PSIHOLOGIA INVATARII

PSIHOLOGIA INVATARII

Termenul de invatare are un alt inteles in psihologie decat in vorbirea curenta. Leontiev spunea ca invatarea este "procesul dobandirii de catre fiinta vie a experientei individuale de comportare". Asadar, tot ce nu este innascut, este invatat. Invatarea implica formarea gandirii abstracte, nasterea sentimentelor complexe, constituirea vointei si a trasaturilor de personalitate.

Pavlov despre mecanismele invatarii

I.P.Pavlov, un reputat fiziolog rus, a desfasurat numeroase cercetari asupra digestiei care l-au condus spre surprinderea unor importante fenomene psihice. El a explicat activitatea nervoasa superioara prin dinamica a doua procese:

- excitatia - procesul declansarii si intensificarii unei activitati;

- inhibitia - care duce la oprirea sau diminuarea unei activitati.

Aceste doua procese se succed si alterneaza pe suprafata cortexului, semanand cu un oras luminat noaptea, unde luminile alterneaza cu zone intunecate.

Pavlov descrie doua activitati nervoase fundamentale:

Reflexele neconditionate (innascute) ce constau in legaturi constante intre anumiti agenti ai mediului, receptionati de organele senzoriale (anumite activitati ale organismului). Reflexe neconditionate sunt: clipitul la producerea unei lumini puternice, retragerea mainii cand atingi o plita incalzita, salivarea cand punem in gura pesmet s.a.

Reflexele conditionate - sunt legaturi temporare intre nenumarati agenti ai mediului, receptionati de organele noastre senzoriale. Acestea se formeaza in conditii bine precizate si din acest motiv sunt numite "conditionate" si pot disparea, ceea ce justifica apelativul de legaturi temporare.

Formarea reflexului conditionat: un caine este adus in laborator si este legat in curele pentru a nu se deplasa. Se aprinde o lumina pe care cainele se multumeste sa o priveasca, apoi i se pune pesmet pe limba, ceea ce ii provoaca o intensa salivatie. Daca se repeta de mai multe ori coincidenta dintre lumina si hranirea cu pesmet, la un moment dat se constata ca, de indata ce se aprinde lumina, cainele saliveaza. Aceasta salivatie la producerea unei lumini constituie un reflex conditionat.

Stimulii sau excitantii sunt denumiti agentii mediului ambiant, actionand asupra organelor senzoriale. Ei sunt de trei feluri:

indiferenti - nu produc animalului decat o reactie de orientare (intoarcerea capului, privirea cu atentie in directia stimulului nou);

neconditionali - daca produc aparitia unui reflex neconditionat;

conditionali - cei ce conduc la producerea unei reactii conditionate.

Pentru a forma un reflex conditionat trebuie sa transformi un excitant indiferent in excitant conditional.

Pavlov afirma ca invatarea n-ar constitui decat un lung sir de reflexe conditionate.

El considera ca reflexele neconditionate asigura adaptarea individului la excitanti cu mare importanta pentru organismul sau. De exemplu fuga animalului la un zgomot puternic il poate scapa nevatamat de prabusirea unei sanci.

Reflexele conditionate asigura posibilitatea unor reactii la stimuli ce au dobandit o valoare biologica in viata animalului. De exemplu, o persoana locuieste la parterul unui bloc si obisnuieste sa hraneasca pisicile aflate in apropierea acestuia deschizand geamul de la bucatarie. Dupa catva timp va fi suficient sa deschida geamul pentru aerisire ca acele pisici sa vina la geam, mieunand. Geamul in deschidere emite un sunet care pentru ele a devenit semnal de hrana. Deci, excitantii conditionali sunt semnale, prevenind animalele asupra sursei de hrana.

Dupa Pavlov, ansamblul excitantilor conditionali formeaza primul sistem de semnalizare. In afara de acesta exista si un al doilea sistem de semnalizare format cu ajutorul cuvantului. Cuvantul devine un semnal al semnalului, asociindu-se cu nenumarate imagini pe care le inlocuieste.

De exemplu, un copil mic pune mana pe plita incinsa si se frige. Soba devine pentru el semnal de durere. Daca, in timp ce se frige, mama striga "buba", cuvant pe care-l foloseste si in alte situatii similare, acest cuvant inlocuieste imaginile, devenind semnal al semnalului durerii. La auzul cuvantului "buba", copilul se va feri sa atinga un anume obiect.

