OBIECTIVELE ERGOTERAPIEI

OBIECTIVELE ERGOTERAPIEI

Obiectivele ergoterapiei se pot clasifica in obiective intrinseci si extrinseci (Popescu Al., 1993).

-Obiectivele extrinseci se refera la:

1) - recuperarea totala sau partiala a capacitatii de munca a deficientului;

- incadrarea profesionala si sociala a persoanei afectate;

amplificarea procesului de maturizare a functiilor si proceselor psihice ale subiectului.

Obiectivele intrinseci sunt urmatoarele:

1) - inlaturarea tulburarilor pasagere, simple sau multiple si reeducarea gestuala, deci recuperarea unui deficit motor;

2) - reeducarea mijloacelor de exprimare, implicand vorbirea, si comportamentul;

3) - restabilirea independentei subiectului sub aspect psihomotric.

Apreciem faptul ca obiectivele extrinseci prezinta o importanta sociala majora si de aceea le vom trata mai pe larg.

1. Recuperarea totala sau partiala a capacitatii de munca asigura o autonomie economica si sociala prin obtinerea colaborarii active a subiectului din proprie convingere, prin eforturi de vointa si interes astfel incat sa reuseasca sa raspunda cerintelor vietii normale, deci sa fie redat societatii.

Desi are si un scop economic, valoarea economica a ergoterapiei are o importanta secundara, prin aceea ca:

scurteaza perioada incapacitatii de munca;

este mijloc de instruire a deficientilor pentru obtinerea unor castiguri prin munca, economisind ajutoarele medicale si pensii.

Principala sarcina a ergoterapiei nu este de a crea valori ci de a ajuta subiectul la formarea constiintei de sine si redobandirea relatiilor cu societatea si viata.

Nu interseaza cantitatea productiei, ci ceea ce simte bolnavul, posibilitatea de a fi din nou activ, de a crea ceva nou, proces ce are valoare si pentru societate.

Valoarea economica a ergoterapiei a dat nastere la controverse.

Studiile publicate sub egida UNESCO (Popa M., 1997) privind aspectele economice ale educatiei speciale, urmarita in 3 state, Cehia, Noua Zeelanda, SUA, stabilesc gradul si maniera in care deficientul mintal poate dobandi independenta economica ca urmare a unui proces de asistenta, tratament si educatie adecvate.

Studiile urmaresc:

1- gradul de autonomie economica;

2- raportul care exista intre efortul societatii si profiturile aduse, atat pentru individ, cat si pentru societate.

Studiul lui FR. KABELE, referitor la invatamantul din Cehia clasifica persoanele deficiente mintal in 5 grupe, dupa criteriul prognozei profesionale, si gradul de realizare a unei autonomii economice, ca urmare a unui "tratament complex".

- primele doua grupe - au statut de invaliditate completa;

- nevoia de asistenta indelungata;

- pot avea rol in societate uneori in conditii speciale;

- grupa a 3-a -beneficiaza de asistenta sociala pentru ca la varsta adulta sa poata presta o activitate corespunzatoare, avand o capacitate de munca partiala.

-grupa a 4-a are o prognoza profesionala favorabila-capabila de munca dupa 18 ani.

- grupa a 5-a poseda posibilitati normale de insertie socio-profesionala (cuprinde persoane cu deficiente usoare).

Studiul lui Braddock, cu privire la invatamantul special din SUA, realizat dupa criteriul de evaluare al beneficiilor ce le aduce educatia speciala se refera la notiunea de autonomie inteleasa ca independenta economica si sociala.

Autonomia este conceputa ca avand un caracter de relativitate, ce se poate determina in 3 domenii:

a) familial sau plasament familial;

b) educatie;

c) ocupatie (ocuparea unui loc de munca in conditii de concurenta).

In fiecare domeniu exista diferite grade de autonomie - de la autonomia apropiata de normal pana la cea de relativa independenta, ce solicita unele conditii speciale, de existenta si practicarea unei meserii.

Dupa Braddock "a fi deficient intr-un domeniu nu inseamna a fi deficient in altul."

2. Al doilea obiectiv extrinsec urmarit de tratamentul ergoterapiei este cel de incadrare sau reincadrare profesionala si sociala a deficientului. Importanta acestui obiectiv rezida in faptul ca de atingerea sa depinde posibilitatea persoanei deficiente de a-si asigura o existenta decenta si demna prin proprii forte sau de a ramane o persoana asistata adica o povara pentru societate intreaga sa viata.

3. Al treilea obiectiv se refera la amplificarea procesului de maturizare al functiilor si proceselor psihice ale subiectului.

In acest sens, ergoterapia este considerata ca un mijloc de maturizare, plecand de la stadiul infantil pana la nivelul de dezvoltare corespunzator varstei cronologice si mintale, pregatirii scolare si experientei de viata a deficientului.

Aspectele readaptarii profesionale

In rezolvarea problemelor de readaptare profesionala va trebui sa tinem seama de cateva dintre cerintele existentei integrate ale persoanei cu deficiente, propuse de Einer Helander:

-viata familiala (cu un camin, copii, participare directa la viata comunitatii, locuinta, educatie si formare);

-petrecerea timpului liber, "loisir";

-servicii publice (ex. accesul persoanei deficiente la mijlocul de transport), posibilitati de asociere;

-situatia economica (compensarea pierderilor de venit ca urmare a deficientelor);

-participare la activitati politice (drept de vot si de a avea un rol in administratia publica).

In concluzie, atingerea ambelor categorii de obiective extrinseci si intrinseci determina in final normalizarea si asigura optimizarea integrarii persoanei cu deficiente in societate.