CE ESTE UN CONFLICT?

Cand auziti cuvantul conflict ce imagine va vine in minte? Desenati imaginea in casuta de mai jos:

Cand auziti cuvantul conflict, ce alte cuvinte va mai vin in minte? Scrieti-le in randurile de mai jos.

Ce conotatii au aceste cuvinte? Negative, pozitive? Numarati cate cuvinte cu conotatii negative ati notat si cate cu conotatii pozitive.

Nr cuvinte conotatii pozitive Nr cuvinte conotatii negative

Majoritatea oamenilor leaga conceptul de conflict cu imagini si conotatii negative

Cum ati defini conceptul de conflict folosind imaginea pe care ati desenat-o si cuvintele pe care le-ati notat?

Iata si definitia pe care vi-o propunem noi:

Conflictul este un proces care apare intre doua sau mai multe persoane (grupuri, organizatii, state), atunci cand au puncte de vedere diferite, scopuri diferite, nevoi si valori diferite si se lupta pe resurse limitate, care ar putea fi folosite pentru a rezolva problemele cu care se confrunta.

VERIFICATI-VA PREZUMTIILE ASUPRA CONFLICTULUI

Raspundeti cu DA sau NU la urmatoarele intrebari:

Aceasta brosura va va ajuta sa intelegeti mai bine De ce si Cand ar trebui sa alegeti DA sau NU.

Da. Conflictul este o parte fireasca a vietii.

De cate ori doi sau mai multi oameni sunt impreuna, mai devreme sau mai tarziu, un conflict va apare. Mai mult decat atat, o existenta fara nici un fel de conflict ar fi deosebit de plictisitoare. Oamenii cauta conflictul in viata lor, fie provocandu-l si luand parte la el, fie doar privindu-l ca observatori in sporturi competitive, jocuri, piese de teatru, filme sau stiri de televiziune.

Conflictul nu este nici bun, nici rau.

Modalitatile de abordare ale conflictele sau rezultatele acestora, pot fi bune sau rele. Problema este nu cum sa eliminam conflictele, ci cum sa avem controverse vii, in loc de confruntari mortale, cum sa cream conflicte constructive si sa le evitam pe cele distructive.   

Conflictele constructive pot avea multe rezultate pozitive :

• Stimuleaza interesul si curiozitatea oamenilor
• Ajuta la dezvoltarea personalitatii oamenilor, la stabilirea identitatii individuale si de grup
• Ajuta oamenii sa se adapteze unor situatii noi sau sa inventeze solutii noi unor    probleme vechi.

Conflictele distructive sunt violente si au rezultate negative: partile nu numai ca nu cauta sa isi atinga scopurile in mod pasnic, dar incearca sa se domine sau chiar sa se distruga reciproc.

Modul, stilul de abordare a situatiilor conflictuale determina evolutia conflictului catre o situatie constructiva sau una distructiva.

Da, avem un stil preferat in abordarea unui conflict, un stil personal, influentat de personalitatea noastra, de familie, de traditie, de educatia noastra.

Stilul personal in abordarea unor conflicte este rezultatul combinatiei a doua variabile:

Masura in care ne luptam pentru interesele noastre

Masura in care luam in considerare interesele celorlalti.

Combinatia acestor doua variabile determina cinci moduri, cinci stiluri de abordare ale conflictului.

Competitie

Daca aveti acest stil, va veti concentra ideile si actiunile numai pentru atingerea intereselor proprii si veti neglija in totalitate interesele celorlalti. Sunteti gata sa castigati cu orice pret, chiar daca acest pret inseamna distrugerea relatiilor cu cealalta parte. Caci relatiile nu au nici o importanta pentru dumneavoastra, ci numai atingerea scopurilor proprii.

Aplanare

Acest stil este opus stilului competitiv: va veti concentra ideile si actunile numai pentru a ajuta cealalta parte sa isi atinga scopurile si va veti neglija total propriile interese. Pastrarea unor relatii bune cu cealalta parte este mult mai importanta pentru dumneavoastra decat a castiga. In acest scop veti cauta sa ajungeti cu orice pret la un acord si veti face nenumarate concesii.

Evitare

Daca aveti acest stil, veti evita conflictul sau veti prefera sa credeti ca nu exista nici un conflict, chiar daca nu va veti atinge scopurile sau veti strica relatia pe care o aveti cu partea cealalta.

