numai cand artistul reuseste sa le faca inteligibile altora, pentru a comunica.

Rolul artterapeutului este de a recunoaste si raspunde aspectelor evidente cat si celor ascunse ale productiilor copilului si sa-l ajute pe acesta sa creeze materiale expresive emotional.

In arta, imaginea este un substitut, un mod de a exterioriza experienta de viata, pulsiunile erotice, fanteziile sexuale in multe cazuri.

Dupa Freud, efectele art - terapiei sunt:

reactualizarea eului;

identificarea persoanei;

deconflicualizarea;

invatarea simbolurilor culturale;

reechilibrarea afectiva;

diferentierea afectiv-emotionala;

compensarea unor componente alterate;

valorificarea de sine prin socializare.

v                        Obiectivele artterapiei sunt realizate prin: Popa M. (1997)

-perceperea simbolurilor si faptelor culturale;

-receptarea afectiv-cognitiva a simbolurilor;

-imitarea si executarea simbolurilor;

-transformarea lor in activitati proprii;

-dezvoltarea unor forme de interes, recompensa, motivatie;

-selectarea    valorilor si activitatilor de cunoastere;

-asigurarea unui sentiment de confort prin aceste activitati.

Exista astazi o varietate de studii si cercetari in legatura cu formele de expresie ale copilului normal. Ele sunt folosite si ca mijloc de interpretare a personalitatii patologice sau morbide la copiii deficienti sau subiectii cu tulburari psihice.