MODELELE TEORETICE ACTUALE PRIVIND DIMENSIUNILE PERSONALITATII: CEI 5 SUPERFACTORI SI CHESTIONARELE PSIHOLINGVISTICE: CHESTIONARUL NEO PI R, CHESTIONARUL ABCD-M

1. Sensul superfactorilor in contextul interpretarii structurii si dinamicii personalitatii: teoria lui Costa si McCrae

Cazul celor doi autori americani reprezinta o nota aparte in randul cercetatorilor si creatorilor de instrumente de personalitate de tipul Big Five. Cei doi au fost si sunt preocupati nu numai de a cerceta, ci si, mai ales, de a construi, valida si intemeia stiintific interpretarea unui instrument psihodiagnostic cat mai complet. Din 1985, cand lanseaza prima varianta a inventarului de personalitate NEO, cercetarile lor s-au focalizat pe descoperirea si validarea fatetelor factoriale ale celor cinci mari factori si, de asemenea, pe construirea unui model interpretativ care sa justifice faptul ca trasaturile de personalitate sunt factori determinativi, deci explicativi, pentru comportament.

Acest model a fost prezentat pentru prima data in iulie 1994 la Madrid, la a VII-a Conferinta Europeana de Psihologie a Personalitatii. In articulatiile acestui "model al persoanei" sau, am putea spune, al naturii umane, personalitatea apare ca una dintre subdiviziunile fundamentale, alaturi de abilitatile cognitive si de cele fizice precum si de alte aspecte care intra in alcatuirea personalitatii ca "material" brut. Urmarindu-le, putem intelege ce si cum abordam, din complexul de fapte psihice, prin chestionarele de personalitate.

In aceasta conceptie, psihodiagnoza nu abordeaza direct aceste tendinte bazale, in masura in care ele nu sunt direct observabile si functioneaza ca si constructe ipotetice. Ceea ce intereseaza psihologul nu este atat analiza de finete a proceselor de transformare care se petrec ori s-au petrecut in decursul dezvoltarii individului si care au dus la ceea ce cunoastem aici si acum prin instrumentele de masurare, ci ceea ce autorii numesc adaptarile specifice, respectiv felul cum au fost modelate tendintele de baza prin influentele externe si influentele interne.

Explicatiile comportamentului prezent nu au nevoie de specificarea mecanismelor cauzale, desi ei recunosc ca este util uneori sa cauti si sa reusesti sa specifici aceste procese intermediare, "in special pentru ca astfel de procese pot oferi posibilitati de interventie" (McCrae & Costa, 1994). Psihologul nu poate schimba trasaturile de baza ale subiectului sau pacientului, dar explicarea sau cunoasterea corecta a acestora si a felului cum ele intervin in problemele existentiale ale persoanei il poate ajuta sa reduca la un minim dificultatile si incongruentele.

Greseala multor psihologi sau diagnosticieni este confuzia dintre comportamente si trasaturile propriu-zise, ceea ce poate duce la o a doua confuzie, respectiv la o gresita punere in legatura a trasaturilor si motivelor.

Avand ca scop declarat clarificarea acestor tipuri curente de inferente eronate, teoria celor 2 autori indica faptul ca modurile de comportament specifice pot fi explicate de motive, motivele putand fi explicate, la randul lor, ca expresii ale tendintelor fundamentale.

Trasaturile bazale, faimosii superfactori ai personalitatii - nevrotism, extraversie, deschidere, agreabilitate, constiinciozitate - apar dispozitii psihice fundamentale, care nu trebuie, in nici un caz, privite ca si constructe biologice; ele raman constructe psihice care sunt, la randul lor, "servite" de structurile (bazele) biologice (Costa & McCrae, 1992).

Personalitatea, asa cum se constituie sau s-a constituit, este supusa unor influente endogene, denumite de autori tendinte bazale (concepte ipotetice, care nu pot fi direct observate de psiholog dar pot fi inferate) si influente exogene, sau externe. Trasaturile de personalitate apar ca subdviziune majora a tendintelor de baza, alaturi de abilitatile cognitive, sexuale si de alte materiale primare ale psihismului.

Influentele externe, reunind in model cadrul socio-cultural in care se formeaza persoana dar si sistemul de evenimente de viata, cu intaririle pozitive sau negative primite de individ de-a lungul vietii personale, opereaza asupra individului in dezvoltarea sa ontogenetica. Aceste influente externe pot fi rezumate prin conceptul de "situatie existentiala".