Compromis

Daca aveti acest stil, veti obtine ceva din ceea ce ati dorit sa castigati si veti renunta la altceva, fie prin impartire, fie prin folosirea in comun a resursei aflata in conflict. Desigur, veti veti stabili limite privind masura in care sunteti dispus sa renuntati la ceea ce ati fi dorit sa obtineti.

Cooperant

Daca folositi acest stil, veti acorda, in acelasi timp, o importanta la fel de mare atingerii scopurilor proprii cat si pastrarii relatiei. Stilul de cooperare implica o comunicare deschisa si totala: sunteti atent la celalalt, asteptati sa va raspunda si faceti sugestii utile. Este stilul cel mai dificil si care ia cel mai mult timp, dar are rezultatele cele mai bune, in cazul fericit in care ambele parti folosesc acest stil.

Ce stil folositi dumneavoastra cel mai des in situatii de conflict?

Nu, nu ar trebui sa folositi mereu acelasi stil de abordare a conflictului.

Stilul ar trebui adaptat situatiilor, caci fiecare stil este eficient in anumite situatii.

Competitia este bine sa fie folosita:

in situatii de urgenta, cand sunt necesare actiuni rapide si decisive

cand aveti responsabilitatea principala sau expertiza pentru rezolvarea unor probleme

cand decizii nepopulare trebuie sa fie implementate.

Aplanarea este bine sa fie folosita:

cand pastrarea relatiilor este mult mai importanta decat atingerea scopului

cand problema aflata in discutie este mult mai importanta pentru cealalta parte, decat pentru dumneavoastra

cand neglijarea propriilor interese se bazeaza pe sistemul dvs de valori

cand folositi stilul ca pe o strategie: veti pierde o batalie, in speranta castigarii razboiului

cand doriti ca ceilalti sa invete, chiar daca din greseli, si ii incurajati sa se exprime.

Evitarea este bine sa fie folosita:

cand va veti intreba Ce se intampla, daca nu fac nimic? si daca va veti raspunde Nimic, atunci probabil ca merita sa evitati conflictul

cand considerati ca veti pierde mai mult prin confruntare, decat prin evitare sau miza este minora

cand hotarati sa amanati conflictul, deoarece doriti sa castigati timp (pentru a aduna mai multe informatii, pentru a va pregati mai bine pentru situatia conflictuala sau pentru a lasa emotiile puternice sa se mai potoleasca).

Compromisul este bine sa fie folosit:

cand ambele parti au putere egala

cand vreti sa ajungeti la acorduri temporare in probleme complexe, ca o etapa intermediara spre un acord durabil, dezvoltat prin cooperare

cand situatia conflictuala se afla intr-o criza determinata de resurse limitate, precum timp, energie sau alte resurse materiale, iar problema care trebuie rezolvata este importanta si urgenta.

Cooperarea este bine sa fie folosita:

cand este important sa va atingeti obiective importante fara a face compromisuri, mentinand, in acelasi timp, relatia

cand este important sa ajungeti la sursa unor probleme nerezolvate, care dureaza de foarte mult timp

cand aveti de rezolvat o problema complexa, in care sunt implicate multe interese si multe parti.

Da, stilul de abordare al conflictului, folosit de catre partile aflate in conflict, determina rezultatele conflictului.   

Rezultatele unui conflict pot fi de tipul:

1. Castig-Pierdere

Doar o parte isi atinge scopurile, prin confruntare fizica sau verbala, prin dominare.

Ce stiluri au folosit partile in conflict pentru a atinge acest tip de rezultat?

2. Pierdere - Pierdere

Ambele parti pierd prin evitarea conflictul, amanarea rezolvarii lui sau renuntarea la atingerea scopurilor.

Ce stiluri au folosit partile in conflict pentru a atinge acest tip de rezultat?

3. Castig/Pierdere- Castig/Pierdere

Ambele parti renunta la ceva si in acelasi timp castiga ceva.

Ce stiluri au folosit partile in conflict pentru a atinge acest tip de rezultat?

4. Castig - Castig

Ambele parti castiga mai mult decat pierd, prin redefinirea scopurilor si explorarea de noi posibilitati.

Ce stiluri au folosit partile in conflict pentru a atinge acest tip de rezultat?

