CHESTIONARUL PENTRU ADOLESCENTI H.S.P.Q. CHESTIONARUL DE ANXIETATE

1. Chestionarul de personalitate pentru adolescenti (perioada liceului)

1.1.  Aspecte teoretice.

Pentru Cattell si Sealy, 1966, aspectele majore ale personalitatii se schimba de-a lungul adolescentei, iar aceste schimbari prezinta un important specific in functie de sexul subiectului. Cu cat avanseaza in adolescenta de-a lungul perioadei intre 11 si 18 ani, modelele culturale si expectatiile legate de rol sunt responsabile de multe dintre diferentele intersexuale determinate, in masura in care, de exemplu, rolul feminin devine tot mai accentuat odata cu varstele mai mari. Autorii considera, de exemplu, ca tendinta de dominare in crestere la sexul feminin 'poate fi legata de trairea cresterii dezirabilitatii sociale si sexuale de-a lungul acestei perioade'. Adolescenta apare in general, pentru ambele sexe, ca o perioada de crestere a sociabilitatii, identitatii si suficientei personale, dominantei, adaptarii la social. Baietii devin mai hotarati, are loc la ambele sexe o dezvoltare a constientizarii cerintelor realului si o treptata descrestere a nelinistii si anxietatii.

Realizand o sinteza a datelor privind evolutia factorilor personalitatii de-a lungul perioadei intre 11 si 18 ani, in functie de criteriile varsta si sex, Sealy si Cattell subliniaza posibilitatea unor date suplimentare prin considerarea altor criterii precum statusul socio-economic, tipul comunitatii de rezidenta, rasa. Vom prezenta in tabelul 4 principalele aspecte surprinse, in masura in care acestea sunt importante in interpretarea diferentiala a datelor chestionarelor HSPQ si 16 PFQ.

Schaie, 1966, cerceteaza dezvoltarea de-a lungul perioadei 6 - 18 ani, cu loturi dihotomizate in functie de sex pentru fiecare an de varsta. Toti factorii primari, cu exceptia M (autia) au prezentat diferente in functie de varsta si sex; liniile de tendinte pentru aceste varste sunt non-monotone, osciland de-a lungul perioadelor de varsta, cresterea sau descresterea nu se realizeaza gradat; gradientii de maturizare coincid ca forma, dar difera ca nivel.

Ca aspecte mai specifice pentru factorul A, linia de tendinta indica existenta unei crize prepubertale la 10 ani pentru ambele sexe; fetele isi revin mai rapid, dar se confrunta cu o noua criza la 14 ani relativ asociata proceselor pubertatii.

Factorul E, dominanta, diferentiaza clar intre sexe: o tendinta de scadere treptata ca rezultat posibil al socializarii si confruntarilor cu realitatea; varful la fete intre 10 - 13 ani, cu specificarea influentei contextului in care este evaluat comportamentul.

Pentru factorul I, dupa 13 ani exista o tendinta in directia caracteristicii de blandete la fete; la baieti, mai putin accentuata spre realism si hotarare; dupa 13 ani, odata cu acceptarea rolului cultural tendinta e mai puternica la baieti.

Acelasi autor, pornind de la descoperirea unor variatii semnificative de la an la an si chiar la nivelul subperioadei de 1 an, conchide: 'Putem trage concluzia ca acest concept de perioada de varsta are o prea mare respiratie. A cita o valoare medie pentru toti cei 5 sau 6 ani ai copilariei mijlocii in legatura cu emotivitatea de exemplu, nu ar fi decat sa maschezi in mod clar cele 2 cicluri de dezvoltare cu zonele scazute la 6, la 10 si la 13 ani'.

Alt cercetator, Bernie, 1968, indica o schimbare treptata intre 14 si 18 ani, care tinde chiar sa urmeze un model ordonat in sensul ca, felul in care subiectul va raspunde la 14 ani are o corelatie substantiala cu modul lui de a raspunde la 15 ani etc.

