Ce este stresul si cum raspundem la stres?

Ce este stresul si cum raspundem la stres

Noi traim intr-o lume plina de stres si de incordare si de felul cum raspundem la aceste abuzuri zilnice este important pentru sanatatea noastra. In cartea 'Boli evitabile' scrisa de Dr. S.I. McMillen, in prefata, scrie ca 'incordarea emotiva sau stresul poate produce hipertensiune arteriala, gusa toxica, migrene, artrite, apoplexii, tulburari cardiace, ulcere gastro-doudenale si alte boli serioase, prea numeroase pentru a fi mentionate. Ca medici putem prescrie tratamente pentru simptomele acestor boli, dar nu putem face prea mult pentru cauza ce sta la baza lor: dezordinea emotionala.'

Cand am citit titlul de mai sus in alta brosura numita 'Chiromantia medicala', m-am intrebat oare stiu cum sa raspund la stres? Dupa ce cunosc sau cunoastem ca suntem stresati? Dar mai intai sa definesc ce este stresul. Potrivit dictionarului explicativ al limbii romane, stresul este un nume dat oricarui factor sau ansamblu de factori care provoaca organismului uman o reactie anormala; este un efect nefavorabil produs asupra organismului uman de un factor de mediu. In articolul pe care l-am citat din cartea de mai sus am extras doar ilustratia cu mana. Apoi vom privi in Biblie, sa vedem ce ne spune Biblia despre stres si care este solutia pentru a trai o viata normala, si sanatoasa pentru trup si spirit.

Ce poate spune mana despre stres?

Sa testam flexibilitatea mainii inainte, inapoi si lateral. Daca mana este neobisnuit de flexibila, ea denota ca persoana se poate adapta cu usurinta. Aceasta este foarte important daca avem de-a face cu situatii stresante. Oamenii cu maini flexibile, de obicei, se indoiesc sau se pleaca inainte de a se rupe. In alte cuvinte, ei nu vor lupta cu situatii imposibile. In loc sa se aleaga cu dureri de stomac, ei se departeaza de sursa de iritare si arunca stresul pe gramada de gunoi.

Daca mana este rigida, teapana, persoana respectiva este de obicei foarte incapatanata si care se va rupe mai inainte de a se indoi. Stresul poate produce reactii mai profunde decat acelea gasite in cei cu mana flexibila. Mainile rigide pun prea mult accent pe lucruri neesentiale, se cearta pentru orice, nu are importanta cat de mic sau de insemnat este lucrul pentru care se cearta, si ca si rezultat pierd din vedere lucruri mult mai importante. In alte cuvinte ei devin o problema si fac probleme si altora. Dar, daca mana este prea flexibila, ele sunt gata sa renunte la primul semn de opozitie.

Ce cauzeaza stresul?

In Gen 3:6; 23 scrie: 'Femeia..a luat deci din rodul lui, si a mancat; a dat si barbatului ei, care era langa ea, si barbatul ei a mancat si el. De aceea Dumnezeu l-a izgonit din gradina Edenului' Din lipsa de spatiu nu scriu textele ce urmeaza, dar cititi va rog, 2 Sam. 11:4; 12:11-14 si Luca 22:54-62. Cauza cea mai frecventa a stresului este pacatul. Putem apoi adauga oboseala, regretele, sentimentul de vinovatie, un serviciu cu multa responsabilitate, pierderea unui prieten sau partener, copii bolnavi sau copii problema, etc. Stresul este lucrarea mainilor noastre sau a gurii noastre, cel mai adesea. Alteori sunt lucruri peste care nu avem nici un control. Cunoastem ce inseamna sa traim cu remuscari, regrete, sentimentul de rusine, vinovatie, incercarile de a acoperi si de a masca ceva rau. Cand pacatuim, noi aducem, invitam stresul consecintelor dureroase asupra noastra.

Ce invatam din aceasta?

