"Comentati cele sapte caracteristici "obligatoriu de luat in seama" de catre cel care doreste sa califice un conglomerat de persoane drept "grup restrans"

"Comentati cele sapte caracteristici "obligatoriu de luat in seama" de catre cel care doreste sa califice un conglomerat de persoane drept "grup restrans":

a.      o unitate de timp si de loc care presupune o relativa proximitate si o distanta interindividuala minimala;

b.     o ratiune de a fi si de a ramane impreuna;

c.     un destin relativ comune;

d.     posibilitatea formarii unei perceptii si a unei reprezentari a fiecaruia dintre membri despre ceilalti;

e.      perceperea unei anume "grupalitati" observata de membrii grupului si/sau de persoanele exterioare;

f.       posibilitatea unei interactiuni si a unei comunicari efective, verbale sau nonverbale;

g.     o durata suficienta pentru ca un eventual proces de institutionalizare sa poata fi demarat.

h.     o unitate de timp si de loc care presupune o relativa proximitate si o distanta interindividuala minimala;

Ratiunea de a fi si de a ramane impreuna a grupului restrans este legata de afectiuni sentimentale reciproce, de prietenii legate pentru o viata, de dorinta aproape instinctuala de a fi cu cineva cu care poti conlucra. Acest fapt nu trebuie insa sa contravina relatiei cu toata lumea. Avem mai multe cazuri: o persoana face parte doar dintr-un grup restrans, dar nu are alte grupuri largi sau restranse la care adera. Pot fi insa si persoane care fac parte din diverse grupuri restranse sau largi si sa conlucreze bine cu toate, desi nivelurile de relatie sunt diferite. Aceasta varianta este cea mai buna, deoarece omul care are un singur grup poate devia usor de la normele de conduita stabile de societate. Daca, de exemplu, avem de-a face cu o secta religioasa fanatica, ea actioneaza intr-un grup restrans, dar va deveni devianta pentru grupurile formale cu care interactioneaza, chiar va incalca si norma juridica.

Destinul relativ comun este o cauza fireasca, oamenii se gasesc in fata dilemei de a merge singuri pe un drum greu, sau a interactiona cu cei care merg pe acelasi drum. Ei vor schimba impresii, se vor sprijini reciproc si vor actiona pe baza acelorasi impulsuri.

Posibilitatea formarii unei perceptii si a unei reprezentari a fiecaruia dintre membri, despre ceilalti, este valabil pentru orice grup, restrans sau larg. Ea este o conditie esentiala si anume convingerea unui individ ca celalalt este ce vrea el sa fie. De obicei aceasta perceptie este reala, dar pe parcurs, acesta poate realiza ca nu este o potrivire intre perceptie si faptele partenerului de grup. Un exemplu de grup restrans poate fi cuplul marital. Acesta porneste la drum doar pe baza iubirii, sau mai restrans pe baza atractiei sexuale reciproce. Dupa ce cuplul se obisnuieste cu acest avantaj, se nasc o serie de alte probleme legate de caracterul persoanelor, de comportament, relatiile se racesc si brusc ajung la solutia divortului.

Perceperea unei anume grupalitati observata de membrii grupului si/sau de persoanele exterioare poate intari grupul si din interior, dar si din exterior. Adica membrul grupului va fi incurajat sa considere ca el face parte din acel grup. Se supune regulilor si devine membru. Daca cei din jur il lauda sau il critica pentru prezenta lui in grup totul va evolua in acest sens.

Posibilitatea unei interactiuni si a unei comunicari efective, verbale sau nonverbale cu cei cu care stabilim relatii de grup restrans este posibila daca acestia ne inteleg limbajul, ne impartasesc din simtirile lor, iar noi ii intelegem. Comunicarea facila in cadrul grupului restrans ne va impinge la confesiune la confidentialitate. Cine nu doreste sa spuna secretele lui unui prieten drag, stiind ca acesta ne va ajuta, ne va pastra secretul si va face totul ca durerea psihica, pe care o avem, sa fie mai usoara. De aceea, oamenii lipsiti de liberate (armata, inchisoare, internat etc.) dezvolta o atitudine aparte de camaraderie, in care confidenta este larga si cei din jur ii sprijina neconditionat pe cei care se confeseaza. Din acest punct de vedere, faptul ca tinerii nostri nu mai fac armata, este un handicap legat de dezvoltarea unor capacitati de comunicare libera in grup si de realizare a unor relatii formale, dar si informale, puternice. Este de remarcat, aici, faptul ca intre liderul militar, de exemplu, si orice subordonat al lui se naste, sigur pe langa relatia formala foarte clara cu legi simple dar stricte, si o legatura informala greu de realizat in alte conditii. Panditi de moarte, acesti oameni realizeaza ca nu este ceva mai de pret decat sprijinul camaradului de langa el, indiferent ce grad are.

Grupul are nevoie de durata suficienta pentru ca un eventual proces de institutionalizare sa poata fi demarat, ea este legata de faptul ca grupul se poate integra institutional foarte rapid daca are o structura compacta. Acest grup informal restrans poate sa mearga pe acelasi drum si va accepta prietenia cu orice alt grup, chiar daca el este informal sau formal. Plecati impreuna la scoala, doi prieteni sunt colegi de banca permanenti, dar ei se vor atasa de alte grupuri la pachet, impreuna.

Grupurile mici, adica restranse, sunt un fenomen pe care un lider formal trebuie sa stie foarte bine sa-l gestioneze, deoarece ele pot duce la:

conflicte intergrupale;

lipsa de coeziune reala a grupului;

relatii informale slabe la nivel de grup;

conflicte intre liderii grupurilor mici;

slabirea autoritatii liderului;

proiectia slaba a importantei grupului pentru subgrupuri;

lipsa unei perspective de dezvoltare a grupului si intarire a lui.