IMAGINEA DE SINE IN PERSPECTIVA COGNITIV- ACTIONALA

IMAGINEA DE SINE IN PERSPECTIVA COGNITIV- ACTIONALA

O sinteza a cercetarilor in aceasta directie conduce la acceptarea imaginii de sine (I.D.S.) ca element definitoriu al personalitatii in care se regasesc urmatoarele elemente elementele: " cum arat"; "ce am, pe care pot conta"; "ce pot sa fac".

" Cum arat este elementul stralucit evidentiat de M. Maltz, chirurgul estetician care in anii '60 a formulat conceptul si teoria psihociberneticii, preluate ulterior de cercetatorii si practicienii din domeniul psihologiei dezvoltarii personale si personalitati optimale. Dupa multi ani de experinta clinica, chirurgul si profesorul Maltz a facut o observatie cruciala: in multe cazuri in care bisturiul profesorului producea o modificare reusita a fizionomiei, se produceau si mutatii fericite in structura personalitatii pacientului si, implicit, in comportamenul lor. Fara nici un adaos de cunostinte, aptitudini si deprinderi noi, comportamentul se modifica intr-un sens pozitiv, apropiindu-se de calitatile care asigura succesul in viata cotidiana ( activism, agreabilitate, initiativa, nonsalanta, adaptare rapida la situatii noi etc.). Meditand asupra fenomenului, Maltz ajunge la concluzia ca o imagine fizica necorespunzatoare, neacceptata sau neconforma cu modelul autoevaluat ca "pozitiv", poate avea consecinte negative in planul personalitatii, antrenand cu sine complexe de inferioritate si o conduita in consecinta. Este suficient sa inlaturi cauza ( defectul estetic) pentru ca efectul psihic sa dispara! Daca in locul bisturiului am utiliza numai sugestia pozitiva sau am re-defini "handicapul, nu s-ar putea obtine acelasi lucru?

Raspunsul a fost pozitiv, iar rezultatul a fost crearea psihociberneticii sau "programarea pe succes". Fenomenul a fost explicat de Maltz prin ideea urmatoare: creierul uman functioneaza dupa programe inscrise in subconstient, programarea facandu-se in functie de dinamica succes / esec al actiunii si de I.D.S. cu care subiectul se identifica ( M.Maltz, Op. Cit., p.27).

Ce am? Pe ce pot conta?- exprima simtul proprietatii, care nu include numai propriul nume si prenume, ci si intreaga istorie si proprietate simtita ca fiind "a mea", respectiv acel "ceva" de care esti mandru si pentru care poti sa te sacrifici. I.D.S. rezulta si din "comparatia cu altii", din interactiunea sociala, din acceptarea sau respingerea celorlalti; altfel spus din "incercarile vietii", din "relatiile cu altii" in imprejurari obisnuite sau in situatii limita ( vezi K. Jaspers si teoria sa privind confruntarea cu o situatie limita ca fiind un veritabil "revelator al personalitatii")

Permanenta "testare a realitatii" se face prin situarea intre reperele oferite de cadrul social: dinamica succes / esec, opinia grupului, comparatie interindividuala, pretuirea / respingerea colectiva sunt elementele matricei socio-culturale in care se cristalizeaza I.D.S.

Ce pot sa fac?- rezulta din structurarea I.D.S. in cadru si context social, in care se produc reprezentari corporal-dinamice ( cum sunt?), reprezentari ale proprietatii individuale ( ce am? ) si, in special, reprezentari asupra posibilitatilor de actiune ( ce pot sa fac?).Acest ultim aspect este o fateta a I.D.S. prin care se exprima constiinta eficientei personale validata de performante in comparatie cu ceilalti.

Concluzia majora a celor de mai sus : I.D.S. nu este un simpu epifenomen, ea este rezultatul unor modificari pe intrega scala a sistemului bio-psiho-social reprezentat de personalitatea intruchipata intr-un individ uman.

Daca acceptam Eul ca"interpretor global al fiintarii umane" intr-o socio- organizare, prin care individul se auto-interpreteaza, se auto- evalueaza si isi anticipeaza compotamentul in relatiile cu lumea, cu semenii si cu sine (vezi col. dr. Ion Radu-Tomsa, Eul, imaginea de sine si comportamentul in lupta,Ed. Academiei de Inalte Studii Militare, 1999), atunci I.D.S. apare ca " interpretor- operator al actiunii situationale"sau " Eu de lucru ". I.D.S. se constituie in procesul evolutiv al interpretarilor constatatoare de genul: " sunt un corp", " sunt mai puternic /slab decat G." si pot " sa fac / sau nu acest lucru ". Rezultatul final este o interpretare- interogatoare: "Cine sunt eu?"

Fiecare socio- organizare, intr-o anumita secventa istorica propune mode si modele ale reusitei sociale ( "cavalerul", "sfantul", "campionul", "vedeta de cinema", "politicianul", " omul de afaceri" etc.) care functioneaza pot functiona ca "imagini de sine ideale", in special la varsta adolescentei.

Omul concret se utilizeaza si se raporteaza permanent la o I.D.S. reala (asa cum se percepe si cum o interpreteaza), o I.D.S. ideala ( spre care tinde sa si-o impuna siesi si celorlalti) si o I.D.S (auto)atribuita altora ( cum interpreteaza ca este perceput de semenii sai ). Fara a fi cu obligativitate constientizata, I.D.S are ca miza majora "confirmarea de sine" si realizarea controlului ( intotdeauna imperfect) asupra unui sistem- lume in care este implacabil inserat.

I.D.S. este elementul de structura a personalitatii si, implicit, al Eului care da coerenta subiectiva raporturilor cu lumea prin " lupta pentru propria identitate ".Ea se exprima si functioneaza ca atitudine fata de sine , ca autoevaluare; respectiv, poate fi:

autoevaluare realista - cu cele mai mari sanse de reusita sociala a subiectului;

autoevaluare in hiper ( supraevaluare);

autoevaluare in hipo ( subevaluare ).