Raspunsuri:

1. Competitie vs. Aplanare, Competitie vs. Evitare
2. Evitare vs. Evitare, Competitie vs. Competitie
3. Compromis vs. Compromis
4. Cooperare vs. Cooperare
   

Da, conflictele au un ciclu propriu de viata: se nasc, pot ajunge la intensitate maxima si apoi mor, lasand in urma lor semintele unui nou inceput.

Putem simboliza ciclul vietii unui conflict printr-o curba, pe linia orizontala fiind masura timpului si pe linia verticala fiind masura intensitatii conflictului.

Conflictele pot escalada, pot trece de la primele semnale pana la stadiul de violenta mult mai rapid si mai usor decat pot de-escalada, dupa ce violenta a avut loc. Conflictele evolueaza foarte rar de la fazele de inceput la fazele violente intr-un mod brusc. Ele evolueaza in mod gradat, in etape, care pot fi recunoscute ca pasi catre violenta.

Primele semnale sunt non-verbale, atitudini si comportamente care exprima frustrarea partilor. Daca partile le recunosc, problemele pot fi discutate, clarificate si rezolvate.

Daca neintelegerile nu sunt rezolvate, tensiunea creste si partile incep sa isi exprime verbal sentimentele si pozitiile in timpul disputelor. Daca partile sunt deschise sa se asculte si sa comunice eficient, problemele pot fi discutate, clarificate si rezolvate.

Daca conflictul nu este rezolvat nici acum, tensiunea poate continua sa creasca. Comunicarea intre parti devine tot mai dificila. Conflictul se poate extinde, implicand tot mai multe persoane sau mai multe organizatii, care sunt de partea uneia sau alteia dintre partile implicate si tot mai multe probleme. Partile se polarizeaza si se concentreaza pe atingerea scopurilor proprii, fiind surde si oarbe la interesele celorlalte parti. Partile pot incerca, din nou, sa isi rezolve disputa si sa negocieze.

Daca partile esueaza in a rezolva conflictul, situatia se poate inrautati. Partile ajung la nivelul la care se separa, se segregheaza, comunicarea este intrerupta si nu mai pot vorbi unii cu ceilalti. In aceasta etapa, o a treia parte care intervine - mediator, facilitator, arbitru sau judecator - poate ajuta la rezolvarea conflictului, prin mijloace pasnice. Pe masura ce trecem de la mediere la sistemul juridic, sansele ca relatiile sa se imbunatateasca descresc. Dar, cel putin, violenta nu este folosita pentru atingerea scopurilor.

Daca folosirea mijloacelor pasnice esueaza, situatia poate deveni din ce in ce mai tensionata si conflictul se indreapta spre punctul in care va izbucni in violenta. In aceste momente, extremistii, care sunt mai bine pregatiti si organizati in a lupta agresiv pentru atingerea scopurilor lor, preiau de obicei comanda. Partile incep sa se vada tot mai putin ca fiinte umane, si prin urmare cred ca nu mai merita un tratament uman. Dezumanizarea face posibil ca partile sa foloseasca violenta, sa se raneasca si sa violeze normele de comportament general acceptate, privind relatiile umane.

Nu, conflictul nu ar trebui sa fie confundat cu violenta, asa cum se intampla de obicei.

Violenta este doar o manifestare a conflictului, si apare atunci cand intensitatea sa este maxima, iar emotiile puternice invadeaza ratiunea.

Este violenta o parte a naturii umane? Optimistii spun ca nu, violenta nu sta in firea omului, dar ea este prezenta ca un potential care poate fi activat:

(a)    In cazul in care necesitatile umane de baza nu sunt satisfacute, datorita unor actori cinici sau a unor structuri rau intentionate

(b)   In cazul in care violenta este glorificata de catre cultura unui popor si justifica razbunarea (violenta ca o compensatie a violentei).

Violenta nu are numai efecte vizibile, precum moartea, vatamarile corporale sau distrugerile materiale, ci si efecte invizibile, traume, mituri si eroi, setea de razbunare si de victorie, care pot fi mult mai importante, deoarece influenteaza comportamentul generatiilor viitoare. Daca nu se rezolva cauzele conflictului, situatia de "dupa violenta", poate deveni foarte usor situatia "inainte de violenta".