Biografia obiectiva este constituita de cursul real al comportamentelor si trairilor care formeaza viata individului. Comportamentul observabil este o sectiune temporala a biografiei obiective, care include ganduri, sentimente, actiuni, deci ceea ce evalueaza de obicei ceilalti, cei din jur, si la care se raporteaza, desigur, prin procese dinamice complexe (ce includ, de exemplu, si atitudinile cuprinse in jocurile de rol si statut).

Din tot acest model, punctul de focalizare il constituie, asadar, nivelul "adaptarilor caracteristice". Continutul acestora este format atat de personalitate, cat si de cultura, adaptarile nefiind altceva decat caracteristicile dobandite ce constituie expresia fenotipica a trasaturilor. Deci acele obiceiuri, atitudini, deprinderi, valori, motive, roluri, relatii care definesc "identitatea contextualizata", persoana pusa in contextul interrelatiilor in care s-a format si evolueaza.

2. Chestionarul NEO PI R. Prezentarea factorilor si fatetelor

NEO PI R si variantele respective apar sub forma unui chestionar cu itemi. Raspunsurile subiectului, evaluate pe o scala in cinci puncte, sunt inscrise fie pe o foaie de raspuns pe care se aplica grilele respective, fie se inregistreaza pe un computer. Forma profilelor de raspuns, obisnuita in cazul multor chestionare mari, este dublata si de o forma abreviata, destinata subiectului, standard, pe care se vizeaza aspectele personalitatii prin care se caracterizeaza in general, conform scorurilor globale la cele cinci dimensiuni.

NEO PI R nu furnizeaza toate informatiile necesare unei evaluari cuprinzatoare a personalitatii; in functie de scopul testarii si situatia persoanei, asemeni oricarui alt instrument, se vor corobora datele din interviuri anamnestice, examinari privind starea mentala, examinari privind nivelul de performanta al diferitelor capacitati cognitive.

NEVROTISM (N)

Este considerat domeniul cel mai cercetat al personalitatii. Definit ca stabilitate emotionala / adaptare fata de nevrotism / neadaptare (Costa, McCrae, 1992). Tendinta generala de a trai afecte precum teama, tristetea, jena, mania, vinovatia, dezgustul reprezinta miezul acestui factor. In masura in care acest tip de afectivitate influenteaza adaptarea, in continutul acestei dimensiuni intra si tendinta de a avea idei irationale, scaderea capacitatii de control al impulsurilor, a capacitatii de a face fata stresului. Dimensiunea ca atare reprezinta aspecte ale normalitatii psihice.

Extrema nevrotismului - scorurile inalte - este interpretabila in sensul unui risc de a dezvolta tulburari psihiatrice, dar fara ca semnificatia psihopatologica sa fie obligatorie: pot exista situatii de scoruri inalte fara ca vreo tulburare psihiatrica sa poata fi diagnosticata ca atare.

N1: Anxietatea

Reprezinta tendinta de a trai temeri, ingrijorari, nelinisti, nervozitate, precum si de a prezenta o anxietate libera, nefixata pe anumite continuturi. Nivelele inalte, desi scala nu masoara fobii sau temeri specifice, pot antrena si astfel de simptome. Nivelele scazute reprezinta calmul, relaxarea.

N2: Ostilitatea

Nivelul inalt semnifica tendinta spre stari frecvente de manie, stari de frustrare, inversunare. Exprimarea propriu-zisa a acestor stari afective depinde in buna masura de nivelul agreabilitatii. Exista o corelatie intre dezagreabilitate si ostilitatea inalta. Polul opus reprezinta tendinta de a nu se infuria usor, de a prezenta o stare prevalenta de confort psihic.

N3: Depresia

Este cel mai bun predictor pentru starea de bine, de "fericire generala". Polul depresiv indica tendinta spre a trai predominant afecte de tip depresiv: stari de vinovatie, tristete, descurajare, lipsa de speranta, singuratate. Polul opus inseamna inexistenta acestei tendinte, dar nu si predominarea starilor de veselie si lipsa de griji, acestea fiind aspecte care tin de extraversie.

