CINE ESTE SINGUR?

CINE ESTE SINGUR?

CARACTERISTICI SOCIALE ALE PERSOANELOR SINGURE

Interesul starnit recent in psihologia sociala de problema singuratatii a fost insotit si de necesitatea de a intelege cine sunt cu adevarat cei singuri. Pentru sociologi problema izolarii reprezinta o componenta de interes profund si traditional privind integrarea sociala. De la eseurile lui de Toqueville (1836) asupra rolului mediator al grupurilor in democratia americana pana la studii moderne asupra comportamentului politic; de la studiul clasic al lui Durkheim asupra sinuciderii, pana la cercetari moderne asupra sanatatii mentale; de la analiza lui Simmel asupra relatiilor din grupurile mici, pana la studii contemporane despre integrarea comunitatilor mari; sociologii au vazut mereu relatiile interpersonale ca fiind liantul societatii. Tocmai prin intermediul acestor relatii oamenii invata norme care impiedica interactiuni sociale conflictuale, primesc sprijin in momentele dificile si devin membri de baza ai comunitatilor sociale. Cand indivizii sunt singuri, ei nu pot beneficia de avantajele vietii sociale; cand o societate are multi membri izolati, ea are tendinta de a se prabusi. Pentru sociologi, izolarea are consecinte semnificative mult mai profunde decat sentimentul de singuratate.

Desi studii recente asupra singuratatii fac o distinctie clara intre sentimentul de singuratate si insingurare, foarte putine au analizat empiric insingurarea. Printre cercetarile recente asupra implicatiilor psihologice si corelatiilor sociale ale singuratatii, exista putine lucrari comparative privind persoanele lipsite in mod obiectiv de relatii sociale sau intime. Datele noastre, descriind in profunzime retelele sociale a peste o mie de oameni, prezinta ocazia unica de a raspunde la intrebarea "Cine este singur?" Raspunsul nostru este format din mai multe componente. In primul rand, vom descrie tipurile de persoane, barbati si femei separat, care au raportat cele mai putine relatii sociale.

Tipurile de persoane - tineri sau batrani, bogati sau saraci, samd - prezinta diferente intre ele privind masura in care sunt izolate si lipsite de relatii sociale cu persoane care nu le sunt rude, atat cand utilizam o caracterizare "moderata", cat si cand utilizam o caracterizare "severa" a izolarii.

In al doilea rand, examinam care sunt caracteristicile cele mai importante din punct de vedere social ce coreleaza mai bine cu izolarea. In al treilea rand, analizam tipul specific de izolare: a avea putini sau nici un confident intim. In al patrulea rand, examinam caracteristicile subiective asociate cu izolarea prin stabilirea corelatiilor independente ale diferitelor forme de izolare, asa cum sunt ele percepute de respondenti si legate de starea lor de fericire. Inainte insa, trebuie sa parcurgem niste etape preliminare legate de definirea singuratatii si de descrierea cercetarii.

Ce inseamna sa fii "singur"?

O sarcina importanta in studiul izolarii este reprezentata de decizia privind tipul specific de relatii sociale care lipsesc unei persoane pentru a o considera izolata. Ambiguitatile aparute la definirea si masurarea starii de izolare sunt aceleasi ca si la evaluarea starii de singuratate. De exemplu, doar persoanele care se vad cu ceilalti doar de X ori pe luna trebuie considerate izolate din punct de vedere social? Sau persoanele cu adevarat izolate sunt cele care nu au pe nimeni care sa tina cu adevarat la ele? Sau pe nimeni cu care sa vorbeasca? In studiul Northern California Community s-a cocluzionat in cele din urma ca relatiile relevante cuprinse intr-o retea sociala sunt acelea in care persoana primeste recompense de pe urma interactiunilor cu ceilalti. Prin urmare, izolarea sociala este definita aici prin numarul redus de cunostinte de la care ar putea obtine respectivele recompense. Din miile de interactiuni, am selectat unele pe care le-am supus unui pretest si am stabilit sa le cerem respondentilor sa numeasca oamenii (cu) care:

