Memoria

Memoria

In memoria umana exista urmatoarele tipuri de date, rod al invatarii:

cunostintele abstracte ce apartin memoriei semantice; pe baza lor putem opera mental cu obiecte sau situatii ce nu sunt prezente si nu pot fi examinate direct.

memoria episodica sau autobiografica cuprinde date ce apartin experientei de viata a fiecarui individ;

memoria procedurala - cuprinde informatii referitoare la realizarea activitatilor motrice (abilitati motorii). Exprimarea verbala a continuturilor memoriei procedurale este dificila.

Sistemul memoriei umane

Memoria umana cuprinde memoria senzoriala, memoria de scurta durata si memoria de lunga durata (figura 4.3).

Figura 4.3. Formele memoriei

Memoria senzoriala pastreaza informatii despre lucrurile pe care le vedem, le auzim, le atingem, le gustam sau le mirosim, deci care vin in contact direct cu receptorii; aceste informatii sunt retinute doar cateva secunde, pana cand determinam care din ele merita atentie.

Memoria de scurta durata - "banca de date" a constiintei sau memoria de lucru - se refera la pastrarea si actualizarea unei cantitati limitate de informatii pentru o scurta perioada. Este vorba de informatiile pe care le utilizam sau le procesam in acest moment.

Memoria de lunga durata - depozitul constiintei, permite stocarea unei vaste cantitati de informatie pentru o perioada lunga de timp, o perioada nedefinita.

Invatarea necesita aportul si interactiunea celor trei componente (figura 4.3). Trecerea informatiei din memoria de scurta durata in sistemul memoriei de lunga durata, se explica in primul rand, prin repetarea elaborata, organizata, deci nu o repetare simpla, mecanica, ci repetare ce implica efort cognitiv.

Nivelele procesarii, de la o procesare simpla - prin repetare, insotita de judecati simple - la procesarea complexa - cu identificarea, descifrarea semnificatiilor, cu multiple comparatii - au efecte asupra duratei pastrarii. In consecinta, invatarea, a carei nota esentiala este stabilitatea, depinde de nivelul procesarii datelor. Organizarea materialului face ca acesta sa fie memorat si reactualizat mai usor, dar organizarea unui material necesita efort suplimentar din partea subiectului.

Asupra memoriei de lunga durata, asa cum indica cercetarile, au un efect deosebit, indicatorii reactualizarii. Acest lucru este pus in legatura cu dependenta memoriei de context: materialul invatat intr-un anumit mediu sau intr-un context specific, va fi mai usor reamintit intr-un mediu sau context similar. In consecinta, atunci cand trebuie sa raspundem la un examen desfasurat intr-un mediu foarte diferit de cel in care s-a efectuat procesul de invatare, am putea sa ne intoarcem cu gandul la contextul in care am invatat, unde cu siguranta vom identifica indicatorii reactualizarii.

Daca elementele externe ajuta memoria, nu este mai putin adevarat ca starile interne pot de asemenea, avea un rol similar. Este mai usor sa reactualizam informatii stocate in memoria de lunga durata, atunci cand starea noastra subiectiva este asemanatoare celei ce a existat in momentul intiparirii informatiei. Daca ne aflam intr-o anumita dispozitie, ceea ce am introdus in memoria de lunga durata, se va actualiza cu mai multa usurinta, daca vom fi intr-o stare asemanatoare.

Efectele congruentei dispozitiei se refera la tendinta de a remarca, de a observa sau de a ne aminti informatii congruente cu dispozitia noastra actuala. Deci, daca ne aflam intr-o stare de tristete, vom observa sau ne vom aminti evenimente negative. De aceste conditionari ale memoriei de lunga durata, trebuie sa tinem cont, mai ales in invatarea scolara, in pregatirea examenelor.

Uitarea

Cea mai simpla explicatie a uitarii o constituie trecerea timpului si ca atare, stergerea urmelor. Rezultatele cercetarilor nu confirma aceasta explicatie.