N4: Constiinta de sine (exagerata)

A fost descris drept un factor de anxietate sociala si timiditate in sensul accentuarii starilor afective de rusine, sensibilitate la ridicol, de a se simti incurcat in prezenta altora, de a trai sentimente de inferioritate. Polul opus nu atrage si stari de incredere sau abilitati sociale, dar indica faptul ca astfel de persoane se tulbura mai putin in situatii sociale penibile.

N5: Impulsivitate

Incapacitatea de autocontrol a impulsurilor si dorintelor. Dorintele (de a fuma, poseda, manca.) sunt percepute ca fiind prea puternice, individul se simte incapabil sa le reziste, desi ulterior poate regreta un anumit comportament. Polul opus prezinta capacitatea de a rezista la tentatii si frustrari. Impulsivitatea nu inseamna, in aceasta fateta, nici spontaneitate, nici timp rapid de decizie, nici asumarea riscului.

N6: Vulnerabilitate

Aspectele psihice ale acestei trasaturi se refera la vulnerabilitatea fata de stres. Astfel, polul ridicat semnifica incapacitatea de a face fata stresului, cu tendinta de a deveni panicati, lipsiti de speranta in situatiile de urgenta. Polul scorurilor joase antreneaza autoaprecierea de competenta si stapanire in fata stresului.

EXTRAVERSIA (E)

Domeniul dimensiunii extraversie, asa cum apare din cercetarile empirice, cuprinde o multitudine de trasaturi, mai ales pe acelea care sunt usor sesizabile in comportamentul curent. Nu ne putem astepta ca o serie de aspecte specifice extraversiei sau introversiei, dar mai putin vizibile sau observabile direct, sa fie clar delimitate (v. Jung, 1921). De asemenea, din acelasi motiv, comportamentul introvert este si mai sarac in aspecte diferentiale.

Astfel, extravertul apare sociabil, se simte in largul sau printre oameni si grupuri mari, este afirmativ, activ, vorbaret; ii place ceea ce este excitant, stimulativ, are o dispozitie generala vesela, energica si optimista. In cultura americana, de exemplu, prototipul extravertului este vanzatorul, comerciantul, intreprinzatorul.

Fatetele extraversiei

E1: Caldura / entuziasm

Fateta relevanta pentru extraversia perceputa, indica un comportament dominat de afectivitate si prietenos; persoane care se apropie usor de ceilalti, se ataseaza usor. La polul opus nu apare cu necesitate lipsa de compasiune pentru altii sau ostilitatea, ci un mod mai distant, formal, rezervat de conduita. In cercetarile lui Costa si McCrae, apare ca fiind fateta cea mai apropiata de superfactorul agreabilitate in relatiile interpersonale, dar se distinge printr-un aspect de cordialitate si participare calda, afectiva care nu este inclusa in agreabilitatea propriu-zisa.

E2: Spiritul gregar

Definit ca preferinta pentru compania altora. Polul opus indica tendinta contrara, de a evita chiar compania altora.

E3: Afirmarea

Fateta indica un comportament dominant, plin de forta, cu ascendenta sociala; persoane care vorbesc cu usurinta, fara sa ezite si devin de obicei liderii grupurilor de apartenenta. La polul opus sunt cei care prefera sa ramana in fundal si sa lase altora grija afirmarii sau vorbirii.

E4: Activismul

In comportament se releva printr-un tempo ridicat, plin de energie, nevoia de a face mereu ceva. Polul opus indica preferinta pentru loisir, un tempo mai relaxat, fara ca acestea sa fie interpretabile ca lene, comoditate.

E5: Cautarea excitarii

Indica o preferinta pentru stimulare, o viata excitanta; astfel de persoane prefera culorile vii, mediile zgomotoase, pericolul. La polul opus, prefera o anumita monotonie pe care ceilalti ar putea-o considera plictisitoare. La extrem, factorul poate fi un indiciu pentru comportamentul de tip psihopat, asa cum este descris de MMPI.

E6: Calitatea pozitiva a starilor emotionale

Reprezinta tendinta de a trai stari emotionale pozitive precum bucuria, veselia, fericirea, iubirea, excitarea; persoanele rad cu usurinta, sunt optimiste si satisfacute de viata. Cercetarile lui Costa & McCrae indica sentimentul de satisfactie in fata vietii si de fericire, corelat atat cu factorul nevrotism (corelatie negativa), cat si cu extraversia. Fateta E6 apare empiric drept cea mai relevanta in predictia starii de fericire. La polul opus, fara a fi cu necesitate nefericiti, indivizii sunt mai putin exuberanti si lipsiti de verva.

