INCONSTIENTUL SI PULSIUNILE

INCONSTIENTUL SI PULSIUNILE

In psihologie, termenul de inconstient se aplica faptelor psihice care scapa constiintei subiectului. El desemneaza, deci, ansamblul acelor parti ale proceselor psihice care scapa sintezei constiente.

Freud distinge trei instante ale personalitatii: inconstient, preconstient, constient pe care in 1923 le denumeste inconstient, Eul si Supra-Eul. In cadrul acestui sistem al personalitatii, inconstientul este instanta psihica cea mai primitiva si este constituita din pulsiunile instinctive care sunt veritabile forte biologice ce tind in mod permanent sa se descarce in sfera constientului.

A doua instanta, Supra- Eul nu trebuie confundat cu idealul Eului si nici cu constiinta morala. El se naste din asimilarea prin introiectie a interdictiilor parentale si a altor forte represive care-si exercita actiunea asupra individului in cursul dezvoltarii sale.

Eul este instanta ce se diferentiaza de inconstient prin caracterul sau de instanta de contact cu lumea externa, ea fiind in fapt instanta constienta a personalitatii individului..

Jung, distinge la nivelul inconstientului doua zone bine delimitate: inconstientul individual si inconstientul colectiv. Acestea nu exclud si nu inlocuiesc inconstientul pulsional , ci vin sa il completeze. Inconstientul individual este depozitarul amintirilor sterse, al imaginilor penibile, refulate sau uitate, precum si al altor materiale ce nu sunt apte de a intra in sfera constientului. Inconstientul personal va contine reminiscentele infantile cele mai precoce ale individului.

Inconstientul colectiv cuprinde, asa cum spunea Jung, cunostintele epocii preinfantile sau vestigiile existentei ancestrale, vestigiile fiind simple siluete pentru ca nu au fost traite individual. El este sediul experientelor colective anterioare, traite direct de intreaga umanitate si cu care individul se naste ca o parte psihologica proprie persoanei sale. Acestea sunt arhietipurile sau imaginile primordiale. Pentru acesta este specifica functia transcedentala ce proiecteaza individul in orizontul valorilor aflate in relatie cu arhietipurile, cu experienta colectiva anterioara a umanitatii, in timp ce pentru inconstientul personal este specific mecanismul sublimarii.

Inconstientul este depozitarul pulsiunilor individuale. La nivelul teoriei de specialitate, in momentul cand se discuta despre pulsiuni se fac referiri si la pasiuni.

Pasiunile - termenul provine de la latinescul passio, ce inseamna a suporta, a suferi si care se inrudeste cu grecescul pathos, ce inseamna suferinta sau stare afectiva. Ea este o inclinatie dominanta si poate deveni exclusiva, similara sau asimilabila emotiei.

Pasiunea poate fi considerata si ca o tendinta psihica dominanta ce poate da un sens vietii prin concentrarea energiilor individului si permitand realizarea unei opere dificile. Ea este considerata, de unii specialisti, ca fiind experiente traite, dar sunt concomitent si structuri dobandite ale personalitatii individului.

Fouriei distinge mai multe forme de pasiuni, pe care le imparte in trei grupe principale:

pasiuni senzitive, legate de cele cinci simturi;

pasiuni spirituale, ce formeaza lantul legaturilor sociale: iubirea, ambitia, prietenia, familiarismul;

pasiuni distributive: nevoia de varietate periodica, pasiuni compozite, rezultate din combinarea mai multor placeri ale simturilor si sufletului:

La ora actuala, in psihologie si psihiatrie, pasiunile se grupeaza in doua clase:

a)      forme minore de pasiuni, reprezentate prin joc, perversiuni sexuale, alcoolism, toxicomanii, obiceiuri tiranice;

b)      forme majore de pasiuni, care sunt caracterizate prin dereglari afective de mare intensitate, dominand personalitatea, gandirea si comportamentul si creand in acest fel tablouri clinice diferite de tipurile urmatoare: stari paranoide, delirul pasional, psihozele paranoide.

Evolutia conceptiilor si atitudinilor fata de pasiuni s-a realizat pe parcursul a trei

etape: etapa morala, etapa psihologica si etapa medico-psihiatrica.