1.2. Scalele chestionarului HSPQ: denumire si aspecte specifice dezvoltarii personalitatii in adolescenta:

Chestionarul 'C' Cattell privind nivelul anxietatii

2.1. Aspecte teoretice privind anxietate ca stare si anxietatea ca trasatura

Parot, in Manualul alfabetic de psihiatrie, sintetizand definirile anxietatii, semnaleaza trei conditii esentiale:

1. Sentimentul iminentei unui pericol nedeterminat, sentiment de obicei acompaniat de fantasme tragice care pot amplifica totul la proportiile unei reale tragedii;
2. starea de atentie fata de un pericol, o veritabila alerta psihica care cuprinde subiectul in intregime, ca si cum orice altceva ar inceta si totul converge spre o iminenta catastrofa;
3. convingerea de neputinta absoluta, insotita de sentimentul de dezorganizare si aneantizare in fata pericolului.

Desigur, dominanta afectiva a anxietatii este insotita de o simptomatologie vegetativa: disfunctii respiratorii si cardiace, dispnee, paloare, relaxarea intregii musculaturi sau contracturi violente ale unor segmente precum fruntea etc. Aceste reactii permit o distinctie intre anxietatea la nivel psihic si angoasa ca termen care introduce preponderent planul somatic.

Anxietate manifesta si anxietate voalata

Chestionarul special dedicat anxietatii cuprinde un numar de 40 de itemi organizati dupa factorii primari componenti si dupa caracterul manifest sau interiorizat al simptomelor respective, astfel incat primii 20 se refera la manifestari indirecte, 'voalate' ale anxietatii, iar ceilalti 20 la expresia directa a starii la nivelul comportamentului. Raportul intre jumatatea A si jumatatea B, calculat separat de nota generala de anxietate, devine un indice pentru gradul de mascare sau de exprimare in comportamentul observabil al anxietatii.

Date privind importanta sexului si varstei subiectului in interpretarea anxietatii

Studiile l-au condus pe Cattell la utilizarea a doua importante corectii a notei generale de anxietate, in functie de sexul subiectului si in functie de varsta. In ceea ce priveste varsta, nota generala scade de o parte si de alta a varstei de 19 - 21 ani. In ceea ce priveste sexul, nivelul de anxietate feminina este in general mai crescut si in crestere mai accentuata la femei. Aceste doua aspecte corelate au condus la aplicarea in mod diferentiat, pe sexe, a unor corectii.

Pentru barbati: intre 17 - 19 ani se scad 2 puncte; intre 20 - 24 se scade 1 punct; intre 25 - 29 nu se scade nimic; intre 30 - 34 se adauga 1 punct; intre 35 si 39, se adauga 2 puncte.

Pentru femei, intre 17 - 19 se scad 4 puncte; intre 20 - 24 se scad 3 puncte; intre 25 - 29 se scad 2 puncte; intre 30 - 34 se scade 1 punct, de la 35 in sus nu se mai opereaza modificari.

2.2. Prezentarea factorului anxietate si a fatetelor abordate de chestionar

Pentru Cattell, factorul anxietate este secundar, reprezentand o particulara combinare a contributiei a 5 factori primari: constiinta de sine Q3, forta eului C, propensiunea paranoida L, propensiunea spre culpabilitate O si tensiunea ergica Q4.

Pentru personologul american, anxietatea se refera la caracteristici precum: tensiunea interioara, instabilitatea, lipsa de incredere in sine, rezerva in asumarea situatiilor de risc, temeri, diferite manifestari psihosomatice amplificate in plan subiectiv. Anxietatea difera de nevrotism prin accentul pus pe incapacitatea de adaptare la situatii noi si rigiditatea comportamentului.

De asemenea, modul de organizare al celor doua jumatati in functie de factorii primari este similar: cate 4 itemi pentru Q3, 3 itemi pentru C, 2 itemi pentru L, 6 itemi pentru O si 5 itemi pentru Q4, in functie de ponderea contributiei fiecaruia.