DESCHIDEREA (O)

Mai putin cunoscut decat ceilalti doi, exista un relativ dezacord in privinta continutului de trasaturi ale acestui superfactor.

Elementele care apar in cercetarile empirice ale lui Costa si McCrae sunt: imaginatia activa, sensibilitatea estetica, atentia pentru viata si simtamintele interioare, preferinta pentru varietate, curiozitatea intelectuala, independenta in modul de a gandi lucrurile. Aceste aspecte nu se asociaza in mod necesar cu educatia sau cu inteligenta generala; de aceea, autorii prefera denumirea de "deschidere", alternativei de "factor intelectual". Sunt cuprinse si aspecte stilistice ale inteligentei dar numai partial, precum gandirea divergenta. Pot exista persoane inteligente dar cu o gandire limitata la realitatea traita si reversul, indivizi foarte deschisi dar cu o capacitate intelectuala modesta.

Fatetele deschiderii

O1: Deschidere spre fantezie

Cu o imaginatie vie, viseaza nu pentru a scapa din situatie, ci pentru ca astfel isi creeaza o viata interioara bogata si plina. Cei aflati la polul opus sunt mai prozaici, prefera ca mintea sa le lucreze in limitele a ceea ce fac aici si acum.

O2: Deschidere in plan estetic

Persoane care apreciaza profund arta si frumosul (poezia, muzica, pictura ii capteaza), fara ca aceasta sa implice si talent artistic dezvoltat sau bun gust; mai degraba, acest tip de deschidere ii conduce spre largirea cunostintelor din domeniile respective. La polul opus sunt cei fara interes pentru arta si frumos.

O3: Deschidere spre modurile proprii de a simti

Aspectele acestei fatete vizeaza o apreciere fata de trairile si sentimentele interioare; emotiile fiind considerate ca o parte importanta a vietii, ele sunt si foarte diferentiate si, in acelasi timp, mai profunde decat la alti oameni. La polul opus, afectele sunt mai putin diferentiate, mai degraba directe, lipsite de nuante, persoanele de acest tip nici nu le acorda vreo atentie deosebita.

O4: Deschidere in planul actiunilor

Exista la acest factor, dominanta, dorinta de a incerca fel de fel de activitati, noi locuri sau chiar de a manca mancaruri noi, neobisnuite. De-a lungul timpului, incearca tot felul de hobby-uri. La polul opus, se manifesta nevoia de a se ancora in ceea ce este deja incercat sau "adevarat", de a nu se schimba nimic.

O5: Deschiderea in plan ideatic

Numit de unii "curiozitate intelectuala" (Fiske, 1949), factorul implica o deschidere a interesului, a "mintii" pentru noi idei, aspecte neconventionale, preferinta pentru discutii si argumentari filosofice. Desi nu implica in mod necesar inteligenta ca abilitate inalt dezvoltata, poate contribui in timp la dezvoltarea potentialului intelectual (Costa & McCrae). Polul opus indica o curiozitate saraca, interese limitate, centrare pe o problematica restransa.

O6: Deschidere in planul valorilor

Astfel de persoane au ca trasatura specifica faptul ca sunt gata mereu sa reexamineze valorile, fie ele sociale, politice, religioase etc. Nu iau nimic ca garantat. La polul opus sunt persoanele care tind sa accepte autoritatea si traditiile pretuite in cultura respectiva, fiind in genere conservatori si dogmatici (Rokeach, 1960).

AGREABILITATEA (A)

Factorul agreabilitate apare, asemeni extraversiei, ca dimensiune pregnant interpersonala. Aspectele centrale ale factorului sunt: altruismul, un comportament cooperant, simpatetic si de ajutorare a altora, cu tendinta de a-i considera pe ceilalti la fel de simpatetici si gata sa le ofere sprijinul. Uneori, nivelele inalte semnifica si tipul de persoana dependenta (Costa & McCrae, 1990).

Opusul descrie un comportament dominant si antagonist, egocentric, sceptic fata de intentiile altora, competitiv. Adesea, empiric, reprezinta o persoana narcisista, antisociala, uneori cu posibile tulburari de tip paranoid (Costa & McCrae, 1990).

Fatetele agreabilitatii

A1: Incredere

Factorul indica in plan empiric o dispozitie spre un comportament increzator, care ii considera pe ceilalti onesti si bine intentionati. La polul opus apar cinicii si scepticii, care ii considera pe ceilalti fie periculosi, fie lipsiti de onestitate.

