Scrigroup - Documente si articole

Username / Parola inexistente      

Home Documente Upload Resurse Alte limbi doc  

AstronomieBiofizicaBiologieBotanicaCartiChimieCopii
Educatie civicaFabule ghicitoriFizicaGramaticaJocLiteratura romanaLogica
MatematicaPoeziiPsihologie psihiatrieSociologie


Caracteristicile psihosexuale ale adultului

Psihologie psihiatrie


Caracteristicile psihosexuale ale adultului

La adult intalnim premisele a ceea ce putem numi dezvoltarea sexuala deplina, in sensul ca organele sexuale ajung la maturitate, fiind apte pentru actul sexual, dar si pentru procreere, caracterele sexuale secundare sunt bine delimitate. Acum identitatea sexuala este cristalizata, alaturi de maturitatea emotionala, iar adultul se poate angaja in actul sexual cu totalitatea fiintei sale. Acum se cauta de catre ambele sexe implinirea totala prin sex, implinirea erotica, spirituala si nu doar descarcarea pulsiunii sexuale. Atat femeile, cat si barbatii sunt inclinati catre raporturi sexuale mai stabile, si chiar catre relatii erotico-sexuale stabile, concubinaj, logodna sau casatorie. Totusi, exista unele diferente la cele doua sexe in ceea ce privesc manifestarile sexuale in perioada adulta.

Barbatii au tendinta de a manifesta sentimente de posesiune, egocentrism, gelozie, precum si nevoia de a-si pastra "libertatea", desi este angajat in relatii erotico-sexuale stabile. La ei impulsul sexual este mult asociat cu cel agresiv, de unde si manifestarile sexuale lipsite de afectiune pe acre le au deseori barbatii. Astfel, multi barbati, mai ales cei tineri, traiesc adevarate conflicte interioare, care duc uneori la dificultati sexuale, in care se ciocnesc nevoia de a avea o relatie stabila si nevoia de a fi liber de responsabilitati, ei percepand relatiile stabile ca pe o situatie limitativa. In timp, insa, apare stabilitatea afectiva, precum si o mai buna gestionare a nelinistilor, nesigurantei si obisnuintei. Exista insa barbati care nu rezolva acest conflict interior niciodata, balansandu-se intre casatorie si relatii adulterine, sau necasatorindu-se deloc sau foarte tarziu.

La femei, instinctul sexual este mult asociat cu maternitatea, si de aceea, momentul in care devine mama reprezinta punctul culminant al identitatii sexuale feminine. Participarea sexuala a femeii cere multa deschidere erotica din partea acesteia, iar ea se asteapta la manifestari emotionale intense. De aceea, se ajunge deseori in cupluri la conflicte datorate acestor diferente de functionare erotico-sexuala: femeia asteapta afectiune, in timp ce barbatul asteapta dinamism; femeile sunt mai rapid pregatite pentru relatii stabile, pentru maternitate, in timp ce barbatii pot percepe paternitatea ca pe o agresiune la nevoia sa de libertate.

Un alt aspect important, datorat in mare masura socializarii diferentiate a fetelor si baietilor, este asocierea sexualitatii cu morala, mai ales la femei. Astfel, daca pentru un barbat este foarte acceptabil si chiar de dorit pentru transformarea lui intr-un "barbat adevarat" sa aiba mai multe contacte sexuale, chiar si cu multiple partenere, acest lucru este total interzis femeilor, mai ales in societatile traditionale, ele fiind considerate "usoare", "prostituate" si alte denumiri chiar mai umilitoare. In felul acesta, ele nu pot dobandi experienta necesara obtinerii unei satisfactii erotice depline. De aceea, femeile adulte cu astfel de mentalitati, traiesc adevarate torturi psihice cand este vorba de implicarea in actul sexual. Si aceasta cu atat mai mult cu cat la femeie, legatura dintre psihic si fizic in actul sexual este foarte stransa. Cu alte cuvinte, ot ce gandeste si simte o femeie referitor la sex va stimula sau, dimpotriva, inhiba, manifestarile sexuale.

Actul sexual

Pentru denumirea actului sexual se folosesc mai multi termeni: sex, coit (din substantivul latinesc coitus, care inseamna "impreunare"), act sau raport sau contact sexual, intercurs, focus, relatie sexuala, copulatie.