Violenta poate fi oprita in mod natural, daca oamenii nu mai au la indemana mijloace de distrugere, daca nu mai au ce distruge (politica pamantului pirjolit), daca isi pierd dorinta de a distruge sau speranta de a castiga, daca obosesc.

Violenta poate fi oprita, mai rapid, prin forta: forte de mentinere a pacii care sa separe partile aflate in conflict si sa le asiste in procesul de tranzitie de la violenta la pace.

Da, putem folosi metode alternative pentru a ne rezolva conflictele, daca suntem inca dispusi sa comunicam direct sau ajutati de o terta persoana neutra, cu "cealalta parte".

Metodele alternative de solutionare pot fi dispuse pe o scara descrescatoare, de la fazele de inceput ale conflictului, pana la stadiul de izbucnire a violentei:

mai mult control asupra rezultatelor catre pierderea totala a controlului

o solutie mai durabila catre una instabila

mai multa satisfactie in ce priveste rezultatul catre mai putina satisfactie

relatii imbunatatite sau cel putin nedeteriorate catre relatii distruse.

Metodele alternative de solutionare a conflictelor aflate pe aceasta scara sunt:

Comunicarea directa

Negocierea (comunicare structurata)

Medierea (negociere facilitata)

Facilitarea proceselor de rezolvare a problemelor (mediere intre mai multe parti)

La capatul scarii reprezentand metodele alternative de solutionare se afla:

arbitrajul

litigiul

Da, o comunicare inter-personala imbunatatita reprezinta cheia pentru o solutionare pasnica a conflictelor.   

Un model simplificat de comunicare inter-personala implica doi oameni - vorbitorul si ascultatorul, doua procese - trimitere si receptionare si un mesaj.

Ce puteti face, daca sunteti vorbitor (cel care trimite mesajul), pentru a va imbunatati aptitudinile de comunicare?

Sa stiti ceea ce vreti sa spuneti si sa transmiteti clar.

Sa rezistati tentatiei de a face atacuri la persoana, de a ataca oponentii.

Sa folositi un limbaj de de-escaladare, prin inlocuirea declaratiilor acuzatoate de tipul Tu, cu mai putin provocatoarele mesaje de tip Eu. Spre exemplu: Am senzatia ca nu am fost inteles, in loc de : Esti un prost, daca nu ma intelegi.

Sa incercati sa va exprimati adevaratele dumneavoastra sentimente si ganduri, printr-un comportament asertiv. Ce este un comportament asertiv? Comportamentul asertiv se plaseaza intre doua extreme, intre comportamentul supus si comportamentul agresiv. Persoanele care se comporta supus demonstreaza o lipsa de respect pentru propriile nevoi si drepturi. Persoanele agresive isi exprima sentimentele, nevoile si ideile pe seama celorlalti. Persoanele asertive, isi satisfac propriile nevoi, dar in acelasi timp tin seama si de nevoile celorlalti. Majoritatea animalelor isi apara spatiul vital si supravietuiesc fie prin lupta (agresivitate) fie prin fuga (supunere). Doar oamenii au o a treia optiune, aceea a confruntarii verbale, prin mesaje asertive.   

Ce puteti face, ca ascultator (cel care primiti mesajul), pentru a va imbunatati aptitudinile de comunicare?

Fiti un bun ascultator. Ascultatul este mult mai mult decat a auzi ceva cu propriile urechi. Avea dreptate fetita care, uitandu-se in sus la tatal ei, care citea ziarul, a spus: Tata, trebuie sa ma asculti si cu ochii, nu numai cu urechile. Cand ascultati, uitati-va la intelesurile mesajului din spatele cuvintelor pe care le auziti, folositi-va ochii pentru a observa si a intelege mesajul gesturilor, expresivitatea fetii, ascultati ce va spune tonul vocii.

Aplicati tehnicile de ascultare activa:

Confirmari, incluzand semnale verbale, precum sunete de aprobare si non-verbale, precum datul din cap, pentru a-l face pe vorbitor sa inteleaga ca il ascultati cu interes si cu respect.

Tacere atenta - pastrati tacerea, chiar daca este dificil; atunci cand reusiti veti afla mai multe informatii de la vorbitor.

Intrebari folositi intrebari deschise, care sunt preferabile celor inchise, pentru ca dau posibilitatea vorbitorului sa isi exprime punctele de vedere.