A2: Sincer in exprimarea opiniilor, in conduita

Un astfel de factor, intrat in componenta agreabilitatii, se refera la un mod deschis, sincer, franc si ingenios de manifestare. La polul opus sunt cei carora le place sa-i manipuleze prin ceilalti prin flatari, inselaciune, minciuna si care considera aceste tactici drept deprinderi sociale necesare, iar pe cei opusi lor ii considera naivi.

Autorii observa, relativ la interpretarea factorului, necesitatea de a nu extinde semnificatia sa dincolo de comportamentul interpersonal; astfel de persoane tind ca in modul de a-si exprima gandurile, emotiile reale sa fie indirecti, precauti, manipuland felul de exprimare. Deci nu trebuie interpretat ca fiind ei insisi manipulativi si lipsiti de onestitate.

A3: Altruism

Astfel de persoane au interes activ pentru binele altora, sunt generosi, plini de consideratie, gata sa ajute. La polul opus sunt cei centrati pe propria persoana, care ezita sa se amestece in problemele altora.

A4: Bunavointa

Factorul se manifesta mai ales la nivelul conflictului interrelational: persoane care au tendinta sa cedeze, sa-si inhibe agresivitatea, sa uite, sa ierte; relevanta este blandetea si amabilitatea. La polul opus, agresivitatea, tendinta spre competitie si exprimarea directa a maniei, enervarii, furiei.

A5: Modestia

Modesti, umili fara sa le lipseasca in mod necesar increderea in sine sau aprecierea. Polul opus apartine celor care se considera superiori altora, iar ceilalti ii considera aroganti sau increzuti. Nivelul patologic al lipsei de modestie face parte din sindromul narcisist.

A6: Blandetea

Fateta indica atitudini de simpatie si preocupare fata de semeni: sunt sensibili la nevoile altora, la latura sociala a politicului. La polul opus sunt cei mai duri, cu inima "impietrita", prea putin simtitori si deloc milosi; se considera realisti, rationali, condusi de logica rece.

CONSTIINCIOZITATEA (C)

Domeniul acestui factor se refera la autocontrol, sub aspectul capacitatii de autoorganizare, indeplinire a indatoririlor, planificarii; sunt persoane care isi definesc si urmaresc scopurile, hotarati si cu vointa formata. Autorii americani considera ca realizarile de valoare din orice profesie, fie si una artistica, tin de acest superfactor si de fatetele sale. Sunt oameni scrupulosi, de incredere, punctuali. Polul opus nu se caracterizeaza cu necesitate prin lipsa de simt moral, dar apare o mai scazuta exactitate in aplicarea principiilor morale, o maniera usuratica de a-si urmari sau indeplini sarcinile. Sunt date empirice care indica tendinta spre hedonism si interesul dominant pentru viata sexuala (Costa si McCrae, 1986).

Fatetele constiinciozitatii

C1: Competenta

Contine sentimentul de a fi competent, capabil, prudent, eficient; sunt oameni in general pregatiti pentru viata. Polul opus semnifica o incredere redusa in propriile capacitati. Dintre cele sase fatete, competenta se asociaza cel mai bine cu stima de sine si centrul de control interior (Costa, McCrae si Dye, 1991).

C2: Ordinea

Indivizi bine organizati, limpezi, clari; isi pastreaza lucrurile la locul lor. Polul opus indica o autoapreciere scazuta privind organizarea si modul putin metodic de lucru. Impins la extrema, factorul de ordine poate face parte din sindromul compulsiv.

C3: Simtul datoriei

Condusa de constiinta, de responsabilitatea asumarii constiente, persoana adera strict la principiile etice, isi urmareste scrupulos indatoririle morale. La polul opus apare un comportament mai degraba supus intamplarii si, intr-o masura, nu te poti baza si nu poti avea incredere intr-o astfel de persoana.

C4: Dorinta de realizare

Factorul structureaza atat nivelul de aspiratie, cat si perseverenta in realizarea lui; reprezinta acei indivizi harnici, care-si conduc viata dupa o anume directie. Nivelele foarte ridicate insa pot indica o prea mare investire a vietii exclusiv in aceasta directie, a muncii, a carierei in sensul sindromului "workahoolic" (ahtiati dupa munca). La extrema opusa apar apaticii, chiar lenesii, care nu sunt condusi de dorinta reusitei, le lipseste ambitia si scopul bine precizat, fara a trai insatisfactii pentru nivelul scazut al reusitei.