1. Ar avea grija de casa lor cand pleaca din oras.

2. Ar vorbi despre decizii legate de profesie, daca lucreaza.

3. I-au ajutat la muncile casnice in ultimele trei luni.

4. Care au venit in vizita la ei sau cu care s-au intalnit in oras , bar, parc etc.

5. Cu care discuta despre hobbiurile din timpul liber.

6. Daca nu sunt casatoriti, sa indice persoana cu care sunt logoditi sau care le este cel mai bun prieten.

7. Cu care discuta despre nelinisti personale.

8. Cu care se sfatuiesc cand iau hotarari importante.

9. De la care ar putea imprumuta o suma mare de bani.

10. Cu care au trait in aceeasi casa in ultimii 15 ani ( cu aceste persoane apar interactiuni tacite).

In aceasta lucrare s-a restans definitia "retelei" la persoanele care erau disponibile in timp redus pentru respondenti, adica la persoanele aflate la cel mult o ora de mers cu masina. Reteaua medie, dupa acest criteriu include 10,6 persoane. Intreband "Ce fel de relatie aveti cu persoana respectiva?", distingem usor intre membrii familiei si cei care nu sunt rude ale responsentului. Un dezavantaj al acestei metode este reprezentat de faptul ca unele relatii semnificative din punct de vedere psihologic pot transcende chiar distante fizice foarte mari, de regula depasite prin impartasirea problemelor personale la telefon.Prin urmare, s-a propus o masuratoare separata pentru izolarea emotionala, prin numararea tuturor persoanelor cu care respondentii discutau nelinistile personale sau cu care se sfatuiau, indiferent de distanta la care locuiau acestea.

Apoi s-au stabilit criteriile izolarii, mai exact, cat de mici trebuie sa fie retelele sociale pentru a-i considera pe subiectii respectivi "izolati". S-au ales doua criterii de selectie:

aprox. 10% se aflau intr-o stare "severa" de izolare, cu retele sociale mult mai mici in comparatie cu ceilalti, pe ei putandu-i considera "singuri'

40% cuprinzandu-i pe cei aflati sub media esantionului, pentru numarul de cunostinte disponibile in timp redus si care nu fac parte din familie,

aprox 7% din subiecti cu scoruri foarte scazute - nu au indicat nici un nume,

iar 33% dintre respondenti -, au indicat cinci nume sau mai putine.

Esantionul

In toamna si iarna anului 1977, au fost intervievati 1050 de adulti alesi aleatoriu din comunitatile din California de Nord, zonele de selectie cuprinzand arii pornind de la centrul orasului San Francisco, orasele sau chiar regiuni agricole intinse pe sute de kilometri. Esantionul a exclus orasele sub 2500 de locuitori, cartierele cu peste 40% populatie de culoare si persoanele care nu vorbeau limba engleza. Esantionul a luat in considerare totusi si persoane din orase mici, dar rezultatele acestora nu au fost raportate aici, ci doar persoane vorbitoare de engleza din comunitatile albe din zonele urbane ale Californiei de Nord in 1977.

Cine este singur?

In aceasta sectiune a lucrarii au fost comparate diferitele tipuri de respondenti in functie de tendintele lor spre izolare, aratand, de exemplu, ca femeile care lucreaza sunt mult mai putin predispuse la izolare decat cele neangajate. Urmatoarea sectiune va cuprinde caracteristicile sociale mai importante privind relatiile cu persoane care nu fac parte din familie, facand doar referiri fugitive la alte genuri de relatii.

Exista doua trasaturi generale care ne atrag atentia in mod deosebit: masura in care caracteristicile mediului social sunt asociate cu izolarea si contrastul dintre legaturile cu rudele si cele cu persoanele care nu fac parte din familie. In urma cercetarilor efectuate s-a concluzionat ca izolarea sociala este determinata/influentata de:

- personalitatea reprezinta fara indoiala un determinant major al izolarii,

- pozitia in structurile sociale este importanta: sau cel putin, tipurile de personalitate se distribuie diferit pe structuri sociale.