Exista cateva caracteristici ale actului sexual, care uneori pot fi privite si ca niste conditii pentru indeplinirea satisfacatoare a raporturilor sexuale. Iata care sunt cele mai importante dintre acestea (dupa S. Pana, D. Darau si S. Pana jr., 1998):

Durata actului sexual - se masoara de la intromisiune pana la ejaculare. Studii efectuate pe o serie de cupluri casatorite, citate de M. M. Ungureanu, arata ca 3% dintre barbati au fost capabili sa-si controleze durata contactului sexual dupa dorinta; la 40% durata contactului a fost de 5 minute; la 17% de 15-20 minute; la 9% actul sexual a fost de 30 de minute sau mai lung. Durata actului sexual depinde de mai multi factori: varsta, mediul ambiant, starile afective, gradul de implicare al partenerilor, experienta barbatului, pozitia coitala etc. Multe dintre femeile chestionate in privinta duratei raportului sexual confirma in mare masura procentele mentionate. Totusi, pentru o buna parte dintre ele se pare ca nu este asa de importanta durata actului sexual, ci calitatea lui si a preludiului.

Locul ideal pentru desfasurarea actului sexual este unul care ofera siguranta, intimitate, confort, fiind vorba de un act de mare intimitate. Raporturile sexuale extraconjugale, ocazionale nu se petrec in astfel de locuri, acuplarea putandu-se face oriunde. Exista si alte locuri mai putin adecvate, cum ar fi mesele sau chiar spatiile publice, acestea creand unora chiar o sursa in plus de placere.

Frecventa raporturilor sexuale. Din punct de vedere biologic, nu exista limite ale numarului acestora. Frecventa depinde de varsta, starea de sanatate, rasa, educatie, religie, profesie, mediu ambiant. Exista de aceea, mari variatii individuale. Frecventa maxima este atinsa la tinerete, ea scazand odata cu inaintarea in varsta. Numarul mediu statistic este de 2-3 raporturi sexuale pe saptamana, de aceea nu trebuie luat ca o norma de performanta sexuala. Binenteles, atunci cand partenerii sunt multumiti, frecventa raporturilor sexuale este normala. Kinsey, Pomeroy, Martin si Ungureanu arata ca frecventa de 3-4 raporturi sexuale pe saptamana se atinge in jurul varstei de 20 de ani; la 30 de ani ele se reduc la 2-3 pe saptamana; la 40 de ani de doua ori pe saptamana, la 60 de ani o data pe saptamana. Datele sunt aproximative in cadrul acestor varste si cu mari variatii individuale. Sexologii mentioneaza anumite zone din Africa si Australia unde unii barbati au 3-4 raporturi sexuale intr-o singura noapte. Este evident ca sunt mari variatii in privinta frecventei actului sexual; ceea ce conteaza este calitatea actului sexual si mai putin frecventa sa. Unii autori considera ca raporturile sexuale nu sunt neaparat necesare pentru pastrarea echilibrului psihosomatic al individului. Ei aduc exemple de indivizi sau cupluri ce-si pastreaza un echilibru perfect cu o frecventa destul de redusa a raportului sexual.


Tipul si pozitiile sexuale. Se cunosc trei tipuri de act sexual: genital, care presupune penetrarea cu penisul de catre barbat a vaginului femeii, fiind folosit de cuplurile heterosexuale, oral, care presupune stimularea organelor genitale ale partenerului cu ajutorul gurii si a limbii, si anal, care inseamna penetrarea cu penisul de catre barbat a anusului partenerei sau partenerului. Acestea doua din urma sunt folosite atat in cuplurile heterosexuale, cat si in cele homosexuale. Stimularea erotico-sexuala se poate face cu orice parte a corpului partenerului, atat timp cat ambii parteneri sunt de acord si acest lucru produce placere. Exista de asemenea, numeroase pozitii in care se poate realiza actul sexual, fiecare cuplu experimentand in ritmul si stilul propriu. Nici una nu este neaparat mai buna ca alta, ele depinzand de cata satisfactie produc celor doi parteneri ai cuplului. De asemenea, nici in perioada adulta nu se renunta definitiv la masturbare, ea fiind practicata uneori pentru a compensa lipsa temporara a actului sexual (separari, imbolnaviri, graviditate avansata sau dificila etc.). Exista si posibilitatea in care cei doi parteneri se masturbeaza unul pe celalalt, acest lucru facilitand obtinerea unei placeri sexuale mai intense. De altfel, multe persoane afirma ca senzatiile de placere cele mai intense sunt obtinute nu doar prin actul sexual propriu-zis, cat mai ales prin manifestarile de mare tandrete si intimitate realizate cu ajutorul mangaierilor cat mai diverse si cat mai bogate in sentimente profunde ale partenerilor unul pentru celalalt.

Fazele actului sexual. DSM -IV-R identifica urmatoarele 4 etape ale actului sexual sau faze ale ciclului de raspuns sexual (2003, p. 536):

Dorinta - aceasta faza consta din fantezii in legatura cu activitatea sexuala si dorinta de a avea activitate sexuala.