Parafrazarea este un instrument pe care il puteti folosi pentru a sumariza, pentru a clarifica sau pentru a confirma daca, in postura de ascultator, ati inteles corect ceea ce s-a spus. Parafrazarea se concentreaza pe continutul a ceea ce va transmite vorbitorul. Scuzati-ma, permiteti-mi sa vad daca am inteles bine ce ati spus

Oglindirea implica reflectarea, catre vorbitor, in comentarii succinte, a emotiilor pe care el/ea vi le-a comunicat si pe care dvs in calitate de ascultator atent le puteti descifra.

Reflectarea intelesului - din moment ce stiti cum sa reflectati sentimentele si continutul separat, va va fi relativ usor sa le puneti impreuna, intr-o fraza care sa le contina pe amandoua.

Reflectarea recapitulativa este o scurta recapitulare a principalelor teme si sentimente, pe care vorbitorul le-a exprimat pe parcursul discutiei

Da, teoria a identificat doua abordari de baza ale situatiilor conflictuale: competitie si cooperare. Aceleasi doua abordari ne stau la dispozitie si in cazul negocierii.

Negocierea bazata pe competitie este un proces de targuiala care poate avea ca rezultate tipurile: castig-pierdere, compromis sau un impas, in care ambele parti pierd.

Negocierea bazata pe colaborare este un proces care poate avea ca rezultat tipul castig-castig, adica partile se concentreaza in mod constructiv pe satisfacerea ambelor interese.

Ceea ce este important este sa intelegeti consecintele deciziei dumneavoastra strategice, cind va raspundeti la intrebarea: Sa imi bazez negocierea pe abordarea de tip competitie sau de tip colaborare? Rezultatele cercetarilor raspund: Colaborarea conduce la si mai multa colaborare, in timp ce competitia conduce la si mai multa competitie

Folosirea unei abordari cooperante poate parea simpla, dar in realitate, ea este foarte complexa si dificil de stapanit. Rezultatul unei negocieri care se bazeaza pe cooperare -a unei negocieri principiale - este un acord de calitate.

Cum putem descrie un acord de calitate

(a)    Este intelept: satisface interesele partilor, echilibrat si durabil

(b)   Este eficient: ia mai putin efort si timp pentru a-l atinge decat abordarea competitiva

(c)    Imbunatateste sau cel putin nu distruge relatia dintre parti.

Pentru a ajunge la un acord de calitate, atunci cand negociati ar trebui sa tineti seama si sa aplicati patru principii de baza (sa negociati principial):

Sa separati oamenii de probleme: sa separati problemele subiective, generate de perceptii diferite si alte obstacole inerente comunicarii intre oameni, de cele obiective, de continut

Sa va concentrati atentia asupra intereselor trecand dincolo de pozitiile fiecaruia: gasiti problemele reale, sub aparente solutii sau simptome

Sa generati o multitudine de optiuni, inainte de a ajunge la un acord: uitati-va la solutii alternative pentru aceeasi problema

Sa insistati ca acordul sa se bazeze pe criterii obiective: gasiti criterii obiective pentru a lua orice fel de decizie, in cazul stabilirii unor probleme prioritare sau alegerii celei mai bune solutii dintre multe alternative.

Da, puteti, prin a cere unei persoane neutre - unui mediator - sa va medieze conflictul.

Ce este medierea? Este un proces structurat de negociere, facilitat de catre un mediator.

Mediatorul ii asista pe cei implicati in conflict sa rupa cercul invinuirilor si sa opreasca blamarea reciproca, ii ajuta sa comunice mai bine, ii ajuta sa-si identifice propriile nevoi si sa lucreze impreuna, pentru a dezvolta o solutie care sa satisfaca aceste nevoi. Spre deosebire de un judecator sau de un arbitru, mediatorul nu ia decizii in locul partilor implicate in conflict si nu stabileste cine sunt vinovatii.

Mediatorul:

ajuta partile sa inteleaga si obtine acordul lor in privinta procesului medierii

creaza un climat propice, prin stabilirea unor reguli de comportament, precum si prin aranjarea incaperii in care va avea loc medierea

se informeaza asupra problemelor, ascultand cu atentie fiecare dintre partile implicate in conflict

incurajeaza partile sa se asculte cu atentie, sa vorbeasa pe rand, sa inteleaga punctul de vedere al celuilalt

ajuta partile sa isi identifice propriile nevoi si sa gaseasca solutii reciproc satisfacatoare.