De exemplu, exista diferente intre cei care lucreaza si someri - 17% dintre barbatii care nu lucreaza erau profund izolati, comparativ cu 3% dintre cei care lucreaza - ceea ce subliniaza modul in care implicarea diferita in contexte sociale afecteaza marimea retelei.

- relatiile cu rude sau cu straini nu toate genurile de implicare

sociala sunt la fel. In timp de femeile, de exemplu, sunt mai inclinate sa se izoleze de persoanele care nu fac parte din familie, barbatii sunt mai inclinati sa se izoleze de rude;

- caracteristicile mediului social cu fiecare tip de izolare. Mai jos

vom arata si cum aceste doua tipuri de izolare, de rude sau de straini, au consecinte diferite.

- clasa sociala coreleaza puternic cu izolarea. Respondentii cu status profesional inferior, cu venituri mici si mai ales cu un nivel educational scazut erau inclinati sa indice relativ putine persoane dintre cele ce nu faceau parte din familie. De exemplu, 31% dintre respondentii femei care nu absolvisera liceul (de la 0 la 11 ani de scolarizare) erau profund izolate in ceea ce priveste relatiile cu persoanele care nu faceau parte din familie in comparatie cu femeile care aveau studii superioare (17 ani de scolarizare). Desi situatia contrara apare in cazul retelelor familiale - pozitia sociala ridicata coreleaza cu mai putine legaturi cu rudele - masuratorile noastre privind gradul total de izolare (adica retele de dimensiuni mici, si cu rudele si cu strainii) arata totusi ca persoanele sarace si neducate au sanse mai mari sa fie izolate decat celelalte.

- etapa de viata : este de asemenea importanta , dar in moduri diferite pentru barbati si femei: persoanele mai in varsta, in special dintre barbati , dintre persoanele casatorite si dintre cele cu copii, aveau tendinte mai mare de izolare fata de cei ce nu fac parte din familie. Din nou, situatia contrara tinde sa apara daca intrebam despre rude.

Pentru barbati, imbatranirea creste riscul de izolare de cei ce nu fac parte din familie, riscul triplandu-se aproape de la 20 la 60 de ani. Femeile nu sunt aproape deloc afectate de varsta in privinta izolarii. Daca nu mai luam in calcul si alti factori, o femeie de 20 de ani are probabilitatea de a fi la fel de izolate ca o femei de 60 de ani. Starea civila are, totusi, o importanta mai mare in cazul femeilor decat in cazul barbatilor.Atat femeile casatorite, cat si cele care au fost casatorite erau cu aproximativ 0,17 mai predispuse la izolare decat femeile ce nu fusesera niciodata casatorite.

Faptele cele mai demne de semnalat din analiza acestor rezultate par sa fie urmatoarele: toate premisele fiind egale :

1) pentru ambele sexe, statutul social, mai ales plusul de educatie, duce la tendinte mai mici de izolare moderata de cei ce nu fac parte din familie, dar la tendinte mai mari de izolare moderata de membrii familiei;

2) la barbati imbatranirea este puternic corelata cu izolarea de ambele tipuri (dar, daca sunt casatoriti, sunt mai putin izolati de rude, totusi);

3) pentru femei, casnicia, chiar si cand s-a sfarsit, mareste riscul de izolare de cei ce nu fac parte din familie.

Iata si alte rezultate demne de semnalat: persoanele care nu lucrau erau mai izolate decat cele care lucrau. Diferentele sunt ceva mai mari in cazul barbatilor, ceea ce confirma, inca o data importanta extrem de mare a contextelor extra-familiale, in special profesionale, pentru barbati, comparativ cu femeile. Persoanele vaduve, divortate si separate erau in mod deosebit izolate, femeile ceva mai izolate decat barbatii, in special de persoanele care nu fac parte din familie.

