Modelul filtrajului timpuriu

Modelul filtrajului timpuriu

Filtrele sunt mecanisme care blocheaza procesarea unor informatii favorizand prelucrarea preferentiala a altor informatii. Cu c1t aceasta procesare este mai elaborata, cu atat stocarea in memoria de lunga durata este mai persistenta.

Remarci privitoare la model:

1. Memoria de scurta durata este considerata ca un loc anume in spatiul psihic, ca o functie a unor structuri anatomofiziologice specifice. Aceasta se datoreaza influentelor despre tehnologia computerelor de la acea vreme, unde memoria de scurta durata avea o locatie precisa la nivel de hardware. O multime de investigatii ulterioare au facut improbabila o astfel de ipoteza. Memoria de scurta durata este mai degraba acea parte din memoria de lunga durata temporar activata. Ea nu este un loc, ci o stare de activare a unitatilor cognitive.

2. Filtrele opereaza la nivel senzorial. Criteriile de selectie a informatiei semnificative vizeaza caracteristicile fizice ale stimulului (de aici denumirea de filtraj timpuriu).

Majoritatea datelor experimentale care au stat la baza acestui model provin din experimentele de ascultare dihotomica.

Ex: subiectilor le sunt prezentate concomitent doua mesaje auditive diferite, unul la o ureche, altul la cealalta. Subiectii sunt rugati sa-si focalizeze atentia doar pe mesajul receptionat la una din urechi, pe care vor trebui sa o reproduca cat mai exact posibil. Dupa ascultarea celor doua mesaje, subiectii sunt intrebati, contrar instructiunilor ulterioare, asupra mesajului carora nu li s-a acordat initial atentie. Se costata ca, in mod regulat, subiectii implicati in experiment nu-si reamintesc continutul sau semnificatia acestor mesaje. Aceasta constatare ramane in vigoare chiar daca o fraza este repetata de 35 de ori. In cel mai bun caz subiectii pot retine eventuala prezenta a numelui propriu inserat in mesajul ignorat sau locatia sa adica, din ce parte a incaperii se aude mesajul. De asemenea, subiectii din grupul experimental au putut sa discrimineze intre o secventa de sunete fara sens si o fraza cu sens, precum si daca mesajul a fost rostit de o voce de femeie sau una de barbat.

Intrucat experientele de ascultare dihotomica aratau ca din mesajul ignorat nu se retin decat caracteristicile fizice, s-a tras concluzia ca segreagarea procesarii informatiei survine de timpuriu, inca inainte de procesarea semnificatiei semantice a stimulului. Informatia selectata este supusa unor procesari ulterioare si intra in memoria de lunga durata, putand fi reamintita ulterior. Informatia neselectionata, procesata doar la nivelul caracteristicilor fizice este uitata rapid.

In concluzie, dupa Broandbendt selectia informatiei se face la nivelul procesarilor primare a informatiei, pe baza unor caracteristici fizice ale stimulului: intensitatea, frecventa, locatia sau modalitatea senzoriala.

Spre sfarsitul deceniului sapte, o serie de date experimentale au inceput sa contrazica eventualitatea unor filtre timpurii.

Norman (1967) intrerupe experimentul de ascultare dihotomica pe la jumatatea timpului de ascultare, cerand subiectilor sa relateze ce au retinut din mesajul ignorat. Surprinzator, se constata ca o parte importanta a mesajului ignorat poate fi reamintit fara dificultate.

Mc Kay (1973) prezinta la urechea pe care era centrata atentia subiectului un mesaj ambiguu. Concomitent, la cealalta ureche erau prezentati diversi itemi care puteau determina modul; in care este interpretat mesajul ambiguu respectiv. Rezultatele obtinute au pus in evidenta faptul ca interpretarea mesajului ambiguu este in functie de mesajul concomitent prelucrat automat.

Mesajele receptionate inconstient determina interpretarea constienta pe care o dam unor mesaje ambigue. Mesajele subconstiente se resimt in semnificatia pe care o acordam unor mesaje constiente ambigue receptionate concomitent.

Gray & Wedderburn (1960) au prezentat subiectilor un mesaj cu sens la urechea asupra careia trebuiau sa-si concentreze atentia, care era imediat urmat de un mesaj fara sens la aceeasi ureche. In acelasi moment insa, la urechea ignorata era prezentat un mesaj cu sens, care continua mesajul de la prima ureche. In ciuda instructiunilor date subiectilor de a-si focaliza atentia exclusiv asupra unei singure urechi, subiectii relateaza ulterior mesaje hibride, rezultate din combinarea mesajelor cu sens la ambele urechi.

Toate aceste date experimentale duc la concluzia ca mesajele la care nu suntem atenti pot fi procesate cel putin partial si sub aspect semantic, fiind apoi stocate in memoria de lunga durata. Altfel spus, exista o prelucrare semantica inconstienta a informatiei.