Daca ar fi sa reluam semnificatia specifica a acestor contributii pentru conditia anxietatii vom accentua pe urmatoarele aspecte specifice:

-       Dezvoltarea constiintei de sine Q3 indica gradul de motivare a integrarii comportamentului in jurul acceptarii si imaginii de sine definita constient, clara si in functie de standardele sociale acceptate. In acest sens, Q3 -, respectiv absenta unei astfel de integrari a comportamentului este considerata una din cauzele majore ale dezvoltarii anxietatii. Variatia notei la Q3 poate fi legata si de structurile caracteriale si deprinderile acceptate in plan social;

forta eului, sau capacitatea de a controla si exprima tensiunile intr-o maniera realista si aprobata social, intervine in starea de anxietate prin consecintele incapacitatii unui eu slab, respectiv C - incapabil de autocontrol, care, recurgand la multiple aparari, duce la cresterea tensiunii subiective; o ipoteza suplimentara porneste de la efectul unei tensiuni puternice care poate conduce la regres psihic si impiedica cresterea normala a fortei eului;

-       mai putin clara apare cauza interna a corelarii propensiunii paranoide L+, cu anxietatea, dar se presupune, de exemplu, la acest nivel relativ exterior al explicatiei psihologice, ca situatia sociala dificila indusa de comportamentele dominate de tendinta paranoida are ca efect anxietatea, cu sensul ca nesiguranta sociala paralela apararii paranoide conduce la anxietate;

-       descriptiv, factorul O+ reprezinta culpabilitatea anxioasa depresiva si poate reprezenta o propensiune constitutionala spre anxietate. In formele extreme se include intr-un sindrom care combina depresia, auto-culpabilizarea si anxietatea, sindrom care poate fi intalnit in practica psihiatrica. Caracteristica centrala, descrisa prin testul 'C' este sentimentul lipsei de demnitate personala, anxietatea si depresia impreuna cu propensiunea spre tot felul de sentimente de auto- culpabilizare;

-       componenta importanta a anxietatii, tensiunea ergica, Q4+, prin impulsuri activate sau provocate, prin necesitati nesatisfacute de orice tip, contribuie la starea de neliniste. Astfel, de exemplu, excitarea apetitului sexual, nevoia de consideratie sau teama de o situatie apar ca impulsuri legate de sindromul anxietatii. Nivelul ridicat al tensiunii ergice se reflecta in pulsiunea spre agresivitate, tensiune, iritabilitate, nervozitate.

Cotele ridicate, extreme, incepand de la nota standard 7 indica instalarea anxietatii. Nivelul 10, pentru o scala in 11 clase standardizate, indica necesitatea unei interventii terapeutice.

Nevroza, ca dimensiune distincta de anxietate, conduce la cresterea cotei acesteia. In unele stari nevrotice acute, putem intalni cresteri extreme ale anxietatii; in general, un nevrotic si direct proportional cu stabilizarea nevrozei, poate avea note osciland intre 7 si 8, in termenii notelor standard. De asemenea, nivelul notei standard diferentiaza intre un diagnostic de isterie sau de angoasa (trei sferturi dintre bolnavi au note peste 7) si de normalitate (trei sferturi dintre 'normali' au note sub 7). Datele clinice indica si faptul ca, in general, formele de psihoza antreneaza o ridicare a nivelului de anxietate, nota fiind mai ridicata decat la nevrotici, deci peste 8. Acest tip de interpretari l-am intalnit si pentru scalele MMPI.

Se poate distinge intre anxietate 'normala', cand starea psihica este direct dependenta de o situatie existentiala anxiogena si anxietatea patologica.

Dintre componentele primare ale anxietatii, Q3 si Q4 sunt cel mai direct legate si influentate de mediu, iar C are o importanta contributie ereditara.

De asemenea, factorii O si L sunt cei mai stabili. Situatiile stresante determina o mai puternica presiune a pulsiunilor, Q4+ si tulbura un eu imatur, C-.

O nota standard intre 0 si 1 este semnificativa pentru lipsa de motivatie generala, sau pentru starea de apatie. In acest sens, de exemplu, reusita scolara coreleaza cu anxietatea in zona medie.