- Doua alte caracteristici sociale merita mentiuni speciale: structura resedintei si timpul de sedere intr-o anumita locuinta. In ciuda banuielilor aparute recent privindu-i pe adultii ce locuiesc singuri care ar fi predispusi la izolare, datele noastre sugereaza altceva. Printre barbati, 23% dintre cei ce locuiau singuri erau moderat izolati de persoanele care nu fac parte din familie, comparativ cu 29% dintre ceilalti barbati. Printre femei, 38% comparativ cu 37%. Izolarea severa de persoanele care nu fac parte din familie se intalneste mai rar printre cei ce locuiesc singuri . Persoanele ce locuiesc singure au retele de rude mai mici, aceasta fiind o consecinta directa a faptului ca nu sunt casatorite.

- timpul indelungat de sedere intr-o anumita locuinta garanteaza absenta izolarii: cei mutati recent intr-un anumit oras erau intr-adevar mai predispusi la izolare, dar numai in primul an dupa mutare. Dupa acest prim an, noii veniti ajung sa fie de fapt ceva mai putin izolati de persoane care nu fac parte din familie, decat cei ce locuiau de mult in orasul respectiv. Acest rezultat este cu atat mai surprinzator, intrucat masuratorile efectuate au exclus cunoscutii ce locuiesc la mai mult de o ora de mers cu masina, adica de prietenii pe care noii mutati i-au lasat "acasa". Daca ar fi fost incluse si aceste cunostinte, efectul acestui prim an ar fi fost si mai reduse. Aceasta idee controversata legata de mutarea care provoaca izolare este valabila doar in cazul relatiilor cu rudele; cu cat respondentul era mutat mai de curand, cu atat sansele de a avea rude prin preajma erau mai mici. Si in acest caz, daca s-ar fi inclus relatiile cu rudele de la distanta, diferentele s-ar fi micsorat.

Miturile legate de mutarea locuintei persista inca: americanii cred in continuare ca mutarea duce la izolare, cand, de fapt exista putine asemenea efecte dupa perioada initiala de acomodare. Americanii mai cred ca fenomenul mutarii s-a amplificat, cand, de fapt a scazut in istoria omenirii.

Pentru a rezuma, caracteristicile cheie ale persoanelor predispuse la izolare de persoanele care nu fac parte din familie: persoane cu nivel educational redus, cu venituri mici, casatorite, mai in varsta, fara seviciu si de sex feminin. Acestea sunt simple descrieri ale corelatiilor privind retelele sociale mici. Trebuie insa depasite niste dificultati inainte de a trage concluzii definitive.

In primul rand, aceste caracteristici sunt puternic interconectate: femeile tind sa lucreze mai putin decat barbatii, cei mai in varsta au de obicei studii mai putine comparativ cu cei mai tineri, s.a.m.d. Pentru a clarifica lucrurile, trebuie sa identificam corelatiile independente cheie ale izolarii. In al doilea rand, exista interactiuni importante intre aceste rezultate. In mod special, unele dintre corelatii sunt diferite pentru barbati si femei , mai ales cele privind varsta si statutul profesional. In cazul barbatilor, varsta si statutul profesonal coreleaza puternic cu izolarea, iar in cazul femeilor acestea conteaza mai putin. In al treilea rand, un alt factor asociat cu dimensiunea retelei sociale este reprezentat de modul in care au cooperat subiectii in timpul cercetarilor efectuate. Respondentii mai entuziasti au indicat mai multe nume decat cei mai reticenti. Acest fapt ar fi putut influenta rezultatele si trebuie luat in considerare.

Care sunt caracteristicile cheie ale

izolarii sociale?

Predictorul cheie pentru starea de izolare moderata de persoanele ce nu fac parte din familie, atat pentru barbati cat si pentru femei, este statutul social, combinand educatia si veniturile. Daca nu mai luam in calcul si alti factori, un absolvent de liceu barbat care castiga 10.000 de dolari pe an are o sansa de 0,35 de izolare moderata, in comparatie cu sansa doar de 0,19 a unui absolvent de facultate castigand 25.000 de dolari pe an. Pentru femei, cifrele sunt de 0,43 si respectiv 0,23.

