PSIHOLOGIA VARSTELOR

Psihologia varstelor studiaza stadiile dezvoltarii psihice de la nastere si pana la maturitate.

Procesul dezvoltarii psihice se realizeaza in etape, stadii si perioade ce caracterizeaza traseul vietii umane. De acest intreg traseu al dezvoltarii psihice se ocupa psihologia varstelor, care cuprinde:

- psihologia copilului si adolescentului

- psihologia adultului.

Principalele perioade de varsta sunt:

- perioada prenatala - din momentul conceperii pana la nastere

1. varsta sugarului    0-1 an

2. varsta anteprescolarului    1-3 ani

3.varsta prescolarului    3-6/7 ani - mica

- mijlocie

- mare

4. varsta scolara mica 6/7- 10/11 ani

5.varsta scolara mijlocie 11-14/15 ani (preadolescenta sau

pubertate)

6.varsta scolara mare 14/15- 18/19 ani (adolescenta)

7. tineretea    19-25 ani

8. maturitatea    25-55 ani

9. batranetea    peste 55 ani

longevitatea = durata exceptionala a vietii peste 90 de ani.

Inainte de varsta sugarului putem vorbi despre perioada prenatala care tine din momentul conceperii si pana la nastere. Atunci se formeaza structura fundamentala a corpului si organele. Ritmul de crestere este acum cel mai accelerat din intreaga existenta. Vulnerabilitatea la factorii de mediu este foarte mare. Astfel in perioada prenatala tine seama si prezinta un interes major grija fata de nasterea unui copil sanatos, evitarea stresului si a factorilor nocivi.

Aceste perioade enuntate cronologic si functional au fost stabilite dupa urmatoarele criterii:

Sistemul de relatii cu ceilalti oameni care se stabileste pe tot traseul dezvoltarii fizice, psihice si sociale de la nastere si pana la maturitate. In fiecare moment al vietii( familia, gradinita, scoala.) sistemul de relatii difera.

Criteriul activitatii conducatoare a varstei:

- in copilaria frageda au loc activitati obiectuale, imitative;

- activitatea de joc este cea definitorie pentru prescolari

- invatarea e activitatea dominanta in perioada scolara si universitara;

- munca-activitatea principala a perioadei adulte.

Criteriul formei institutionalizate ale influentelor instructiv-educative tot mai sistematice si riguroase, dupa continutul lor si structura organizarii (gradinita - scoala - universitate-loc de munca)

Criterii fizice - fiziologice dupa care se clasifica in:

a.     Criteriul somatic - evolutia dentara si modificarea segmentelor corporale, cum evidentiaza Godin:

Copilarie - dinti de lapte pana la preschimbare

maturizare - aparitia maselelor de minte

b) Criteriul fiziologic -predominarea glandelor endocrine cu secretie interna, cum evidentiaza Berman:

timusul - in intaia copilarie = glanda cresterii

dezvoltarea glandelor sexuale, tiroidei, hipofizei, suprarenalelor.

Criterii psihologice - se refera la orientarea psihica a copilului spre exterior, urmata de diversificare ale conduitelor adaptative implicate in viata de fiecare zi (Gesell).

Criteriul intereselor dominante - in fiecare perioada de varsta exista alte interese care domina viata persoanei (Claparede)

Criteriul caracterului specific, al gandirii si dezvoltarea inteligentei, iar in acest caz Jean Piaget distinge:

a)    inteligenta senzorio-motorie    0-2 ani

b)    inteligenta preoperatorie    2-6/7ani

c)     operatiilor concrete    6/7- 11/12 ani

d)    operatiilor formale(abstracte)    dupa 12 ani.

Criteriul particularitatilor vietii afective - Henri Wallon - impulsivitatea motorie primara, urmata de includerea afectivitatii in componenta sociala si intelectuala.

Curiozitatea epistemica, placerea de a cunoaste, sentimentele morale se dezvolta pe parcurs.

Din aceste criterii rezulta ca autorii care propun periodizarea copilariei dupa diferite criterii psihologice (modificari in gandire, interese sau viata afectiva) atrag atentia asupra "copilului concret" a carui dezvoltare se impune a fi studiata:

- longitudinal - de la nastere la maturitate

- transversal - de la o anumita varsta

Obs. Varsta cronologica, ca expresie a dezvoltarii motorii si varsta psihologica (mentala) NU concorda. Astfel, varsta mentala poate "merge" inaintea varstei cronologice sau sa ramana in urma ei.

