CHESTIONARUL DE TENDINTE ACCENTUATE SMIESCHECK

1. Teoria lui K. Leonhard privind normalitatea si conditia de anormalitate

In cadrul continuum-lui dintre normalitate si anormalitate - avand in vedere aspectele de structura, functionare si adaptare - din perspectiva psihologica de personalitati mature vs. imature (de exemplu, imaturitatea personalitatii in formare a adolescentului), putem vorbi de personalitati accentuate, personalitati destructurate si personalitati patologice.

Categoria personalitatilor accentuate prezinta o serie de caracteristici care ies din comun, din 'media' de manifestare in cadrul populatiei generale, care manifesta tendinta de a aluneca in anormal fara a deveni propriu-zis tulburari de personalitate. Trasaturile specifice accentuarii se manifesta ca invarianti operationali si vor genera manifestari pregnante - in termeni normativi - nu numai in raport de 'medie' dar si de 'abaterile de la medie'. Limitele dintre normal, in termeni cantitativi, tendinta spre 'mediu', accentuat si dizarmonic nu sunt fixe iar delimitarile specifice se realizeaza in functie de intensitatea, constanta si gradul de socializare al manifestarii care exprima trasatura accentuata, independent de imprejurarile exterioare.

Tendinta spre patologie exista la nivelul structurilor de personalitate accentuate, dar in masura in care ea este socializata si sublimata, putem vorbi la aceste persoane de o 'adaptare cu note speciale'. Accentuarea, in sens pozitiv sau negativ, presupune o manifestare iesita din comun in mod constant, indiferent de situatie. O trasatura accentuata evolueaza cu un grad mai mare de probabilitate spre sensul negativ atunci cand imprejurarile de viata ale persoanei favorizeaza acest lucru. In aceste conditii lipsa de socializare a trasaturii conduce spre dezvoltarea unei personalitati dizarmonice si persoana se afla intr-un dezechilibru constant cu sine si cu lumea, iar devierea devine fundamentala. Persoana, in masura in care are constiinta acestei tulburari, a faptului ca adaptarea la realitate este puternic perturbata, se apara justificand conditia in favoarea sa si in defavoarea lumii.

Karl Leonard, 1968, descrie aceste tipuri din datele empirice clinice si este cel care introduce termenul de 'personalitate accentuata'.

Pentru Leonhard, trasaturile specifice accentuarii sunt in fapt invarianti operationali care genereaza manifestari pregnante nu numai in raport cu media, ci si cu abaterile de la medie. Sub raportul integrarii sociale, autorul demonstreaza ca personalitatile accentuate prezinta doar o tendinta spre patologie dar, cand aceasta tendinta este sublimata, acest proces face ca si comportamentul persoanei sa se poata incadra intre limitele unei adaptabilitati sociale "cu note specifice", sau speciale. Astfel, situand conduita inspre cele doua extreme, accentuarea presupune o manifestare iesita din comun in mod constant, indiferent de situatie. Cel mai probabil este ca o trasatura accentuata sa evolueze cu un grad mai mare de probabilitate in sens negativ mai ales cand imprejurarile de viata cu care se confrunta individul favorizeaza acest lucru. Cand, prin trasatura accentuata se dezvolta o personalitate disarmonica, un dezechilibru constant cu sine si cu lumea, suntem in situatia negativa in care devierea este puternica, structura si functionalitatea sunt perturbate ceea ce duce la perturbarea semnificativa a capacitatii de a se adapta la realitate. In aceasta situatie, individul are constiinta perturbarii dar, spre deosebire mai ales de conditia nevrotica, are tendinta sa justifice acest lucru in favoarea sa si in defavoarea lumii. Desigur, este lesne de inteles ca, din aceasta perspectiva, limitele dintre normal si anormal, accentuat si disarmonic - psihopatologie sau sociopatologie nu sunt deloc fixe; delimitarile pot fi facute in functie de intensitatea si constanta manifestarii unei anumite trasaturi independent de imprejurarile exterioare.

Clasificare sa cuprinde ca trasaturi accentuate ale firii:

tipul hiperperseverent (susceptibilitatea si ambitia)

tipul hiperexact (constiinciozitatea si seriozitatea sunt exagerate)

tipul demonstrativ (teatral, se autolauda si autocompatimeste)

tipul nestapanit (irascibil, indispozitie cronica, devieri in directia alcoolismului, sau sexuale)

Combinatii ale trasaturilor de caracter accentuate ce conduc spre:

• tipul hipertimic (locvace, cu o constanta buna dispozitie)

tipul distimic (posomorat, seriozitate exagerata)

• tipul labil (oscilatii intre veselie si tacere, hiper si distimie)
• tipul emotiv (trairi afective puternice, determinate atat de evenimente triste cat si fericite)
• tipul exaltat (excesiva oscilatie a afectelor intre euforie si depresie)
• tipul anxios

Combinatii ale trasaturilor de caracter si temperament accentuate

• tipul introvertit (traieste preponderent in lumea imaginatiei)
• tipul extravertit (traieste preponderent in lumea perceptiei)
• tipul introvertit - hipertimic

2. Chestionarul de tendinte accentuate Schmiescheck

In categoria instrumentelor de evaluare a dimensiunilor accentuate ale personalitatii, la Universitatea Humbold, H. Schmiescheck creeaza, in 1970, Chestionarul de tendinte accentuate. Chestionarul este tradus si experimentat in limba romana de I. Nestor in 1975.