Totusi, respondentii cu statut social superior - cu studii superioare - au sanse mai mari sa fie izolati de membrii propriei familii. O femeie cu 16 ani de scolarizare are o sansa cu 0,37 mai mare, daca nu mai luam in calcul si alti factori, sa fie moderat izolata de propriile rude decat o femeie cu doar 8 ani de scolarizare. In cazul izolarii de cei ce nu fac parte din familie, diferenta este de 0,35 in sens invers.

Cine nu are confidenti?

Pana in acest moment am definit izolarea ca fiind absenta relativa a cunostintelor disponibile si a interactiunilor diverse cu acestea. In aceasta sectiune vom examina un al doilea tip de izolare: absenta confidentilor. Confidentii reprezinta o categorie speciala a cunostintelor, diferiti de persoanele examinate anterior, intrucat ei pot oferi suport emotional si sfaturi chiar de la distante mari (prin telefon, de exemplu). O populatie diferita poate fi reprezentata de cei carora le lipsesc confidentii, cei potential vulnerabili la "singuratate emotionala".

In analiza relatiilor cu confidentii, ne concentram asupra numelor pe care respondentii le-au indicat la doua intrebari specifice:

"Cu cine discutati despre probleme personale?"

" Cu cine va sfatuiti cand luati hotarari importante?".

Sotii si sotiile au fost cel mai frecvent indicati (in special de barbati, ca raspuns la prima intrebare); alte rude apropiate au fost de asemenea foarte frecvent citate de subiecti (nu si rude indepartate).

Acest fapt ne-a determinat sa consideram mai importanti la numaratoare pe acei confidenti care locuiesc in afara resedintei respondentilor. Desi facem referiri la acest tip de confidenti (din afara resedintei), indexul privind marimea retelei de confidenti ia in considerare toate tiputile de confidenti, inclusiv sotul/sotia. Cei mai izolati subiecti din acest punct de vedere au fost cei 30% care nu au indicat nici un nume la acest capitol al confidentilor. Urmatorii sunt cei 18% care au indicat doar un singur confident la ambele intrebari, iar acest singur confident era de cele mai multe ori sotul/sotia.

Cei mai putin educati au citat mai putini confidenti: atat printre barbati, cat si printre femei, o treime dintre cei fara studii liceale erau moderat izolati, o treime dintre absolventii de facultate erau in aceeasi situatie, si doar o zecime dintre cei cu studii postuniversitare. Cei mai in varsta, mai ales barbati, prezentau un risc mai mare.de izolare.

Alte rezultate difera de cele obtinute in cercetarea anterioara privind disponibilitatea celor mentionati de respondenti, si anume rezultatele privind diferenta de sex si stare civila. Barbatii mai degraba nu au confidenti in comparatie cu femeile. Intr-adevar, 20% dintre barbati nu au indicat vreun alt confident din afara resedintei proprii, comparativ cu 9% dintre femei. Exista o tendinta printre barbatii casatoriti sa citeze un singur confident -sotia- iar pentru cei necasatoriti, mai multi confidenti (mai ales cei care nu au fost niciodata casatoriti) sau nici un confident (barbatii mai in varsta). Pentru femei, starea civila nu determina diferente la fel de frapante. Totusi, pentru ambele sexe, casatoria inseamna o tendinta crescuta spre pierderea confidentilor din afara familiei. Aceste rezultate sugereaza ca sotii/sotiile adesea substituie, ca si confidenti, mai mult de o persoana "straina". Acest lucru este valabil mai ales pentru barbati, la care sotia va fi confidentul care altfel ar lipsi complet.

Privind contributia pe care o are fiecare factor la izolarea de confidenti, s-a descoperit ca educatia si varsta sunt din nou foarte importante: daca nu tinem cont de alti factori, persoanele mai in varsta si mai putin educate prezinta un risc mai mare de izolare. De asemenea, respondentii mai putin cooperanti au sanse mai mari de izolare; femeile cu copii mici sunt mai frecvent izolate, ca si femeile care nu muncesc.