Varsta mentala se stabileste prin calculul statistic al performantelor intelectuale de care sunt capabili copiii normali la o anumita varsta. In testarile individuale se constata daca varsta mentala corespunde varstei cronologice.

Aceasta depinde de mai multi factori

- ereditate

- mediu social

- instructie

- educatie

Societatea a fixat in decursul timpului si fixeaza si azi un fel de cadru general al conduitelor de varsta prin care se vehiculeaza unele tipuri de obligatii si drepturi.

Tipuri de obligatii si drepturi:

- de a invata, a urma o scoala

- de a se informa profesional - maturitate

Diferentele de varsta se exprima in:

- conduite si in statutul profesional

- in imbracaminte

- restrictii de participare la anumite tipuri de mass media (nu au efectul scontat)

Ideea principala care sta la baza periodizarii este principiul dezvoltarii omului in diferite perioade de varsta.

Dezvoltarea omului este un proces prin care se realizeaza noi structuri functionale care diferentiaza comportamentul omului in perioadele de varsta ducand la o mai buna adaptare la mediu.

In psihologie exista cel putin patru modele explicative de dezvoltare umana in aceste perioade de varsta.

.Modelul dezvoltarii elaborat de Gessell - considera ca procesul dezvoltarii umane este reglat si determinat in principal de factorii interni,ereditari.

Acest autor sustine ca dezvoltarea psihica este o consecinta a maturizarii biologice pentru ca exista o anumita relatie de cauzalitate intre maturizarea biologica si dezvoltarea personalitatii umane in general. Modelul lui Gessel pune accent pe ereditate, ea fiind cauza dezvoltarii.

2. Modelul lui Jean Piaget - considera dezvoltarea produsul interactiunilor complexe intre organism si mediu, aceste interactiuni fiind reglate si directionate de mecanisme functionale numite: asimilare, acomodare, echilibrare.

- asimilarea = incorporarea in plan functional de catre subiect a obiectelor lumii inconjuratoare.

Este o absorbtie de ordin functional, adica insusirea functiei sociale a obiceiurilor si cuprinderea intr-o schema de conduita, cuprinderea lor in operatii si actiuni mentale care pot fi repetate si activate la nevoie. Subiectul isi modifica informatia asimilata, acomodandu-se la starea lucrurilor si elaborand sisteme de raspunsuri adecvate.

- adaptarea = echilibru intre asimilare si acomodare, schimb continuu intre subiect si obiect.

Geneza intelectului uman este infatisata ca un proces complex de comportament psiho- social, proces de socializare treptata a individului prin intermediul insusirii experientei umane si sub actiunea hotaratoare a unor factori socio-culturali. Acest model sta la baza stadiilor dezvoltarii intelectuale.

3. Modelul lui Vigotsky

Spre deosebire de orientarile anterioare care ofera perspectivele unei dezvoltari ce presupune o succesiune stricta a unor etape evolutive, Vigotsky afirma ca dezvoltarea are un caracter discontinuu si exista doua filiere de dezvoltare diferite:

a)     care are la baza actiunea factorilor interni;(ereditatea, factori dobanditi in dezvoltarea ontogenetica, socializare)

b)    care rezulta ca urmare a interiorizarii semnificatiilor socio-istorice, astfel incat exista raporturi reciproce intre factorii interni si externi ai mediului soci-cultural.(factorii externi cuprind: mediul socio-uman care cuprinde: influentele educationale organizate (scoala) si influentele neorganizate (tv, teatru).

Dezvoltarea depinde de influentele educationale organizate. Vigotsky evidentiaza ca intre factorii externi si interni , exista o dependenta reciproca. Factorii externi influenteaza educationalul prin contributiile interne si gasesc un anumit ecou corespunzator varstei si nivelului de dezvoltare psihica si nivelului de insusire a cunostintelor.

Vigotsky a evidentiat zona "proximei dezvoltari" ZPD, si anume masurile educationale corespund nivelului actual si atingand acel nivel actual, contribuie la dezvoltarea omului prin acea dozare a cunostintelor si a efortului intelectual (in concordanta cu acel nivel de dezvoltare).

Institutiile specializate corespund acestei ZPD.