Procesul de mediere este:

confidential - mediatorul nu poate fi chemat sa depuna marturie intr-un proces, toate informatiile raman confidentiale, intre partile implicate

voluntar - medierea se intampla numai daca partile inteleg procesul si rolul mediatorului si sunt de acord sa participe in acest proces de bunavoie

eficient - procesul de mediere consuma mai putin efort, timp si bani, in comparatie cu un litigiu sau cu o lupta continua intre parti

cel care imputerniceste partile - partile pot discuta orice problema considera ele ca este relevanta, fara a se teme ca ceea ce spun va fi judecat; partile au controlul asupra procesului de luare a deciziilor si nu exista riscul ca o decizie sa fie luata fara consimtamantul lor

informal - partile pot discuta si isi pt exprima ideile si sentimentele intr-un cadru informal si confidential

constructiv - partile isi sporesc sansele de a rezolva sau imbunatati relatiile, spre deosebire de litigiu, care se termina in acuzatii si sentimente ostile, care de cele mai multe ori distruge definitiv relatia;

durabil - acordurile sunt, in cele mai multe dintre cazuri, implementate de catre partile care au contribuit la elaborarea lor.   

Da, ne putem rezolva problemele in mod pasnic, printr-un proces facilitat de rezolvare a problemei, in care se evita folosirea puterii si a constrangerii. In acest fel cei implicati in acest proces pot identifica sursele conflictelor si ale problemelor lor, pot dezvolta solutii, care sa satisfaca toate partile implicate.

Rolul facilitatorului este foarte similar cu cel al mediatorului. Facilitatorul isi concenteaza atentia pe urmatoarele aspecte:

imbunatatirea comunicarii: facilitatorul creaza un cadru care sa usureze comunicarea intre parti, o atmosfera in care fiecare sa se simta liber sa isi exprime punctele de vedere, nevoile si preocuparile, fara a-i jigni pe ceilalti

luarea deciziilor in mod eficient: facilitatorul ajuta partile sa ia decizii in grup, asigurandu-se ca ideile si preocuparile tuturor au fost auzite si ca toti pot pleca cu sentimentul ca se regasesc in ele.

logica rezolvarii problemei: facilitatorul propune si cade de acord cu partile pe ordinea pasilor care vor fi parcursi pentru atingerea obiectivelor lor si monitorizeaza progresul facut in timpul procesului, concentrand si mentinand atentia pe agenda aprobata.

Exista modele diferite pentru un proces de rezolvare a problemei, depinzand de calitatea relatiilor, pe care membrii grupurilor sau comunitatilor le au, in momentul demararii procesului.

Exista comunitati si grupuri puternic divizate de conflicte, multe dintre ele de-a lungul granitelor intre etnii diferite.

Exista comunitati si grupuri segmentate de interese diferite sau de scopuri divergente, care nu stiu cum sa treaca dincolo de conflicte si sa discute impreuna despre ceea ce ii desparte si ceea ce ii uneste.

Exista grupuri si comunitati coerent legate, prin relatii sau sentimente, care ii fac sa stie sa spuna noi si care doresc sa lucreze impreuna, pentru a-si rezolva problemele.

Pasii procesului difera de la o situatie la alta; cu cat este comunitatea mai divizata, cu atat mai lung va fi procesul si mai mult timp va fi alocat pentru construirea si imbunatatirea relatiile, inainte ca membrii grupului sa se canalizeze pe problemele de continut.

Pasii de principiu ai unui asemenea proces ar putea include:

Imbunatatiti relatiile - calmati, linistiti spiritele si controversele, construiti sentimentul si perceptia "noi avem o problema"

identificati problemele reale - evitati capcana de a confunda problemele reale cu simptomele si solutiile lor

ganditi-va la solutii - generati cat mai multe optiuni posibile, fiti creativi si inovativi, implicati toate partile interesate in solutia dumneavoastra

alegeti cea mai buna optiune - evaluati impactul solutiilor, gasiti criterii pentru a masura avantajele si dezavantajele si alegeti cea mai buna solutie

dezvoltati un plan de implementare - identificati actiunile, cine este responsabil, de ce resurse aveti nevoie, cand va asteptati sa finalizati actiunea.