Trecand la un alt aspect, rezultatele obtinute de noi la modul general privind retelele sociale si confidentii sunt in legatura cu ideea conform careia sentimentele de singuratate si izolarea propriu-zisa reprezinta doua conditii separate, poate chiar independente una de cealalta (Jones, cap. 15). Comparand rezultatele obtinute de Woods (1978) privind cei mai importanti predictori ai singuratatii si rezultatele noastre privind izolarea, gasim atat asemanari, cat si deosebiri: de exemplu, in timp ce Woods arata ca persoanele necasatorite sunt predispuse la singuratate, s-a gasit ca femeile casatorite prezinta un risc mai mare de a se simti singure, sau cel putin de a fi izolate de cei ce nu fac parte din familia lor. De asemnea, Rubinstein, Shaver si Peplau (1979) raporteaza ca persoanele mai in varsta se simteau mai putin singure, iar in studiul efectuat cei mai in varsta sunt mai degraba izolati. Totusi, putem spune ca singuratatea si izolarea sunt doua stari difeite si, asa cum am aratat, aprecierile privind izolarea si izolarea propriu-zisa coreleaza extrem de putin.

Care sunt aprecierile subiective

ce coreleaza cu izolarea?

Peplau, Russell si Heim afirma ca "singuratatea apare atunci cand exista o discrepanta intre relatiile sociale dorite si cele realizate" (1979, p. 55). Exista trei aspecte care au permis evalurea aprecierii proprii a subiectilor in legatura cu satisfactia legata de retelele sociale: au fost aspecte privind

1. "dorinta subiectilor de a avea mai multe persoane cu care sa stea de vorba";
2. "dorinta subiectilor de a avea mai multe persoane cu care sa se distreze"
3. "dorinta de a avea in preajma mai multe persoane dispuse sa-i ajute".

Putini dintre respondenti au recunoscut ca ar dori sa aiba mai multe cunostinte. Doar aproximativ o treime au afirmat ca ar dori sa cunoasca mai multi oameni cu care sa discute sau dispusi sa-i ajute; doua cincimi ar dori mai multe persoane cu care sa se distreze. Si, in mod paradoxal, dar poate nu neasteptat, persoanele care afirmau ca doresc sa cunoasca mai multi oameni, aveau deja retele sociale cu dimensiuni peste medie. Aceasta constatare nu implica neaparat faptul ca persoanele cu multi prieteni isi doresc automat si mai multi, ci ca cele doua grupuri de respondenti - cei cu prieteni si cei care doresc mai multi prieteni - provin din acelasi grup. Pentru a vedea mai exact ce rol joaca izolarea si factorii mediului de provenienta in acordarea raspunsurilor, am putea interpreta caracteristicile mediului de provenineta ca standarde in privinta contactelor sociale, a "relatiilor sociale dorite" cum spunea Peplau. Iata si cateve date interesante in aceasta privinta:

veniturile mai mari sunt asociate cu exprimarea mai redusa a nevoii de ceilalti;

banii substituie oarecum suportul social.

persoanele mai in varsta isi doresc mai putin cunostinte cu care sa se distreze; rezultate concordante cu opinii de specialitate conform carora expectantele scad o data cu varsta.

cei care se mutasera de curand intr-un anumit oras isi doresc mai multe cunostinte cu care sa se distreze.

barbatii insurati isi doresc mai putine contacte sociale decat cei necasatoriti, lucru ce nu e valabil si pentru femeile casatorite. Aceasta constatare vine sa confirme din nou faptul ca sotiile substituie multe legaturi sociale in viata barbatilor, desi cu sotii nu se intampla acelasi fenomen in viata sociala a femeilor.

Pentru a rezuma, faptul ca un individ are o retea sociala redusa ca dimensiuni, nu-i va influenta acestuia si aprecierile subiective legate de calitatea acesteia. Este posibil ca, asa cum sugera Weiss (1973, p. 228), indivizii izolati isi adapteaza standardele privind marimea retelei pentru a face fata situatiei concrete in care se afla. Chiar daca asa ar fi, se poate ca retelele mici si lipsa relatiilor intime influentiaza bunastarea subiectilor.

