COMPORTAMENTUL PROSOCIAL

COMPORTAMENTUL PROSOCIAL

Introducere: Oprindu-ne asupra relatiilor interpersonale nu putem trece cu vederea acest comportament specific uman caracterizat prin ajutorarea semenilor nostri aflati in dificultate.

Obiective: studentii vor trebui sa cunoasca teoriile formulate cu privire la comportamentul prosocial si factorii care-l influenteaza  pentru a intelege si a fi capabili sa explica acele comportamente de oferire sau de refuz al ajutorului pe care le observa.

Concepte cheie: comportament prosocial, altruism, modelul schimbului social, efectul de martor.

4.RezumatNefiind obiect de studiu al psihologiei decat de 3-4 decenii foarte multe lucrari de specialitate nici nu-l mentioneaza, totusi el figureaza in Dictionarul de Psihologie sociala, aparut in 1981, cu sensul foarte larg de comportament orientat spre valorile sociale.

In sens restrans este definit drept comportamentul orientat spre ajutorarea, protejarea, sprijinirea altor persoane, fara a astepta o recompensa externa sau actiunea care nu aduce beneficii decat celui care primeste ajutorul.

Exista 3 conditii necesare pentru a identifica un comportament prosocial:

1.     Sa existe intentia de a ajuta

2.     Libertatea alegerii - deci sa nu fi fortat a da ajutorul

3.     Sa nu existe o recompensa externa.

Va invit sa raspundem impreuna urmatoarelor intrebari :

1. De ce ii ajutam pe ceilalti? - este vorba despre un comportament innascut sau de unul dobandit?

A.1.Sociobiologia aduce un prim raspuns paradoxal - de ce paradoxal - pentru ca altruismul contravine legii biologice a supravietuirii celui mai puternic, sau legii selectiei naturale

Daca introducem insa ipoteza supravietuirii prin inrudire, comportamentul prosocial poate fi inteles. Ii ajutam pe ai nostri, deoarece membrii aceleiasi familii au gene comune  si astfel asiguram transmiterea propriilor gene. Dar, e adevarat ca nu ajutam doar pe cei care ne sunt rude. Multe acte de intr-ajutorare se bazeaza pe similaritate, or similaritatea, fie ea chiar de trasaturi exterioare presupune si o asemanare genetica.

Desi insuficient fundamentata, retinem ipoteza sociobiologiei cum ca ar exista o baza genetica pentru altruism. 

A.2. Un al doilea model explicativ este oferit de socializare si functionarea normelor sociale. O norma sociala - morala, religioasa, juridica - reprezinta o prescriptie a comportamentului dezirabil din punctul de vedere al unui grup social.

O serie de studii experimentale au confirmat faptul ca, la fel ca si alte tipuri de comportament, cel prosocial este invatat in timpul socializarii timpurii.

Invatarea se realizeaza prin doua cai:

1. mecanismul direct al intaririi prin recompense si pedepse (vezi experiment - cu conditia de recompensa si conditia de pedeapsa)
2. mecanismul indirect al invatarii prin model - este vorba despre parinti sau alte persoane semnificative pentru copil.

De ce sunt comportamentele prosociale incurajate si promovate de societate ? - pentru ca omul, fiind prin excelenta o fiinta sociala trebuie sa traiasca in grup iar comportamentele prosociale sunt orientate spre protejarea valorilor fundamentale pentru existenta si echilibrul unui grup social. In acest sens s-au sedimentat trei tipuri de norme sociale :

• norma responsabilitatii sociale - care pretinde ca oamenii sa-I ajute pe cei care depind de ei
• norma reciprocitatii care cere ca daca ai fost ajutat, sa ajuti pe binefacatorii tai.
• norma echitatii sau justitiei sociale - care arata ca trebuie sa existe o stare de echilibru intre doi actori sociali, echilibru care se realizeaza atunci cand ceea ce da si ceea ce primeste A este egal cu raportul dintre ceea ce da si ceea ce primeste B. ( atunci cand raportul este perceput ca inechitabil de catre cei implicati se incearca restabilirea acesteia fie pe plan comportamental, fie pe plan pur psihologic - rationalizari, justificari, etc.).

A.3  Al treilea model explicativ este propus de Thibaut si Kelley si se numeste " modelul schimbului social''  sau " paradigma costuri / beneficii".

Acest model face o paralela intre relatiile economice pe care le intretin indivizii si relatiile interpersonale, aratand ca relatiile interpersonale sunt cel mai bine intelese daca pornim de la tendinta fireasca a oamenilor de a-si maximiza beneficiile si a reduce costurile comportamentului lor. Aceasta teorie contrazice ideea ca la baza comportamentului social ar sta altruismul, deoarece el nu exista si e vorba intotdeauna despre propriul nostru interes.

       Cea mai mare parte a asa ziselor acte altruiste nu sunt decat un profund egoism mascat

       Motivatia actelor altruiste poate consta in nevoia egoista de reputatie

       Majoritatea gesturilor de ajutorare a altor persoane nu reprezinta altceva decat satisfacerea nevoii de superioritate de statut, de a marca dependenta celorlalti de tine

       Chiar conduitele cotidiene ce par dezinteresate - a da bani cersetorilor - au la baza motivatii egoiste - disconfort, teama, etc.