Intre pasiuni si pulsiuni exista o relatie importanta ce este data de actiunea prin care Freud, printr-un act de medicalizare a transformat pasiunile in pulsiuni situandu-le sediul in sfera inconstientului si facand din ele materialul de baza al procesului psihanalitic.

In psihanaliza, pulsiunea se defineste ca fiind tendinta instinctiva partiala, element cu caracter dinamic al realitatii interioare si care sta la originea dorintelor umane cu caracter inconstient. Alti specialisti definesc pulsiunea ca pe un proces dinamic, constand dintr-o descarcare energetica sau o presiune ce face ca organismul sa tinda catre realizarea unui anumit scop.

Pulsiunea isi are sursa intr-o excitatie corporala (starea de tensiune), scopul ei fiind de a suprima starea de tensiune din sursa pulsionala si in acest fel, pulsiunea isi poate atinge tinta in obiect sau multumita acestuia.

Orice pulsiune are un caracter imperativ. Astfel, ea se deosebeste de instinct care este un comportament animal ereditar, caracteristic speciei si adaptat obiectului sau. Freud, considera ca sunt pulsiuni, fortele pe care le postulam in spatele tensiunilor generatoare de nevoi de la nivelul Sinelui.

Lagache distinge trei momente in derularea procesului pulsional:

sursa, care este o stare de excitatie din interiorul corpului individului;

scopul, care este presiunea pe care o exercita aceasta stare de excitatie;

obiectul, care este instrumentul cu ajutorul caruia este obtinuta satisfactia.

Sursa pulsiunilor este in interiorul corpului. Ele se maturizeaza o data cu

maturizarea corporala si parcurg o serie de stadii pulsionale:

Stadiul oral cuprinde doua substadii:

a.       Stadiul oral primitiv (sugere) ce corespunde cu primul semestru al vietii individului;

b.      Stadiul oral tardiv (sugere) ce corespunde cu al doilea semestru de viata.

Stadiul anal sau sadic- anal se situeaza intre doi-trei ani, cand tensiunile se descarca prin defecatie. Este etapa de satisfacere libidinala, legata de evacuarea materiilor fecale si excitarea mucoasei anale. Este un stadiu de ambivalenta sexuala.

Stadiul falic se situeaza intre 3-5 ani si are ca obiect organele genitale. Tensiunea se descarca prin atingeri ale acestora.

Perioada de latenta este cuprinsa intre 6-14 ani, o data cu descresterea tensiunii pulsionale.

Perioada de pubertate este varsta de inaugurare a stadiului genital si a celui de sexualitate adulta.

Incercarea de a reuni pulsiunile animale si cele umane intr-un singur grup

ordonat a esuat.

Dupa parerea lui Szondi, un sistem pulsional trebuie sa oglindeasca sursele genetice originare ce conditioneaza cursul unei fiinte vii. El apropie pulsiunile de principiul vital, concep prezent in multe sisteme filozofice, si in psihologie. Orice sistem pulsional trebuie sa cuprinda ansamblul vietii pulsionale in totalitatea sa, adica fiecare dintre factorii pulsionali sau pulsiunile partiale.

Este de la sine inteles ca pulsiunile umane sunt diferite de pulsiunile animale si ca exista o neta diferentiere in sfera domeniului de referinta.

Szondi raporteaza sfera pulsiunilor la psihologia abisala si afirma ca pentru sfera inconstientului exista trei straturi cu o dezvoltare cronologica diferita si anume: inconstientul personal, inconstientul familial si inconstientul colectiv. Inconstientul personal este sediul pulsiunilor sexuale individuale ce se opun pulsiunilor Eului.

Inconstientul familial se situeaza imediat sub inconstientul personal si este din punct de vedere cronologic anterior acestuia. El este sediul elementelor primare constiente si transmise sub forma de pulsiuni familiale. Acestea rezulta din combinatia dintre pulsiunile individuale si pulsiunile familiale dominante.

Inconstientul colectiv este zona cea mai profunda a inconstientului si genereaza un sistem pulsional colectiv, arhaic ce are la baza arhietipurile lui Jung.