Este format din 88 itemi, repartizati pe 10 scale care corespund la 10 tipuri de trasaturi accentuate ale personalitatii: scala I, demonstrativitate (12 itemi); scala II, hiperexactitate (12 itemi); scala III, hiperperseverenta (12 itemi); scala a IV-a, lipsa de stapanire, control (8 itemi); scala V, hipertimie (8 itemi); scala a VI-a, distimie (8 itemi); scala a VII-a, ciclotimie (8 itemi); scala a VIII-a, exaltare (4 itemi); scala a IX-a, anxietate (8 itemi); scala a X-a, emotivitate (8 itemi).

Timpul de lucru este liber si, de obicei, variaza intre 30 si 60 minute. Corectura se face in functie de grila de raspunsuri simptomatice, dar calcularea notelor brute se face printr-o corectie, inmultindu-se cu un coeficient specific pentru fiecare scala, in functie de numarul itemilor. Cifra rezultata poate lua ca valoare maxima 24 de puncte: valoarea 24 indica un procent simptomatic de 100%; valoarea 13, un procent de 75%; valoarea 11, un procent de 50%; valoarea 6, un procent de 25%. In aceste conditii, se poate vorbi de o veritabila accentuare doar in situatia cand procentul la una sau mai multe scale trece de 50%.

2.1. Prezentarea caracteristicilor unor tipuri de firi accentuate

Firea demonstrativa

Esenta firii demonstrative care, atunci cand atinge grade mai inalte, devine fire isterica, rezida in capacitatea anormala de refulare. O alta trasatura caracteristica firii demonstrative este lauda. De obicei oamenii nu se lauda singuri, chiar daca adesea ar dori acest lucru, pentru ca se tem de dezaprobarea celorlalti. Personalitatea demonstrativa poate inlatura asemenea inhibitii si deci se poate lauda singura, bucurandu-se fara rezerve de aureola pe care singura si-a faurit-o. La personalitatile demonstrative poate fi remarcata tendinta de autocompatimire.

Firea hiperexacta

Firea hiperexacta este contrariul firii demonstrative si se distinge prin lipsa capacitatii de refulare. In timp ce istericii actioneaza sub impulsul momentului chiar si in cazurile in care ar trebui sa mai reflecteze, anancastii nu pot lua o hotarare nici atunci cand exista toate premisele pentru aceasta. Ei vor sa analizaze totul pana la ultimele consecinte inainte de a actiona, nu pot elimina din constiinta nici cele mai mici posibilitati de a gasi poate totusi o solutie mai buna, cu alte cuvinte nu sunt in stare sa refuleze si, din aceasta cauza, au dificultati in activitatea lor. Astfel, pripeala isterica are la polul opus nehotararea anancasta. Inhibarea devine dificila numai in cazurile in care se contureaza un pericol - acela de a proceda gresit, pricinuind astfel un rezultat neplacut sau compromitand astfel o perspectiva placuta. Chestiunile de mica importanta pot fi rezolvate launtric fara mare greutate, pentru aceasta nefiind vreo dificultate in luarea unei hotarari nici chiar pentru un anancast. Permanent apar indoieli, subiectul trebuie sa verifice daca ceea ce este deja facut poate fi considerat in mod definitiv drept bun. O trasatura definitorie a anancastului este nesiguranta prezenta atunci cand pleaca de acasa. In asemenea cazuri se evidentiaza indeosebi avantajele unei inclinatii spre meticulozitate. Munca de raspundere sporeste nelinistea, hiperconstiinciozitatea asigurandu-le un bun renume, o buna apreciere la locul de munca, de care se simt foarte legati.

Efectele acestor trasaturi pot fi exprimate si pe planul grijii exagerate pentru propria bunastare. Individul hiperexact se fereste de primejdii inutile, evita excesele, nu bea prea mult, nu fumeaza prea mult.