4. Modelul lui Erikson - psiholog american care s-a ocupat de psihologia varstelor adulte. In opozitie cu teoriile precedente care afirma explicit sau implicit faptul ca varsta adulta echivaleaza cu incheierea procesului de dezvoltare, Erikson sustine ca dezvoltarea are loc toata viata, sustinand punctul de vedere al extinderii sferei conceptului de dezvoltare pe intreaga durata de viata a omului, varsta adulta incluzand trei perioade:

a)    maturizarea timpurie

b)    stadiul mijlociu de maturizare

c)     maturizarea intarziata.

In dezvoltarea psihicului si comportamentului iau parte factori biologici, socio-culturali si nemijlocit psihici. Fiecare dintre acesti factori sunt necesari, dar nu si suficienti. Fara ereditate normala si in conditii de maturizare organica, nu este posibila dezvoltarea optima, iar in absenta socializarii(educatiei) nu se pot elabora constiinta si personalitatea umana.

Insasi activitatea mintala constienta si trasaturile de personalitate(in special caracterul) contribuie la auto-organizare si autocontrol si asigura propria dezvoltare.

Astfel factorii biologici, socio-culturali si psihici nu functioneaza izolat ci intercorelat, interdependent si ponderea lor nu este egala.

In psihologia contemporana se subliniaza unitatea factorilor de ereditate, mediu si educatie, evidentiindu-se rolul central al activitatii si determinarii lor educative.

Rezulta ca organismul se dezvolta functional, omul adult se dezvolta muncind, copilul se dezvolta prin educatie si invatatura.

In aceasta consta legea de baza a dezvoltarii psihice a copilului

Dezvoltarea prezinta anumite caracteristici generale dar si speciale:

1.Caracteristici generale ale dezvoltarii fizice:

cu cat organismul este mai tanar cu atat ritmul cresterii este mai intens, inaintand in varsta ritmul cresterii se diminueaza pentru ca la maturitate sa stopeze.

pe parcursul copilariei exista etape care marcheaza oscilatii n ritmul de crestere;

cresterea si dezvoltarea fizica nu este uniforma, exista diferente de crestere in diferite perioade succesive de varsta. Uneori avem perioade de salturi, iar alteori de stopare.

Exista diferente intre cresterea si dezvoltarea fetelor si a baietilor; fetele cresc mai uniform si se maturizeaza mai timpuriu (cu 2-3 ani inaintea baietilor);

Claparede compara cresterea baietilor si a fetelor cu o cursa de intrecere:

- la nastere baietii si fetele au acelasi start

- la varsta de 6/7 ani fetele o iau inaintea baietilor (primul avant)

- baietii intensifica ritmul la 9/10 ani, le ajung pe fete si le intrec

- in perioada de pubertate, 13/14 ani, fetele ii intrec pe baieti din nou,

- baietii la 14/15 ani isi intensifica din nou ritmul intrecand fetele definitiv.

Astfel baietii le intre pe fete atat ca forta fizica cat si greutate, desi nu exista diferente in dezvoltarea psihica.

Dezvoltarea psihica a copilului cunoaste salturi calitative:

- apar forme noi de comportament si cunoastere, dar calitatile noi nu le desfiinteaza pe cele anterioare ci le ridica nivelul prin restructurari succesive.

Dezvoltarea psihica se produce stadial, in etape distincte cu caracteristici proprii fiecarei varste:

Exemplu: - in frageda copilarie predomina emotiile

- urmeaza dezvoltarea memoriei

- dezvoltarea intensa a gandirii - mai intai gandirea concret situationala, apoi gandirea abstracta;

- predominarea atentiei de la involuntara la cea voluntara

- in plan afectiv se dezvolta sentimentele morale si estetice;

- dezvoltarea vointei, a capacitatii de stapanire de sine.

Asa se explica dezvoltarea psihica care este asincrona la nivele diferite precum si insusiri care au ritmuri proprii de dezvoltare la diversele etape de varsta.

Insusirile psihice nu se dezvolta separat unele de altele ci in raporturi necesare si in interactiuni globale, insa in fiecare stadiu unul din procesele psihice ocupa un loc dominant in raport cu celelalte.

Astfel sunt in ordine procesele psihice:

- emotii urmate de perceptii, reprezentari, memorie, gandire si vointa;

- sentimente superioare - intelectuale, morale, estetice si in final imaginatia si in special imaginatia creatoare.

- Caracteristicile psihocomportamentale care ating nivelul de dezvoltare a adultului tind sa ramana relativ stabile.