Scrigroup - Documente si articole

     

HomeDocumenteUploadResurseAlte limbi doc
AstronomieBiofizicaBiologieBotanicaCartiChimieCopii
Educatie civicaFabule ghicitoriFizicaGramaticaJocLiteratura romanaLogica
MatematicaPoeziiPsihologie psihiatrieSociologie


PROPAGANDA CA FORMA DE COMUNICARE DE MASA;CARACTERISTICI PSIHOSOCIALE,FORME SI FUNCTII SPECIFICE (EXEMPLE)

Psihologie psihiatrie



+ Font mai mare | - Font mai mic



PROPAGANDA CA FORMA DE COMUNICARE DE MASA;CARACTERISTICI PSIHOSOCIALE,FORME SI FUNCTII SPECIFICE (EXEMPLE)

Propaganda. Spre deosebire de publicitate, prin intermediul careia se promoveaza produsele materiale si serviciile, prin propaganda se promoveaza valorile si ideile politice, religioase, economice sau de alta natura. Intr-un sens mai riguros, prin propaganda se intelege activitatea sistematica de transmitere, raspandire, si impunere a unor idei, teze, doctrine, credinte sau modele socioculturale, formulate din perspectiva anumitor ideologii sau interese de clasa, grup, organizatie sau institutie sociala (54; 213 s.a.).



Propaganda urmareste in mod explicit formarea la nivelul publicului-tinta a unor atitudini, convingeri, conceptii sau comportamente convenabile centrului de influenta care initiaza si coordoneaza aceasta activitate. In consecinta, propaganda nu poate avea niciodata un caracter neutral, prin ea vizandu-se atingerea unor obiective care corespund intereselor unor persoane, grupuri sau organizatii sociale. Aceste interese pot fi de natura politica, economica, religioasa, etnica, sportiva, culturala s.a. (147, 107).

Desfasurata in sfera politicului, propaganda este cunoscuta sub termenul de "comunicare politica", punandu-se astfel accentul pe faptul ca interesul in jurul caruia se structureaza orice actiune propagandistica corespunde - principial-    interesului general al societatii, iar actul ca atare are mai degraba un caracter persuasiv decat unul de manipulare.

Din punct de vedere psihosocial, propaganda are cateva trasaturi specifice, care o diferentiaza de simpla comunicare sau actiune persuasiva. Astfel:

. Propaganda nu poate fi considerata o simpla forma de comunicare persuasiva, in masura in care nu continutul de adevar al mesajului conteaza, si nici parerea subiectului-tinta asupra a ceea ce se transmite, ci interesul initiatorului de a determina efecte predeterminate care sa corespunda conceptiilor si intereselor sale.

. Prin propaganda nu se transmit informatii despre anumite fapte, ci interpretarile cuiva asupra respectivelor fapte; iar aceste interpretari se fac din perspectiva unor scopuri care nu sunt facute cunoscute in mod explicit si subiectului-tinta.

. In actul de propaganda relatia dintre sursa si tinta este unilaterala, nepunandu-se in nici un fel problema ca si tinta sa poata influenta opiniile sau atitudinile sursei de influenta; aceasta din urma este interesata numai de eficienta actiunilor sale care au fost in raport cu obiectivul propus (inducerea unor idei, conceptii, atitudini sau actiuni conforme intereselor sale).

. La limita, ca urmare a cumularii trasaturilor mai sus mentionate, propaganda poate fi considerata ca o forma de manipulare a constiintelor in interesul unor factori de putere sau de influenta: partide politice, grupuri sau organizatii (54).

Activitatea de propaganda poate fi clasificata dupa natura obiectivelor sale (politice, economice, religioase, etnice etc.), sau dupa durata estimata a atingerii acestora; propaganda strategica isi propune obiective pe termen lung, iar cea tactica obiective pe termen scurt. In functie de caracterul obiectivelor se diferentiaza si metodele utilizate, mai ales in ceea ce priveste intensitatea, frecventa si durata actiunilor propagandistice.