Stresul si felul cum raspundem la el, atitudinea noastra spune ceva despre caracterul nostru. Cineva a spus ca 'adevaratul nostru caracter este expus cand suntem sub stres'. Poate ca suntem ori prea moi ori prea incapatanati. Sau suntem destul de intelepti sa nu ne lasam controlati de emotii. Dar cum putem raspunde la starea aceasta de stres in asa fel ca ceva bun sa vina din el? La Rom. 5:3-4 scrie: 'Ba mai mult, ne bucuram si in necazurile noastre; ca sa stim ca necazul aduce rabdare, rabdarea aduce biruinta in incercare , iar biruinta aceasta aduce nadejdea'. Am putea comenta ca este greu sa te bucuri in necaz, si eu il invidiam pe Pavel cand spune ceva asemanator si in 2 Cor. 12:10. Dar in scurgerea anilor, prin experienta prin care Duhul Sfant m-a trecut, va spun ca nu este imposibil. Am observat recent cand mi s-a furat poseta, si cu alte ocazii, ca depinde de ce comanda dam creierului. Prima reactie care o avem cand ceva rau ni se intampla este sa intelectualizam situatia. De ce mi s-a intamplat mie? De ce nu am evitat sa trec pe acolo? Dar dupa ce intensitatea reactiei se raceste, si ajunge la inima, situatia noastra nu este chiar cea mai tragica, sau poate apare chiar banala in final. Dar daca atunci cand ceva rau ni se intampla, sa ne spunem noua insine: Acum nu vreau sa ma necajesc, accept aceasta ca fiind voia Ta si vreau sa vad ce bun poate iesi si din asta? Atunci cand am facut asta, o pace adanca se coboara in inima si chiar daca ne curg lacrimi, inlauntru nu explodez de manie, resentiment, duh de razbunare, etc. Necazul trebuie sa ne invete rabdarea si nu putem testa rabdarea numai cand trecem prin necazuri. Iacov spune exact acelasi lucru in cap.1:2-4. Cand rabdarea este perfecta ajungem desavarsiti si nu ducem lipsa de nimic.

Caracterul este construit din caramizile de constructie pozitive ale vietii. Dar este de asemenea construit si din situatii stresante si din problemele vietii. De felul cum reactionam la stres nu numai ca ni se reveleaza caracterul, ci mai mult ajutam la dezvoltarea lui. In Ioan 16:33 avem promisiunea minunata a Domnului Isus: 'V-am spus aceste lucruri ca sa aveti pace in Mine. In lume veti avea necazuri, dar indrazniti, Eu am biruit lumea'.

Cum putem reactiona la situatii stresante si la presiunile cotidiene?

Nu pot da un raspuns scurt si suficient la aceasta intrebare, ca si cum ar fi un medicament pentru o durere de cap. Dar pot spune doar atat ca avem un refugiu la Dumnezeul nostru. Caracterul nostru nu este ceva care se poate schimba peste noapte. Dar ne trebuie vointa ca sa ne lasam schimbati si transformati in omul dinlauntru in chipul Domnului Isus. Este o solutie la stresul zilnic. Sa aruncam asupra Domnului toate ingrijorarile noastre, si El Insusi va ingriji de noi. (1 Petru 5:7) Pentru El nu va fi prea grea povara de purtat si nici probleme prea grele de rezolvat. Apoi, sa ne gandim si la durerile altora, nu numai ale noastre, (Fil. 2:4). Avem un Dumnezeu asa de bun. In Ps.50:15 spune: 'Cheama- Ma in ziua necazului, si Eu te voi izbavi, iar tu Ma vei proslavi'. El va interveni cu siguranta in situatiile noastre dificile, dar Domnul asteapta sa fie chemat, rugat. De citit: 2 Sam.22:7; Ps.55:22; 62:2; 86:7; Mat.11:28-30; si ultima solutie este sa credem Cuvantul lui Dumnezeu si sa luam pentru noi promisiunile ce ni le-a facut. Isaia 41:10; Ioan 14:1; 2 Cor. 4:9 si multe altele. Stresul vine cand falimentam sa ne incredem in Domnul si asta pentru ca nu stam aproape de El. Domnul sa ne ajute sa trecem prin necazuri mai mult decat biruitoare, sa lasam Duhul Sfant sa modeleze in noi un caracter nobil, tot mai asemanator cu a Domnului Isus. Amin.