Calitatile reprezentarilor

Calitatile reprezentarilor

Analiza specificului imaginii mintale impune o tratare a mecanismelor care conduc la acesta. Analiza acestor mecanisme ne permite reliefarea unor trasaturi definitorii ale reprezentarii cum ar fi caracterul intuitiv-concret, caracterul figurativ, schematic si generalizat.

Mecanismele reprezentarii. Reprezentarea este un proces complex aflat intr-o pozitie intermediara intre procesarea directa senzoriala si cea cognitiv-intelectuala. Din acest motiv se vorbeste despre o dubla natura a reprezentarii: una intuitiv-figurativa si alta operational-intelectiva (Tinca Cretu, 2004). La baza acestei duble naturi a reprezentarii stau urmatoarele mecanisme: perceptive, mnezice, cognitive, verbale, imagistice si reglatorii.Mecanismele perceptive ale reprezentarii sugereaza rolul definitoriu al experientei perceptive in reprezentare. Informatia oferita de catre analizatori este integrata de catre procesul perceptiv intr-o imagine unitara cu atribute de integralitate. Aceasta informatie bruta, de tip senzorial, conditioneaza existenta unor perceptii specifice de ordin vizual, auditiv, tactilo-kinestezic. Tipul de experienta senzorial-perceptiva il regasim ca sursa primara de informatii dar si drept criteriu de clasificare al reprezentarilor: reprezentari vizuale, auditive sau kinestezice. Formele complexe ale perceptiilor conduc la forme corespunzatoare ale reprezentarilor astfel incat putem vorbi despre reprezentari spatiale, tridimensionale, reprezentarea timpului sau a miscarii. O serie de particularitati, de trasaturi definitorii ale perceptiei isi vor pune amprenta asupra reprezentarii: integralitatea, structuralitatea, figurativitatea.Deseori, in manualele de psihologie, constatam ca definirea si caracterizarea reprezentarii se realizeaza prin raportare la perceptie. Sub aspectul continutului informational cele doua procese se aseamana intrucat ele capteaza si proceseaza informatii concret-intuitive, accesibile simturilor. Sunt informatii care vizeaza forma, marimea, culoarea, distanta, pozitia, miscarea s.a.m.d. Dar, din punctul de vedere al produsului se constata diferente semnificative. Daca imaginea perceptiva este bogata in continut prezentand atat insusirile principale cat si pe cele de detaliu, imaginea din reprezentare este mai saraca in continut, mai schematica ea prezinta doar insusirile relevante, semnificative, importante, caracteristice. Daca in imaginea perceptiva sunt redate atat culorile fundamentale cat si nuantele cromatice, in imaginea mintala sunt prezentate doar culorile fundamentale lipsind nuantele cromatice. Daca imaginea perceptiva este contextuala, relationata cu fondul perceptiv in cazul imaginii mintale aceasta este detasata de fond, neraportata la context. Daca in perceptie se ajunge la elaborarea unor imagini complexe cu o incarcatura informationala foarte bogata, in reprezentare imaginea este schematica, saraca in continut dar, aceasta imagine, intruneste anumite atribute de generalitate pentru ca face trimitere la o categorie intreaga de obiecte, fenomene.

Mecanismele cognitive ale reprezentarii sugereaza implicatiile procesarii de tip descendent, indirect, cognitiv. J. Piaget a demonstrat modul in care se implica structurile operatorii ale inteligentei in geneza si procesul reprezentarii. Imaginea din reprezentare are atribute operational-intelective conferite de implicarea operatiilor gandirii. Pe aceasta cale se dezvolta generalitatea reprezentarii, aspectul ei categorial. Reprezentarile generale fac trimitere la o intreaga clasa de obiecte, fenomene, sunt adevarate prototipuri implicate in gandirea umana. Reprezentarea nu este o reproducere fidela ci o imagine cu un anumit grad de conceptualizare.Mecanismele mnezice ale reprezentarii sugereaza rolul memoriei ca suport neurofiziologic. Capacitatea sistemului nervos de a memora, de a fixa si a conserva informatiile constituie suportul fundamental al reprezentarii. Dar reprezentarea nu trebuie sa fie confundata cu o simpla reproducere din memorie. Memoria constituie doar suportul reprezentarii nu si esenta ei. Definitoriu pentru memorie este reproducerea fidela a informatiei stocate. Procesele mnezice se valideaza tocmai prin capacitatea de a reproduce fidel si cat mai complet informatia stocata. Nu acelasi lucru se poate spune despre reprezentare. Reprezentarea se caracterizeaza prin actualizarea intr-o maniera intuitiva, figurativa si schematica. Sunt redate insusirile cele mai relevante, semnificative si importante. Sunt omise insusirile de detaliu, nesemnificative si nerelevante. Se poate spune ca ceea ce valideaza reprezentarea este tocmai nivelul inalt de schematizare si generalizare.Mecanismele verbale ale reprezentarii sugereaza rolul cuvantului. Dupa cum am vazut functia simbolic-reprezentativa constituie unul dintre instrumentele cele mai importante ale intelectului. Cuvantul este un integrator verbal, el integreaza insusirile unui obiect si denumirea obiectului activeaza in plan mintal aceste insusiri. Cuvantul se substituie atat obiectului cat si imaginii acestuia. El constituie un vehicul pentru imaginile din reprezentare. Cuvantul are si un rol reglator intrucat poate activa, poate sustine, coordona si conduce procesul reprezentarii. Reglarea voluntara a reprezentarii se realizeaza prin cuvant. Prin cuvant imaginile mintale sunt integrate, coordonate si devin modalitati de lucru ale activitatii intelectuale.Mecanismele imaginatiei se manifesta abia dupa ce reprezentarea s-a maturizat si integrat in activitatea intelectuala. Din punctul de vedere ontogenetic, reprezentarea. constituie un suport si un mecanism fundamental pentru imaginatie. Bogatia reprezentarilor, dinamica acestora contribuie la dezvoltarea si manifestarile imaginatiei. Mecanismele imaginatiei sunt implicate in dinamica reprezentarii. Imaginatia este procesul psihic ce manifesta cel mai inalt grad de autonomie. Deseori, in activitatea intelectuala, reprezentarile sunt nevoite sa reproduca structuri informationale mult mai complexe si mai dinamice decat informatia oferita de catre perceptie. Sunt procese si manifestari cu un inalt grad de dinamism si de autonomie mentala care pot fi reproduse in virtutea implicarii mecanismelor imaginatiei. Cu alte cuvinte, sunt reprezentari care nu se revendica direct intr-o experienta perceptiva ci sunt rezultatul unor constructii si reconstructii cognitive si imagistice. Este cazul reprezentarilor transformative ce reproduc procese si transformari complexe, inaccesibile experientei perceptive. Pe de alta parte, deseori, rezultate ale procesului imaginativ devin obiect si continut al reprezentarii. Spre exemplu, visele sau alte constructii imagistice rezultate din reverie sau imaginatie reproductiva sunt reactualizate si supuse unor prelucrari cu ajutorul reprezentarii.Mecanismele reglatorii sugereaza cel mai bine autonomia reprezentarii ca proces psihic. Reprezentarea poate fi declansata si sustinuta prin intermediul trebuintelor, motivelor, starilor de necesitate, intereselor, preocuparilor subiectului ca si cerintelor activitatii. Toate aceste mecanisme reglatorii pot declansa si sustine dinamica elaborarii imaginilor mintale.