C5: Auto-disciplina

Reprezinta capacitatea de a incepe o sarcina si de a o duce la bun sfarsit in ciuda plictiselii sau a altor posibile distrageri ale atentiei; sunt oamenii care se motiveaza pentru a duce la bun sfarsit ceea ce incep. La polul opus, tendinta este de a amana inceperea actiunii, de a se descuraja cu usurinta, de a abandona ceea ce au de facut, deci o scazuta auto-disciplina. Se face si aici deosebirea, conform datelor empirice, intre autocontrolul care duce la disciplina si cel responsabil de impulsivitate; impulsivii nu rezista sa faca ceea ce nu vor din lipsa stabilitatii emotionale, in timp ce ceilalti nu se pot forta sa faca ceea ce ar dori din lipsa unei motivari adecvate (Costa & McCrae).

C6: Deliberare

Fateta reprezinta tendinta de a gandi atent inainte de a actiona, chibzuinta si precautia fiind aspectele centrale ale factorului. La extrema cealalta apar cei pripiti, care actioneaza fara sa judece consecintele. In varianta cea mai buna, sunt mai spontani si, la nevoie, capabili sa decida.

Factorul este descris in plan adjectival astfel: scrupulos vs. imprecis, precis vs. dezordonat, harnic vs. inconstant (SACBIF); organizat, sistematic, exact, practic, curat, eficient, atent, linistit, constient, prompt, fata de dezorganizat, negrijuliu, nesistematic, ineficient, pe care nu te poti baza, nepractic, neglijent, inconsecvent, hazardat, neatent (Goldberg); organizat, ordonat, clar, curat, eficient, planificat, sistematic, exact, cu autodisciplina, de incredere, fata de uituc, care nu inspira incredere, nepractic, fara disciplina (Wiggins).

3.Cercetari romanesti. Replicarea modelului psiholingvistic in limba romana

In prezent, din 1995, NEO PI R face obiectul unor cercetari romanesti, atat pentru experimentarea unei variante romanesti a testului, cat si ca masura de comparare a datelor unor chestionare pe baza limbii romane. S-a realizat validarea si etalonarea testului pe populatie adulta (Minulescu, 2001).

In cadrul ipotezei lingvistice, cercetarile conduse de M. Minulescu, au inceput din 1994 sa se dezvolte din trei directii:

Ø realizarea unei cercetari lingvistice pornind de la lexiconul limbii romane, conform standardelor descrise;

Ø realizarea unor cercetari empirice pentru evidentierea termenilor descriptivi prin imaginea de sine;

Ø realizarea unei cercetari lingvistice pornind de la dictionarele de proverbe autohtone, pentru delimitarea acelor structuri metaforice adecvate ca descriptori de personalitate.

In urma aplicarii procedurilor de selectie pentru formele liniei clasice de cercetare si a coroborarii listei de adjective obtinute din lexiconul limbii romane cu lista de adjective obtinute din descrierile empirice (imaginea de sine acceptata, imaginea de sine cu un continut proiectiv, evaluarea unei fiinte reale si imaginea de sine ideala), sunt finalizate

Cercetarile realizate in limba romana au condus spre un model factorial cu o specificitate fata de alte structuri factoriale in ceea ce priveste compozitia factorilor si ierarhizarea lor. Cercetarea desfasurata de M. Minulescu, intre 1994 - 2002 a condus la finalizarea a trei instrumente: Chestionarul ABCD-M, Chestionarul 'Adolescentul' si Lista de adjective.

4. Chestionarul ABCD-M. Prezentarea factorilor si fatetelor acestora

Cei 5 mari factori in modelarea big - five pentru limba romana prezinta fiecare cate 5 fatete. Acest lucru a condus la un chestionar care contine 5 scale principale si 25 de scale structurale ale celor principale.

Tabelul: Prezentarea factorilor si fatetelor ABCD-M

FACTORUL I Extraversie - Introversie

FACTORUL II: Maturitate adaptare vs. Imaturitate, psihopatie

FACTORUL III: Agreabilitate vs. Lipsa agreabilitatii

FACTORUL IV: constiinciozitate vs. lipsa de ordine

FACTORUL V: Actualizare vs. Stagnare