Excitatie - aceasta faza consta din senzatia subiectiva de placere sexuala care acompaniaza modficarile fiziologice (la barbat tumescenta peniana si erectia, iar la femeie vasocongestia pelvisului, lubrifierea si expansiunea vaginului si turgescenta organelor genitale externe).

Orgasm - consta in atingerea culmii placerii sexuale, cu relaxarea tensiunii sexuale si contractii ritmice ale muschilor perineali si ale organelor de reproducere. La barbat, exista senzatia de inevitabilitate a ejacularii spermei. La femeie, exista contractii (nu intotdeauna experientate ca atare) ale peretelui treimii externe a vaginului. La ambele sexe, sfincterul anal se contracta ritmic.

Rezolutie - faza ce consta in senzatia de relaxare musculara si de bine. In timpul ei, barbatii sunt refractari la urmatoare erectie si orgasm o perioada variabila de timp. Din contra, femeile pot fi capabile sa raspunda la o stimulare suplimentara apropae imediat.

Dupa F. Macnab (1997), insa, actul sexual are 6 faze:

Dorinta sexuala - poate fi legata de o persoana, de o activitate expectata, de fanteziile erotice sau de atingerea orgasmului. Indicatorii sai sunt senzatiile corporale si reprezentarile mentale. Exista multe elemente care pot influenta dorinta sexuala. Printre cele care o inhiba se numara atmosfera creata in jurul actului sexual, aluziile fizice personale facute de partener, starile emotionale negative (anxietate, depresie, tristete, vinovatie etc.), expectatiile partenerilor, credintele religioase etc.

Trezirea sexuala - este o stare mental-corporala in care experienta ambilor parteneri variaza gradual in privinta placerii pentru activitatea sexuala. La barbati semnalul fizic este erectia, iar la femei lubrifierea si senzatia de "tanjire" in vagin, alaturi de cresterea pulsului, schimbarea respiratiei, a expresiilor faciale, uscaciunea gurii. Ea poate fi stimulata de senzatii vizuale sau auditive, prin intermediul dansului, tipului de vestimentatie provocator, miscari sau filme pornografice.

Excitarea sexuala - poate fi experimentata in trei moduri: excitarea autoerotica (masturbare), contact interpersonal cu o persoana de sex opus sau de acelasi sex, sau fetis. Exista o foarte fina linie de demarcatie intre faza de trezire sexuala si cea de excitatie. In aceasta din urma, indicatorii fizici sunt mult intensificati.

Orgasmul - faza in care excitatia ajunge la punctul culminant, crescand pana la eliberarea totala. La barbat, indicatorul este ejacularea, respiratia greoaie. La femeie, apar contractiile musculare scurte, repiratie puternica si senzatia de extaz.

Satisfactia - senzatia scopului realizat, asociata cu generalizarea placerii, destindere, relaxare, respiratia redevenind lejera, profunda si egala.

Postludiul - este starea mental-corporala de constientizare a actului realizat. Se caracterizeaza prin profunzime, dar si revitalizare si reinnoire.

Nu intotdeauna obtinerea orgasmului presupune si obtinerea satisfactiei. Daca in adolescenta si tinerete, partenerii pun accentul pe obtinerea orgasmului (avand un act sexual centrat pe orgasm) , la maturitate acest element este depasit, actul sexual fiind centrat pe obtinerea satisfactiei. Satisfactia este foarte strans legata de nivelul emotional si al intimitatii din cuplu. De aceea, este necesar ca ambii parteneri sa fie constienti de acest lucru, deoarece atunci cand lipsesc sentimentele profunde ale partenerilor unul pentru celalalt, satisfactia sexuala se limiteaza la cea fizica si mai putin la cea psihologica. Astfel se explica de ce o persoana depresiva poate avea orgasm. Aceasta diferenta intre raspunsul fiziologic si cel psihologic, sau cum mai putem spune intre orgasmul fiziologic si cel psihologic, face posibila si intelegerea de ce in cazurile de viol, femeile pot avea orgasm. Asta nu inseamna ca violul ar produce placere, asa cum multa vreme a fost eronat inteles, ci ca organismul femeii raspunde stimularii sexuale in mod natural, firesc.



Politica de confidentialitate

DISTRIBUIE DOCUMENTUL

Comentarii


Vizualizari: 1031
Importanta: rank

Comenteaza documentul:

Te rugam sa te autentifici sau sa iti faci cont pentru a putea comenta

Creaza cont nou

Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2024 . All rights reserved