Integralitatea imaginii in reprezentare isi are originea in integralitatea imaginii perceptive. Scoala gestaltista sustinea ca exista o tendinta innascuta spre integralitate in raporturile perceptive ale omului cu lumea. Cu alte cuvinte, obiectul se impune dar se si conserva ca entitate unitara, integrata. J. Piaget a demonstrat ca reprezentarile nu au un caracter innascut ci ele se achizitioneaza si se dezvolta in cadrul evolutiei structurilor operatorii ale intelectului. Integralitatea imaginii mentale ne sugereaza faptul ca ne reprezentam obiecte, lucruri intr-o maniera unitara integrata. Imaginea mintala nu se construieste aditiv ci ea pare ca se impune cu atributele intregului.

Figurativitatea imaginii mintale isi are si ea originea in figurativitatea imaginii perceptive. Caracterul figural este strans legat de structuralitatea imaginii perceptive. Constructia imaginii perceptive se realizeaza prin operarea pe elementele de contur, de structura. Fiecare obiect, fiecare lucru are o identitate proprie rezultata din modul particular in care se structureaza particularitatile obiectului pe elementele de configuratie. Constatam ca in procesul explorarii perceptive aceasta se orienteaza preponderent pe structura, pe configuratie. Acest demers se regaseste in modul in care se conserva imaginile perceptive in plan mintal. Avem tendinta de a pastra, de a retine cu prioritate tocmai acele informatii care sunt mai puternic asociate cu elementele de identitate ale obiectului. Practic asistam la un proces de codificare prin intermediul caruia sunt selectate si retinute elemente structural-figurative ale obiectului. Astfel, in plan mintal, se poate ajunge la un nivel de schematizare foarte inalt care ia forma unui simbol figurativ. Cel mai bun exemplu de simboluri figurative sunt figurile geometrice care redau doar prin cateva trasaturi grupuri, categorii intregi de obiecte, fenomene. Spre exemplu cele trei linii ce deseneaza conturul unui triunghi fac trimite la o suma intreaga de obiecte, lucruri ce prezinta aceasta configuratie: arbori, acoperisuri, piramide etc.

Operativitatea imaginilor mintale sugereaza implicarea procesarilor descendente de ordin cognitiv. Pe aceasta cale, reprezentarile, manifesta dinamism si disponibilitate asociativa. Prin mecanismele cognitive imaginile mintale sunt integrate in lanturi ideative si asociative care le confera un grad ridicat de eficienta si constructivism mental. J. Piaget a propus ca nivelul de operativitate intelectuala sa se instituie drept criteriu pentru clasificarea reprezentarilor in statice, dinamice si de transformare. Operativitatea imaginilor mintale se elaboreaza treptat, in stransa dependenta de operativitatea inteligentei. Un exemplu sugestiv il constituie rotirea imaginilor mintale. In variate experimente s-a solicitat subiectilor sa-si reprezinte pozitii intermediare ale unor obiecte tridimensionale sau ale unor litere. Se constata ca nivelul de operativitate este strans legat de viteza de rotire, existand un raport optim intre viteza reala de rotire in plan perceptiv si viteza de rotire in plan mintal.

Caracterul panoramic al imaginii mintale sugereaza cel mai bine absenta fondului, imaginea obiectului este redata simultan sub toate fatetele. Acest atribut demonstreaza dezvoltarea reprezentarii ca si aptitudine specializata in variate domenii: arhitectura, pictura, scenografie etc.