Uitarea poate fi pusa pe seama interferentei informatiilor stocate in memorie. Interferenta poate fi retroactiva si proactiva. Interferenta retroactiva se manifesta atunci cand informatiile invatate in acest timp interfera cu informatiile existente in memorie. Interferenta proactiva are loc atunci cand informatiile invatate anterior, prezente in memoria de lunga durata au influente negative asupra invatarii actuale.

Figura 4.4. Formele interferentei

Represia sau eliminarea din campul constiintei a experientelor devastatoare, amenintatoare, primejdioase, penibile pentru subiect, reprezinta o alta explicatie a fenomenului uitarii; ceea ce deranjeaza constiinta este trecut in inconstient. Termenul utilizat de Freud, este acceptat de catre psihologi pentru explicarea uitarii unor evenimente cumplite. Exista si controverse legate de lipsa validarii experimentale a conceptului, de explicarea imprecisa a comportamentului, de faptul ca in cursul terapiei se poate sugera subiectului, represiunea unor experimente traite dramatic. Acesta va elabora sau va distorsiona o serie de amintiri in sensul indicat de psihoterapeut.

Uitarea intentionata consta in indepartarea, eliminarea sau ignorarea din memorie a informatiilor imprecise sau inutile. Datele care nu sunt necesare, dar ne vin in minte, sunt respinse, nu se mai repeta, ca atare, ele sunt uitate. Aducerea lor ulterioara in constiinta este dificila, chiar imposibila. Uitarea intentionata nu se realizeaza intotdeauna. Informatiile raman in memorie marcandu-ne comportamentul in diferite situatii de viata sau fata de diferite persoane. Ele ne influenteaza deciziile, chiar daca ne straduim sa le ignoram.

Distorsiuni si constructii ale memoriei

Atunci cand ne amintim propriul comportament, tindem sa-l privim intr-o lumina favorabila.

Comportamentul altora ne apare mai apropiat de impresiile legate de ei. Cand ne amintim de ceilalti, se activeaza stereotipurile relative la grupul de apartenenta. Reactualizarea si in ansamblu, memoria va fi marcata de aceste modele rigide.

Distorsiunile memoriei se explica prin:

Operare mentala cu schemate - structuri cognitive ce reprezinta cunostinte, judecati, convingeri. Schematele se invata prin experienta si functioneaza asemenea unor matrice asigurand procesarea informatiei si integrarea ei in datele existente (cunostinte stocate in memoria de lunga durata ).

Schematele odata formate, exercita un puternic efect asupra codificarii, stocarii si reactualizarii informatiei. Acest efect poate duce la importante erori sau distorsiuni ale memoriei.

Cele mai evidente distorsiuni se realizeaza in momentul intiparirii. Observatiile curente demonstreaza ca atunci cand schematele sunt la inceputul constituirii lor, inconsistenta informatiei cu noile schemate in formare face ca aceasta sa nu fie acceptata; este mai usor sa codificam informatia consistenta.

Informatia inconsistenta devine suparatoare pentru subiect si pare sa-i declanseze distorsiuni ale atentiei. Dupa ce schematele sunt deja formate si dezvoltate, informatia consistenta cu ele devine usor de remarcat si de memorat, pentru ca, aceasta informatie devine un suport al cunostintelor si convingerilor despre lume. Informatia consistenta cu schematele se intipareste si se actualizeaza mai usor, decat cea care li se opune.

Alte cauze importante ale distorsiunilor sunt legate de motivatie. Daca ne place de cineva, ne vom aminti informatiile placute in legatura cu aceasta persoana, iar daca nu, ne amintim numai informatiile negative.

Asemenea distorsiunilor, constructiile memoriei sunt erori ce ne pot afecta memoria. Tendinta de a umple golurile cu detalii, cand ne reamintim evenimentele traite sau de a ne aduce aminte de experiente pe care nu le-am avut, constituie esenta constructiilor memoriei.

Adesea construim amintiri din informatii incomplete. Odata formate, aceste constructii, se pune intrebarea: cat timp vor persista? Se pot oare schimba sau corecta? Cercetarile arata ca aceste false amintiri se schimba foarte greu, ca pot fi mai persistente decat cele bazate pe realitate.

Intrebari de verificare

1. Ce efecte are dispozitia asupra procesului de memorare?

2. Cum se explica uitarea?