Cel mai frecvent intalnite metode de propaganda pot fi grupate in cateva categorii principale:

(a) Propaganda cu suport emotional se caracterizeaza prin provocarea deliberata a unor trairi si adeziuni afective puternice la nivelul tintei care sa favorizeze adoptarea continutului mesajului propagandistic. In principiu, o asemenea metoda presupune parcurgerea a doua faze: 1) la inceput se prezinta intr-un mod exagerat si fara argumentatia de rigoare consecintele nefaste care ar rezulta daca s-ar opta pentru o alta varianta decat cea propusa de propagandist; 2) dupa care, tot fara nici o sustinere logica, se arata efectele pozitive ale alegerii dorite de acesta. In locul argumentatiei logice se utilizeaza imagini; formule verbale, simboluri si sloganuri cu o cat mai mare incarcatura emotionala, care sa vizeze zonele profunde ale personalitatii celor vizati.

(b) Propaganda cu suport faptic consta in structurarea unui mesaj bazat pe fapte cat mai concrete, saturate in amanunte semnificative pentru cei ale caror optiuni sau convingeri se doresc modificate. Concretitudinea faptelor substituie rationamentul generalizant, dar si reactia pur emotionala; insa, datorita faptului ca amanuntele sunt selectate dupa criterii convenabile sursei de influenta, subiectilor-tinta li se impune insidios o singura varianta optionala. Sub aspectul unei aparente libertati de alegere acordata subiectilor, se ascunde de fapt o manipulare a faptelor, astfel incat acestia sunt predeterminati in reactiile lor.

(c) Propaganda cu suport persuasiv presupune utilizarea abila a regulilor retorice in organizarea discursului, corelativ cu recurgerea la unele tehnici psihologice de captare afectiva si intelectuala a auditoriului. In acest caz, calitatile carismatice ale oratorului si inteligenta sa verbala sunt determinante pentru reusita actului de influentare a opiniei publicului receptor.

In situatii concrete, in functie de caracteristicile psihosociale ale publicului, de natura obiectivelor propuse, precum si de contextul social si fizic in care se desfasoara activitatea de influentare, se utilizeaza combinatii ale acestor metode generale, obtinandu-se astfel o eficienta propagandistica mult mai mare.

Referindu-ne strict la comunicarea politica, respectiv la activitatile de propaganda care ii sunt subiacente, vom sublinia importanta considerabila a acesteia in viata contemporana, in masura in care decizia politica determina cursul istoriei unei natiuni. Din perspectiva psihosociala discursul politic are cateva trasaturi distincte, care sunt implicit si caracteristici ale propagandei politice. Dupa opinia lui J.M. Domenach, aceste trasaturi sunt urmatoarele (54):

Orchestrarea, care consta in repetarea sistematica si sub forme variate a principalelor teme ale discursului politic acestea devenind cu timpul familiare publicului si - in consecinta - oarecum "naturale'.

Simplificarea, care impune modelarea mesajelor in functie de caracteristicile psihosociale ale grupurilor carora li se adreseaza, modelare care presupune schematizari, selectii, simplificari si adecvari ale continuturilor; poate fi apreciata ca o tendinta de "vulgarizare' a continutului mesajelor, astfel incat acestea sa devina accesibile si convingatoare.

Prevalenta acordata grupurilor in general, a celor de presiune si prestigiu, in special, datorita rolului considerabil pe care acestea il au in formarea opiniilor, atitudinilor si optiunilor individuale.

Racordarea ideilor si conceptiilor care se vor inoculate in sistemul bine fixat de traditii, stereotipuri si prejudecati ale populatiei majoritare



Politica de confidentialitate | Termeni si conditii de utilizare



DISTRIBUIE DOCUMENTUL

Comentarii


Vizualizari: 1902
Importanta: rank

Comenteaza documentul:

Te rugam sa te autentifici sau sa iti faci cont pentru a putea comenta

Creaza cont nou

Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2024 . All rights reserved