TULBURARI DE CONDUITA

In ICD 10 (The ICD-10, International Classification of Mental and Behavioral Disorders, World Health Organization, Geneva, 1992), clasificarea tulburarilor de conduita se caracterizeaza printr-un pattern repetitiv si persistent de comportamente agresive sau sfidatoare, care violeaza regulile sociale si drepturile celorlalti. Acest pattern este, in mod tipic, manifestat atat acasa, cat si in scoala sau comunitate. Astfel de comportamente trebuie sa contravina expectantelor sociale referitor la varsta, deci sa fie mai severe decat obisnuita neascutare copilareasca sau revolta adolescentina. Actele dissociale sau criminale izolate nu sustin acest diagnostic.

Tulburarile de comportament pot precede uneori tulburarea disociala de personalitate. Ea este in mod frecvent asociata cu medii psihosociale adverse, incluzand relatii familiale nesatisfacatoare si esec scolar si apare mai frecvent la baieti.

Criterii de diagnostic

nivelul de dezvoltare al copilului

nivelul excesiv de agresivitate, cruzime fata de animale, furt, minciuna repetata, copiatul, fuga de acasa, comportament sfidator, neascultare severa, crize de afect neobisnuit de frecvente si de severe. Oricare categorie, daca e marcanta, e suficienta pentru diagnostic.

criterii de excludere: acele conditii neobisnuite, dar serioase cum ar fi: schizofrenia, tulburarile pervasive de dezvoltare, mania, tulburari comportamentale de tip hiperkinetic, depresia

comportamentul trebuie sa dureze 6 luni sau mai mult.

Comportamentul opozitionist si sfidator

Toti copii sunt opozitionisti din cand, mai ales cand sunt obositi, infometati, stresati, suparati. In aceste situatii, ei pot sa se certe, sa raspunda inapoi obraznic, sa nu asculte sau sa se opuna parintilor.

Comportamentul opozitionist este adesea o parte normala a dezvoltarii, acest lucru fiind evident in special pentru copiii avand varste cuprinse intre 2-3 ani si pentru adolescenta timpurie.

Comportamentul ostil si in mod declarativ    necooperant devine o problema serioasa cand este prea frecvent si iese clar in evidenta la compararea cu alti copii de aceeasi varsta sau avand acelasi nivel de dezvoltare. Un alt factor important in considerarea diagnosticului de comportament opozitionist este maniera si masura in care comportamentele acestea dezadaptative afecteaza viata sociala, familiala si academica a copilului care le manifesta.

In cazul ODD (opossitionist deffiant disorder) exista un pattern de comportamente necooperative, sfidatoare si ostile fata de figurile autoritare, pattern care interactioneaza in mod serios cu activitatea cotidiana a copilului.

Simptomele sunt in mod uzual sesizabile in mai multe medii sau pot sa fie mai puternic manifestate la scoala sau acasa. Intre 5-15% scolari de toate varstele au acest ODD.

Cauzele nu sunt bine cunoscute, dar multi dintre parinti sustin ca acesti copii au fost mai dificili si mai rigizi in comparatie cu fratii lor. Factorii biologici si de mediu s-ar putea sa aiba un rol important in generarea acestei tulburari.

Principala caracteristica a acestui comportament este opozitia si neascultarea., totusi drepturile celorlalti nu sunt violate in totalitate.

Tulburari asociate: ADHD, dificultati de invatare, tulburari de dispozitie (depresie, tulburare bipolara), tulburari de tip anxios.

Tulburari de conduita in ICD 10:

Tulburare de conduita limitata la mediul familial

Tulburare de conduita nesocializata

Tulburare de conduita socializata

1. Tulburare de conduita limitata la mediul familial

aceasta categorie contine comportamente care implica manifestari disociale sau agresive. Acest tip de tulburare se manifesta aproape in intregime acasa, in mediul familial si in interactiunea cu membrii familiei nucleare sau din imediata vecinatate.

In acest tip de tulburare pot sa apara furturi de acasa, in special centrate pe bani sau pe furtul posesiunilor a 1-2 membrii din familie. Acest comportament poate fi acompaniat de comportamente distructive deliberate, impotriva unor membrii ai familiei.

Diagnosticul cere sa nu existe tulburari de comportament semnificative in afara mediului familial, iar relatiile sociale ale copilului in afara familiei sa fie normale. Violenta impotriva membrilor familiei (dar nu si a altor persoane) si incendierea proprietatii familiei sunt, de asemenea, criterii de diagnostic.

Aceasta tulburare de comportament specifica este declansata de o trauma emotionala sau o tulburare semnificativa a relatiei copilului cu unul sau mai multi membri ai familiei.