       Cea mai consistenta explicatie a altruismului in termeni de costuri - beneficii este aceea ca atunci cand indivizii percep ca in interactiunea cu ceilalti comportamentele lor strict individuale si egoiste determina o pierdere a utilitatii pentru ei insisi, sunt inclinati a lua in considerare efectele acestor comportamente asupra celorlalti si sunt dispusi sa le inlocuiasca cu acte altruiste. Este in joc un calcul pur pragmatic. 

A.4. Al patrulea model apartine lui D. Batson care spune ca doar empatia si altruismul pot explica comportamentele prosociale. Desi autorul nu neaga faptul ca uneori motivatiile noastre sunt egoiste, el arata ca atunci cand suntem empatici, cand compatimim o alta persoana o vom ajuta indiferent de interesele noastre. Desi altruismul, ca orice alta trasatura de personalitate, este foarte mult influentat de context, totusi definitia personalitatii altruiste ar fi acea combinatie individuala de trasaturi care produce un comportament de ajutorare intr-o mare varietate de situatii. 

2. Cand ii ajutam pe ceilalti?

o      Rolul factorilor emotionali

Starile emotionale pozitive cresc comportamentele de ajutorare, ceea ce se explica prin :

-        atunci cand ne aflam intr-o astfel de stare vedem latura insorita a vietii si suntem cuprinsi de generozitate la adresa publicului larg

-        starile de bine se cer a fi prelungite,  ori fapta de a ajuta, fiind un sentiment placut, prelungeste starea.

-        Prin contrast, ceilalti ne apar mult mai nefericiti - si suntem dispusi sa-I ajutam

Starile negative - in cazul acestora, fiind foarte centrati pe noi si pe problemele noastre si mult mai putin dispusi sa le acordam ajutor celorlalti.

E adevarat si ca, uneori, suntem totusi dispusi sa facem fapte bune pentru a contrabalansa starile noastre afective.

o      Modelele de rol

In a acorda ajutor conteaza si modelele de rol pe care le furnizeaza societatea, de exemplu, eroismul pentru barbati si afectivitatea pentru femei.

o      Mediul fizic si demografic

-        starea vremii

-        zgomotul si aglomeratia - imping spre agresivitate

-        mediul rural vs. mediul urban

-        prezenta celorlalti in context - stimuleaza ( pentru ca e dezirabil social sa ajuti ) dar si inhiba prim mai multe mecanisme, principalul fiind: 

Efectul de martor. Efectul de martor arata ca, cu cat mai multi martori exista la un eveniment cu atat mai putin probabil este sa intervina cineva - se produce o difuzie a responsabilitatii si de asemenea, exista presiunea la conformitate a grupului - nimeni nu intervine, nu intervii nici tu. 

Ajutorarea celuilalt ca proces decizional stadial. Acordarea ajutorului in situatii de urgenta, a constituit tema predilecta in psihologia sociala, intrucat e vorba despre un timp relativ scurt de observat, intervine clar variabila independenta si se pot inregistra cu destul de multa precizie efectele acestei interventii

Ajutorarea celuilalt este un proces stadial, cuprinzand la cei mai multi autori, 4 faze.

Prima faza este perceptia nevoii de ajutor - in legatura cu aceasta e de notat faptul ca exista situatii din care transpare clar urgenta nevoii de ajutor ( o casa care ia foc, un batran care cade)si altele ambigue ( un zgomot de cazatura noaptea in apartamentul vecin). Evident, in oricare caz, perceptia propiu-zisa este totdeauna insotita de interpretari si definiri ale contextului.

Dupa perceptie si interpretare asumarea responsabilitatii personale este in legatura cu internalizarea normei responsabilitatii sociale, precum si altor factori ce tin de situatie sau de caracteristicile celui care ar putea da ajutor. - de ex. proximitatea spatiala sau psihologica. De asemenea , te simti in mai mare masura obligat in a interveni intr-o situatie ce necesita ajutorul, daca te consideri competent. Responsabilitatea se accentueaza in cazul in care asistenta acordata presupune cunostinte din profesia pe care o ai.

A treia faza consta in estimarea costurilor si beneficiilor - ceea ce in acest context presupune nu doar raportul dintre propriile pierderi si castiguri ci si la raportul dintre acestea si ale beneficiarului de ajutor. Costurile sunt prezente nu doar cand ajuti ci si cand te sustragi de la a o face, judecata celorlalti, ca puteai interveni dar nu ai facut-o duce la disconfort psihologic si la micsorarea stimei de sine.

Ultima faza, inainte de actiunea efectiva este decizia pentru o varianta sau alta de ajutorare.

Pe oricare dintre palierele enumerate, se poate renunta la decizia de a actiona ca urmare a interventiei unui obstacol sau altuia. 

3. Pe cine ajutam

Literatura de specialitate consemneaza doua principale conditii ce tin de cel ce are nevoie de asistenta prosociala, care au functie selectiva in acordarea de ajutor.

Prima este similaritatea - ea poate fi de religie, rasa, statut socio - profesional, etc

A doua conditie ce faciliteaza acordarea de asistenta este daca solicitantul merita a fi ajutat sau nu - suntem aici in plin proces atributional.

S-a mai constatat si o asimetrie intre sexe in privinta acordarii ajutorului - barbatii ajuta femeile, iar femeile se ajuta intre ele.

Recomand studentilor Serge Moscovici - Psihologia sociala a relatiilor cu celalalt, capitolul III  -- si ii rog ca apoi, raportandu-se la experienta lor personala, sa scrie un eseu privind altruismul egoist.