Fericirea

Multe cercetari sugereaza ca singuratatea este in mod tipic asociata cu stari afective specifice precum stima de sine scazuta si nefericire. In studiul efectuat au fost si indicatori valizi pentru stari afective precum suparare, furie sau multumire. S-a constatat ca scorurile scazute legate de starile afective pozitive sau de fericire au corelat puternic cu izolarea sociala.

Iata si itemii utilizati in interviu :

1) Cat de des va simtiti deosebit de interesat, entuziasmat de ceva anume in ultima vreme? - frecvent, uneori, rar sau niciodata?;

2) Cat de des simtiti ca lucrurile merg asa cum va doriti dvs.? - frecvent, uneori, rar sau niciodata?;

3) Cat de des va simtiti multumit(a) de ceea ce faceti in ultima vreme? - frecvent, uneori, rar sau niciodata?;

4) Gandindu-va la viata dvs. ca un intreg, cat de fericit(a) va considerati in prezent? - foarte fericit(a), destul de fericit(a), destul de nefericit(a), foarte nefericit(a)?

(Obesrvati ca intrebarile vizeaza in parte si stima de sine).

Astfel, rezultatele privind izolarea sugereaza unele asemanari cu studii privind aprecierile subiective ale singuratatii: ambele situatii sunt asociate cu scoruri scazute la intrebarile privind gradul de fericire.

Mai exact, respondentii izolati - in special cei izolati de persoanele ce nu fac parte din familia lor - nu sunt la fel de fericiti ca restul de respondenti. Aceste diferente se mentin si cand se repeta analizele doar pentru rezultatele celor "deschisi". Prin urmare, spre deosebire de rezultatele privind aprecierile subiective ale subiectilor legate de retelele sociale, am gasit dovada unei consecinte psihologice independente a starii de izolare. Alte rezultate ale studiului demonstreaza ca izolarea poate fi daunatoare chiar atunci cand individul nu declara ca simte ca reteaua sa sociala nu este una potrivita, sau chiar cand nu recunoaste ca este singur.

Impresia noastra este ca exista conexiuni profunde intre caracteristicile retelei sociale si starile psihologice, dar aceste conexiuni sunt extrem de complexe si de arbitrare. Nu numai ca standardele sociale legate de implicarea sociala sunt extrem de variate, dar exista factori situationali extrem de complexi. De exemplu, uneori relatiile sociale pot reprezenta mai mult o povara decat un sprijin, ca in cazul parintilor batrani, a rudelor bolnave psihic sau a prietenilor aflati in impas existential. Multi dintre cei intervievati in studiu se aflau in astfel de situatii; de asemenea, o situatie frecventa era si convietuirea cu un partener alcoolic. Legaturile sociale pot fi utile, neutre sau chiar daunatoare, depinzand de nevoile actuale ale subiectului - de exemplu, de ajutor pentru obtinerea unui loc de munca sau de liniste pentru mentinerea unui post deja obtinut - si de persoana cu care respondentul are o relatie.

Concluzii

Pentru a rezuma, retinem trei teme generale:

- structura complexa a retelelor sociale;

- influenta mediului social asupra izolarii

- consecintele subiective ale izolarii.

Studiile efectuate sugereaza complexitatea deosebita a retelelor sociale. Este imposibil ca printr-o simpla intrebare de genul "Cati prieteni aveti?" sau "Cat de des va vedeti cu rudele?" sa poate fi surprinse dimensiunile variate ale mediului social al persoanei; fiecare face lucruri diferite cu persoane diferite si cu consecinte diferite. Vecinii ne pot uda florile cand plecam de acasa, dar de imprumutat bani, ne imprumuta de obicei rudele. Rezultatele obtinute in urma cercetarilor sugereaza ca:

- izolarea de cei ce nu fac parte din familie difera de izolarea de rude, ca si caracteristici, ca si efecte, ca si cauze.