Szondi realizeaza, de asemenea, o analizeaza a pulsiunilor in general si distinge o serie de trasaturi pe care le numeste criterii ale sistemului pulsional ideal:

globalitatea, conform careia un sistem pulsional trebuie sa reprezinte viata pulsiunilor in ansamblul sau;

posibilitatea de a analiza ierarhia factorilor pulsionali, a pulsiunilor partiale;

excluderea structurii pulsionale proprii cercetatorului in cursul intalnirii acestuia cu subiectul (psihodiagnostic sau situatie psihoterapeutica)

excluderea spiritului sau a mentalitatii epocii;

fuziunea celor trei sisteme pulsionale distincte din punct de vedere cronologic: sistemul pulsional individual, familial si colectiv

S-a constat ca actiunile pulsionale la om sunt determinate de gene specifice

numite gene pulsionale, care sunt transmise din generatie in generatie, de la ascendenti la descendenti si au un caracter polimorf.

Teoria genetica a pulsiunilor ne permite sa facem cateva constatari:

a.       sursa pulsiunilor o constituie genele pulsionale ce sunt reprezentate prin aspiratii sau tendinte pulsionale, nevoi sau factori pulsionali, nevoi sau vectori pulsionali;

b.      o aspiratie pulsionala nu este determinata decat de o singura gena cu caracter predispozant fie pe linie paterna, fie pe linie materna;

c.      din analiza structurii genetice a pulsiunilor se poate trage concluzia cu privire la polaritatea dintre aspiratii si nevoi, in sensul ca avem de-a face cu doua tipuri de polaritati: polaritatea factoriala ce are ca origine antagonismul dintre tendintele pulsionale materne si cele paterne si polaritatea vectoriala ce isi are originea in antagonismul a doua nevoi ce se asociaza pentru a forma o pulsiune;

d.      doctrina pulsionala, aplicata de Szondi in analiza destinului individual, se bazeaza pe dualismul perechilor antagoniste de aspiratii sau nevoi. Astfel, conceptul de pereche pulsionala antagonista nu este decat expresia psihologica a unui concept biologic:

e.      in viata pulsionala a unei persoane nevoile au o baza biologica, pe cand ceea ce numim de fapt pulsiuni rezulta din combinatia unor nevoi specifice;

f.       din punct de vedere biologic este mai corect sa se vorbeasca despre o psihologie a nevoilor decat de o psihologie a pulsiunilor;

g.      pulsiunile apar ca rezultatul combinatiei diferitelor nevoi, aspiratia si nevoia reprezentand in acest caz unitati pulsionale. O pulsiune este asadar, rezultatul unei sinteze;

h.      combinatia nevoilor pentru a da nastere pulsiunilor depinde de factori genetici, de factori interni si externi, dar si de Eu.

Szondi, pornind de la criteriile de apreciere psihopatologica, distinge 4 grupe

pulsionale, pe care le numeste vectori pulsionali. Aceasta denumire de vector pulsional pune in evidenta un cuantum pulsional limitat, cu o directie pulsionala particulara, directie in care se manifesta nevoile si aspiratiile pulsionale intricate. Aceste grupe de vectori pulsionali sunt:

vectorul S sau pulsiunea sexuala;

vectorul P sau pulsiunea paroxismala, de surpriza, denumita si pulsiunea de protectie sau pulsiunea etica;

vectorul Sch sau pulsiunea Eului;

vectorul C sau pulsiunea de contact.

Fiecare dintre cele 4 grupe de mai sus cuprind cate doua modalitati de manifestare, disociabile clinic si genetic. Astfel, sunt diferentiate 8 nevoi pulsionale, pe care Szondi le numeste factori pulsionali si care sunt:

vectorul S sau pulsiunea sexuala cu factorii;

a.       homosexualitate -h - exprima nevoia de tandrete, de sentimente materne, de pasivitate, de feminitate;

b.      sadism-s- exprima nevoia de agresivitate, de sadism, de masculinitate, de sentiment patern, de activitate si virilitate

vectorul P sau pulsiunea paroxismala, de surpriza, denumita si pulsiunea de protectie sau pulsiunea etica cu factorii;

a.       epilepsie- e- exprima nevoia de acumulare a unor efecte brutale: furie, ura, manie, dorinta de razbunare

b.      isterie- hy- exprima nevoia de a se da in spectacol sau de a se exhiba, de a se pune in valoare

vectorul Sch sau pulsiunea Eului cu factorii;

a.       schizofrenie catatonica-k exprima nevoia de interiorizare a Eului, Eul ia pozitie, Eul realist ia in posesie obiectele;

b.      schizofrenie paranoida- p- exprima nevoia de dilatare a Eului;

vectorul C sau pulsiunea de contact cu factorii.