Firea hiperperseverenta

Substratul firii hiperperseverente, respectiv al celei paranoide, este perseverenta anormala a afectului. Sentimentele care au tendinta de a provoca reactii se estompeaza treptat dupa ce aceasta reactie a avut loc. Daca aceasta reactie nu este posibila dar persoana respectiva isi indreapta totusi gandurile spre alte probleme, afectul nu descreste decat foarte lent, insa in mod normal el dispare totusi dupa catva timp. La personalitatile hiperperseverente aceasta estompare a afectului are loc mult mai incet. Cand asemenea persoane se gandesc la cele intamplate, afectul corespunzator apare din nou, el continuand sa fie mereu prezent. S-ar putea sa nu dispara complet nici dupa saptamani si luni de zile, cu toate ca nu a fost alimentat de noi evenimente. In special afectele egoiste sunt cele care, datorita intensitatii care le este proprie, se pot manifesta intr-un mod anormal. Specificul firii hiperperseverente se manifesta intotdeauna atunci cand sunt atinse interesele personale. De aceea se formeaza afecte contra unor prejudicii sau acte de opresiune, chiar daca acestea sunt, obiectiv, neinsemnate.

Firea nestapanita

Fire incapabila sa se stapaneasca, prezinta o lipsa a controlului comportamentului emotional ca o caracteristica definitorie. Exista si alte caracteristici pe care Leonhard le grupeaza pentru aceste personalitati accentuate, astfel: inclinatia spre activitate fizica, ceea ce le permite sa obtina in acest domeniu rezultate mai bune decat alte persoane; o susceptibilitate crescuta fata de perturbari.

Se poate constata, ca fenomen general, inconstanta in viata; acest lucru nu este datorat dorintei de a ocoli dificultatile, ci se datoreaza tendintei spre acte impulsive si indispozitiei.

Cand exista ceva care nu le convine, renunta si incep altceva fara sa persiste prea mult. Din acest motiv, de exemplu, intrebati de motivele care i-au determinat sa schimbe locul de munca tind sa invoce motivatii superficiale precum faptul ca seful nu a acceptat sa-i satisfaca o anume dorinta, atitudinea unor colegi i-a vexat, etc. Leonhard observa faptul ca personalitatea de tip nestapanit poate fi foarte capabila de munca stiut fiind placerea pentru efort fizic, insa inconstanta este determinata de lipsa de stapanire in planul afectelor: "tristetea cauzata de o intamplare care le pare impovaratoare poate duce la actiuni nechibzuite, eventual chiar la o incercare de sinucidere"

Firea hipertimica

Temperamentul hipertimic, a carui accentuare este denumita tratament hipomaniacal este bine cunoscut in psihiatrie, datorita modului impresionant in care se manifesta. Ca si in cazul unei manii, dar intr-o forma mai atenuata, gasim la temperamentul hipertermic o combinatie a veseliei cu dorinta de actiune si cu nevoia de a vorbi, precum si cu o inclinatie spre divagari, inclinatie care uneori vizeaza chiar fuga de idei. Accentuarea hipertimica reprezinta o varianta pozitiva a temperamentului uman. Viata este privita mai mult sub aspectul ei placut, se trece cu mai multa usurinta peste neplaceri. Nevoia de actiune poate genera realizari de valoare. Depresiunile gandirii sunt insotite de bogatia de idei, ceea ce de asemenea poate stimula munca productiva. Bogatia de idei se alatura bogatiei de sentimente, ceea ce are efecte stimulatoare atat in profesie, cat si in reuniunile sociale, unde hipertimicul este nucleul antrenant pentru crearea unei bune dispozitii generale.

Firea distimica

Temperamentul distimic devine, la un grad mai ridicat, temperament subdepresiv. Oamenii de acest tip, seriosi din fire, sunt in mai mare masura afectati de evenimentele triste ale vietii decat de cele vesele. Asa cum arata K. Schneider, pentru ei viata este 'un fel de dragoste nefericita'. Evenimente zguduitoare pot adanci conditia obisnuita de seriozitate grava pana la o depresie reactiva, ceea ce se intampla mai ales atunci cand starea de depresie este foarte accentuata si de lunga durata. La oamenii cu temperament distimic, imboldul spre actiune este diminuat, iar gandirea este mai lenta decat la ceilalti oameni. La reuniuni, personalitatile distimice nu participa decat putin la conversatie. Se poate afirma ca participarea la viata grupului este redusa.

Aceste personalitati sunt altruiste, sobre si lipsite de egoism. Predispozitia spre seriozitate are drept rezultat ca pe primul plan apar sentimente contrare tendintelor lor egoiste. Asa se explica faptul ca aceasta seriozitate duce la o tinuta etica serioasa. Insusi faptul ca in ambele expresii revine notiunea de 'serios' atesta conexiunea dintre dispozitie si tinuta etica. Aici se manifesta latura pozitiva a temperamentului distimic. In schimb, diminuarea imboldului spre actiune si incetineala gandirii au, cand ating un anumit grad, efecte negative, scazand randamentul.