- casatoria, de exemplu, le izoleaza pe femei (nu si pe barbati) de persoanele ce nu fac parte din familie;

- casatoria le protejeaza pe femei (iar pe barbati si mai mult) de izolarea de rude;

- casatoria nu limiteaza accesul femeilor la confidenti, asa cum se intampla la barbati.

- izolarea de rude produce tendinta de a cunoaste mai multi oameni,

- izolarea de persoanele ce nu fac parte din familie coreleaza puternic cu nefericirea. Nu toti prietenii sunt la fel; nu toate formele de izolare sunt la fel.

Izolarea si formele acesteia par determinate de statutul social. Din rezultate reiese faptul ca persoanele needucate si sarace au tendinta de a fi izolate de persoanele ce nu fac parte din familie si de confidenti. Sunt mai putin expuse la riscul izolarii de rude, dar acest fapt nu compenseaza cealata forma de izolare, intrucat, in general, retelele lor sociale sunt reduse. Acestea sunt persoanele cu cel mai mare risc de izolare.

Etapa de viata reflecta o alta caracteristica majora si extrem de complexa. Pentru barbati, imbatranirea creste riscul de izolare de orice tip, in special din cauza iesirii la pensie, a scaderii mobilitatii si a mortii prietenilor apropiati. Casnicia, ii protejeaza totusi de izolarea de rude si le ofera cel putin un confident. Imbatranirea afecteaza mult mai putin femeile din acest punct de vedere, dar mariajul le afecteaza un pic mai mult, izolandu-le de persoanele ce nu fac parte din familie.

Multe dintre corelatiile intre izolare si mediu social pot fi grupate intr-un principu general: accesul si participarea la contexte sociale variate impiedica aparitia izolarii:

- Scoala ne ofera serii intregi de colegi si, prin urmare, desi la modul indirect, deprinderi sociale.

- Veniturile ne ofera posibilitatea pastrarii legaturilor cu prietenii.

- Imbatranirea ne limiteaza accesul la diverse activitati mentionate anterior.

- Pentru femei, casnicia implica angajamente si responsabilitati care le limiteaza accesul la unele contexte sociale. Toate aceste conditionari afecteaza gradul de izolare de persoanele ce nu fac parte din familie.

- De asemenea, casatoria, ofera o serie noua de rude, iar schimbarea domiciliului ne desparte de rude, in general. Acesti factori afecteaza gradul de izolare de cei din familie.

- Contextele sociale structureaza in mod sistematic retelele de relatii ale subiectilor, mai presus si dincolo de factorii de personalitate ai acestora.

Deoarece datele anterioare privind consecintele subiective ale izolarii erau putine, existau o multime de afirmatii nefondate. Se credea ca diferite trasaturi de personalitate erau responsabile sentimentele de satisfactie sau de insatisfactie privind dimensiunea redusa a retelelor sociale. Datele obtinute sugereaza ca exista relatii mai complexe intre izolare, standardele legate de marimea retelei si efectele dimensiunilor reteli asupra subiectilor.

In primul rand, rezultatele obtinute indica faptul ca trasaturile mediului de provenienta, ca si trasaturile de personalitate afecteaza aprecierile subiective asupra retelelor. In al doilea rand, desi oamenii cu retele mici nu doresc automat mai multe cunostinte, par sa fie afectati de propria izolare.

In mod cert, sunt necesare noi cercetari privind izolarea sociala, consecintele subiective ale acesteia si singuratate. In special, daca definim singuratatea ca discrepanta intre reteaua sociala actuala si cea dorita, studiile vor viza discrepanta intre diversele tipuri de relatii (cu rudele, cu persoanele ce nu fac parte din familie, confidenti), precum si caracterul diferit al acestora (persoane cu care stam de vorba, altele cu care ne distram, altele care ne ofera ajutor etc).

Izolarea poate fi oricum considerata daunatoare, chiar daca subiectul nu o asociaza neaparat cu sentimentul de singuratate.