Situatii clasice: agresivitate fata de un parinte vitreg nou-venit in casa

2. Tulburari de conduita nesocializata

Aceasta tulburare de comportament este caracterizata prin combinarea dintre comportamente agresive, dissociale persistente si o anormalitate semnificativa a relatiei individului cu alti copii. Diferenta majora dintre tulburarile nesocializate si cele socializate este lipsa integrarii efective intr-un grup de congeneri.

Relatiile tulburate cu congenerii sunt evidentiate prin izolare sau rejectie sau nepopularitate fata de alti copii si prin lipsa prietenilor apropiati sau lipsa unor elemente empatice de durata reciproce cu alti copii de aceeasi varsta.

Relatiile cu adultii tind sa fie marcate de dezacorduri, ostilitate si resentimente ; chiar atunci cand relatiile cu adultul sunt bune (desi slabe calitativ sub aspectul increderii si intimitatii) nu se exclude acest diagnostic.

Manifestari tipice : solitudine (nu in mod necesar, insa), intimidare, batai excesive, atacuri violente (la copiii mai mari), nivel excesiv de neascultare, nesupunere, obraznicie, necooperanti, rezistenta la autoritate, crize temperamentale severe si manie necontrolata, distrugerea proprietatii, incendieri, cruzime fata de animale si fata de alti copii.

Aceasta tulburare este, de obicei pervaziva situational, dar poate fi mai evidenta la scoala.

Pot aparea si tulburari emotionale. Daca aceste tulburari sunt puternice, atunci se poate pune diagnostic de tulburare mixta: emotional-comportamentala.

3. Tulburarea de conduita socializata

Se refera la indivizii care sunt, in general, bine integrati in grupuri de congeneri. Trasatura-cheie diferentiatoare este prezenta unor relatii de prietenii adecvate, de durata cu alti copii de aceeasi varsta.

Adesea grupul poate fi unul cu preocupari ilegale, delicvent, dissocial, cu propria subcultura. Alteori, copilul face parte dintr-un grup nedelicvent, iar comportamentul dissocial are loc in alta parte. Relatiile cu adultii cu autoritate tind sa fie de proasta calitate, dar pot sa aiba relatii bune cu alti adulti. Tulburarile emotionale sunt minime.

Daca comportamentul dissocial implica practica intimidarii rezumata la un caz individual, probabil exista o relatie tulburata cu victima sau cu alti copii.   

Tulburarile de comportament pot sa se manifeste si in mediul familial si atunci excludem acest diagnostic.

Tulburarea de deficit atentional cu / fara hipermotricitate (ADHD / ADD)

Crize de afect, de furie necontrolate (crize de personalitate, de temperament) - temper tantrum, temperamental outburst reprezinta o problema comportamentala obisnuita la copii prescolari care isi exprima furia trantindu-se la podea, lovind cu picioarele, tipand si, uneori, tinandu-si respiratia.

Aceste crize temperamentale sunt firesti in special in cazul copiilor care nu sunt inca capabili sa vorbeasca pentru a-si exprima frustrarea.

apar in jurul    varstei de 2-3 ani cand copilul isi formeaza conceptul de sine

copilulu e suficient de mare pentru a intelege ce inseamna EU, AL MEU, MIE, ACUM,    dar e prea mic pentru a sti cum sa-si satisfaca nevoile.

Crizele sunt rezultatul unei energii mari si a unei abilitati scazute de a utiliza cuvinte pentru indeplinirea nevoilor si dorintelor.

Majoritatea copiilor prezinta aceste tulburari intr-un mediu particular cu o anumita persoana (in public, sunt declansate de raspunsul NU la cerintele copilului).

Varful de manifestare a acestor tulburari este in jurul varstei de 2-3 ani si incep sa decline spre 4 ani.

Exista mai multe cauze care pot genera crizele de afect, unele cazuri sunt indicatori ai problemelor familiale:

disciplina inconsistenta

criticism excesiv

parinti prea protectivi sau neglijenti

insuficienta dragoste din partea mamei sau a tatalui

probleme in casatorie (copilul asista la certuri)

interferenta cu jocul copilului

tulburari emotionale ale unuia din parinti

rivalitate fraterna

probleme de vorbire

prezenta straina in mediul lui

boala, foamea, setea, oboseala

Copii care prezinta crize de afect au adesea si alte probleme asemanatoare: sugerea degetului, leganarea capului, enurezis nocturn, probleme de somn.

Daca aceste comportamente sunt manifestate de catre copil si o criza dureaza mai mult de 15 min sau apar de 3 sau mai multe ori pe zi, la varste mai mici de 1 an sau mai mari de 4, trebuie sa ne adresam unui medic, psiholog sau terapeut. Recomandarea este combinarea mai multor terapii (comportamentala, sistemica, familiala etc)

Aceste crize temperamentale la copii prescolari sunt inceputul patternurilor comportamentale de neascultare, agresivitate, rebeliune.