Firea ciclotimica

Leonhard vorbeste de personalitati labile afectiv, constatand ca atunci cand aceasta labilitate afectiva este foarte pronuntata, predomina exclusiv oscilatiile provocate de o cauza launtrica, caz in care este vorba de ciclotimie in sensul unei psihopatii.

Caracteristicile specifice labilului afectiv pot fi determinate si de situatie, ca in cazul in care, intr-o conversatie se prezinta fie veseli si vioi fie seriosi si tacuti in functie de modul in care este condusa conversatia. Dar au mai ales o determinare interioara, in sensul ca nu oscileaza continuum intre doi poli, ci, pe fondul unei dispozitii hipertimice, pot reactiona, de exemplu, profund si exagerat depresiv la o imprejurare defavorabila. Sunt gata sa treaca de la un elan de entuziasm, la apatie si tristete in momentul urmator. Adesea este greu de specificat in ce masura oscilatiile sunt determinate de imprejurari exterioare sau interioare.

Dispozitia afectiva a persoanei oscileaza intre extreme; ciclotimicii sunt ciclic depresivi si hipertimici. Aceasta instabilitate a dispozitiei afecteaza puternic persoana; afectiv, un astfel de om trece prin perioade in care se simte bine, este productiv, activ, vesel perioada cand isi asuma si sarcini sau responsabilitati profesionale sau in viata sociala; apoi dispozitia se schimba fara ca aceasta schimbare sa poata fi controlata iar locul optimismului este luat brusc de pesimism, viata psihica este invadata de o viziune sumbra, defensiva in raport cu viata, iar persoana manifesta o energie dramatic scazuta fata de care toate angajamentele din faza anterioara devin o povara insurmontabila, care provoaca suferinta. Persoana poate lua decizii la fel de imprudente pe termen lung, deoarece tendinta este de a refuza, chiar oportunitati. In timp, are loc si o trecere inspre o dispozitie normalizata, o stare de relativa exaltare.

Firea exaltata

Persoanele in a caror personalitate domina aceasta tendinta sunt de obicei vesele, manifesta o impresionanta dorinta de a trai, de a 'gusta viata din plin', pot manifesta o exaltare neobisnuita. Individul poate sa aiba o judecata inadecvata; concluziile pot fi pripite, prea putin logice si critice. Adesea buna dispozitie obisnuita este intrerupta, neasteptat, de perioade de iritabilitate, mai ales cand resimt frustrare.

Accentuarea inseamna in acelasi timp si tendinta spre a fi revendicativ, centrat pe propriile dorinte, egoist.

Leonhard admite similitudini intre personalitatea exaltata si personalitatile emotive si cele labile: toate aceste firi au tendinta de a reactiona profund la diverse evenimente si de a trece imediat intr-o stare generala depresiva, respectiv euforica. Deosebirea consta in faptul ca personalitatile exaltate prezinta un exces in oscilatia sentimentelor: pot cadea intr-o disperare fara de margini la fel de repede si usor ca in starea opusa, de fericire exaltata. Se pasioneaza pentru ceva sau cineva cu o puternica participare launtrica; iar disperarea in situatia unor evenimente descurajante, atinge lipsa de speranta totala. In spatele acestui patetism exista insa sentimente autentice (nu, ca in situatia istericilor, un joc teatral).

Firea anxioasa

Acest tip de persoane sunt tot timpul anxiosi; stanjeniti in context social, se tem de critica sau dezaprobare, sunt nelinistiti de teama de a nu fi pusi in incurcatura. Precauti fata de noi exigente, astfel ca nu agreaza intalnirea cu persoane pe care nu le cunosc, isi fac probleme legate de perspectiva unei situatii neprevazute sau necunoscute. Au foarte putini prieteni apropiati, evita in genere obligatiile sociale sau, la serviciu, preluarea unor responsabilitati.

De fapt nu sunt reci emotional (cum sunt de exemplu tipurile schizotime), si isi doresc de fapt relatii sociale dar nu stiu si nu se cred in stare sa le obtina.

Firele emotive

Emotivii sunt impresionati doar de trairile insesi in timp ce dispozitia generala a labililor se schimba in functie de evenimentele exterioare. O persoana cu o fire emotiva este caracterizata de ceilalti, de obicei, prin faptul ca are "o inima buna"; ca este impresionat profund de evenimente dureroase si nu poate trece usor peste ele chiar daca nu i se intampla lui personal. de asemenea, o astfel de fire se emotioneaza usor si poate plange la filmele sau intamplarile citite sau povestite care au desfasurari triste sau dramatice; de obicei este "milos" - nu poate sa vada un copil care plange fara sa aiba tendinta de a plange el insusi de emotie.