a.       stare depresiva-d- exprima nevoia de achizitie de obiecte, de cautare- cercetare, nevoia de a cuceri, analitatea;

b.      stare maniacala-m- exprima nevoia de a se agata de obiectele dobandite, securizarea, oralitatea.

O nevoie pulsionala se poate manifesta sub trei forme: o forma negativa sau

morbida, o forma fiziologica sau normala, o forma socializata sau sublimata.

Pe langa aceste considerente privind pulsiunile in viziunea lui Szondi, la nivelul literaturii de specialitate exista o clasificare a acestora, pe mai multe grupe. Astfel, exista:

1. pulsiunea agresiva ce cuprinde grupa pulsiunilor orientate catre moarte, in masura in care ele sunt indreptate spre exterior. Scopul pulsiunilor agresive este distrugerea obiectului;

2. pulsiunea de distrugere cuprinde pulsiunile de moarte privite dintr-o perspectiva apropiata de experienta biologica si psihologica. Ea califica pulsiunea de moarte in masura in care aceasta este orientata spre lumea exterioara. Este o pulsiune foarte apropiata si greu de diferentiat de pulsiunea agresiva;

3. pulsiunea de dominatie este o pulsiune sexuala care nu se uneste decat in mod secundar cu sexualitatea si al carei scop este de a domina obiectul prin forta. Ea are doua aspecte si anume: instinctul de posesiune, ce implica ideea unui bun ce trebuie conservat si instinctul de stapanire ce evoca o dominare controlata prin forta;

4. pulsiunea partiala desemneaza ultimele elemente la care a ajuns psihanaliza in cercetarea sexualitatii. Fiecare dintre aceste elemente se defineste printr-o sursa (pulsiune orala, pulsiune anala) si un scop (pulsiunea de a vedea, pulsiunea de a domina)

Termenul partial ce se atribuie pulsiunii nu semnifica faptul ca aceasta sunt specii apartinand pulsiunii sexuale in generalitatea sa. Ele trebuie luate mai ales in sens generic si structural: pulsiunile partiale functioneaza mai intai independent si tind sa se uneasca in diferite organizari libidinale.

5. pulsiunea sexuala este presiunea interna care in psihanaliza are o semnificatie mai larga decat activitatea sexuala. Obiectul ei nu este biologica predeterminat, modalitatile de satisfacere si scopurile sunt variabil legate de anumite zone erogene ale corpului. Din acest motiv, pulsiunea sexuala se manifesta prin pulsiuni partiale, fiind legata de imaginatie si fantasme. Ea are la origine principiul placerii si este obiectul preferat al refularilor in inconstient, avand un rol major in declansarea conflictului psihic. Pulsiunea sexuala este similara pulsiunilor de viata sau ale Eului.

6. pulsiunile de autoamanare reprezinta ansamblul nevoilor legate de functiile corporale necesare conservarii vietii individului, avand ca prototipuri foamea, defecarea, urinarea, vederea, activitatea musculara, etc. Aceste pulsiuni sunt nevoi.

7. pulsiunile de moarte sunt acele pulsiuni ce se opun pulsiunilor de viata si tind la reducerea completa a tensiunilor. Ele pot fi de urmatoarele tipuri: autoagresive, indreptate catre propria persoana; heteroagresive, indreptate catre exterior.

8. pulsiunile de viata sunt acele pulsiuni ce se opun pulsiunilor de moarte. Ele sunt desemnate prin termenul Eros, spre deosebire de pulsiunile de moarte ce sunt desemnate prin termenul de Thanatos. In aceasta grupa intra si pulsiunile sexuale si pulsiunile de autoconservare

9. pulsiunile Eului reprezinta pulsiuni ce sunt puse in serviciul Eului in cazul conflictului defensiv (mecanismele de aparare ale Eului). Ele sunt similare cu pulsiunile de autoconservare.