Cum a explicat Pavlov formarea reflexului conditionat, care sta la baza invatarii?

DESEN

Pesmetul pus pe limba declanseaza o excitatie care, ajungand in centrul gustativ, se deplaseaza pe o legatura nervoasa, existenta din nastere, la centrul salivar ce trimite un impuls, prin nervul motor, la glanda salivara, producand salivatia. Acesta este un reflex neconditionat.

Excitand ochiul, desi impulsul ajunge in centrul optic, nu se produce nici o reactie salivara, neexistand o relatie intre acesti centri. Daca insa se stimuleaza simultan si centrul optic si cel gustativ, acesta, fiind mai puternic excitat, atrage catre el excitatia din centrul optic (potrivit principiului dominantei dupa care focarele mai puternic excitate atrag catre ele excitatia din alti centri mai slab excitati). Repetandu-se experienta, "se batatoreste" un traseu intre centrul optic si cel gustativ, rezultand o noua legatura, legatura temporara.

Cercetari americane asupra invatarii

Fara sa stie unul de altul, rusul Pavlov si americanul Thorndike, au studiat procesul invatarii in acelasi timp, cu deosebirea ca Thorndike, fiind psiholog, metodele sale au fost cu totul altele. El a inceput prin a studia comportamentul unor animale inchise in custi.

Dupa efectuarea unui numar mare de experiente, in 1878, publica lucrarea "Animal intelligence" in care isi expune teoria sa despre invatarea denumita "conexionism". El sustine ca procesul invatarii se bazeaza pe formarea de conexiuni in creier (analogie cu ideile lui Pavlov).

Psihologul american stabilea si cateva legi, dintre care cea mai importanta este "legea efectului": cand o legatura (intre o situatie si o actiune)este insotita sau urmata de o satisfactie, ea se intareste; dimpotriva, cada este in relatie cu o stare de insatisfactie, ea slabeste. Incercarile reusite se pastreaza, pe cand cele fara rezultat dispar.

Unul dintre psihologii care au acordat mare importanta intaririi in invatare a fost Skinner, care sustinea ca pot fi deosebite doua tipuri de reflexe conditionate:

reflexe tip S in care intarirea e conditionata de aparitia unui stimul;

reflexe tip R in care se produce un raspuns pentru a provoca un stimul (intarirea).

Aceasta conditionare de tip R a fost denumita conditionare operanta. Acest reflex se deosebeste de conditionarea clasica prin faptul ca intarirea este provocata de un animal care asteapta semnalul.

Specificul invatarii umane

R. Gagne a distins opt tipuri de invatare in urma cercetarilor efectuate, pe care le-a ierarhizat in functie de complexitatea lor, si anume:

- invatarea de semnale - cand sugarul invata sa-si recunoasca mama, nu numai dupa voce, ci si dupa imaginea vizuala;

- invatarea stimul raspuns - cand sugarul invata o reactie simpla: sa-si tina singur biberonul;

- inlantuirea de raspunsuri prezenta in invatarea unui act mai complex, cum ar fi mersul pe bicicleta;

- asociatiile verbale se formeaza cu prilejul invatarii cuvintelor si al asocierii lor in propozitii;

- invatarea discriminarii de culori, forme, litere, numere, ducand la precizia diferentierii perceptiilor;

- insusirea notiunilor consta in a incadra obiectele intr-o clasa si in a raspunde acestei clase ca intreg (notiuni concrete: pisica, scara, copac);

- invatarea notiunilor definite si a regulilor. Prin "notiuni definite" se intelege notiunile abstracte care se asimileaza prin punerea lor in relatie cu altele. Gagne le include in aceeasi categorie cu invatarea regulilor, regula fiind "o capacitate interna, care ofera individului posibilitatea de a raspunde la o clasa de situatii-stimul cu o clasa de performante";

- rezolvarea de probleme constituie cel mai complex tip de invatare, presupunand toate celelalte tipuri mentionate anterior.

Invatarea umana se caracterizeaza prin mai putine incercari efective (omul doar isi imagineaza doar) si prin aceea ca se bazeaza mai putin pe efortul personal, de inovare a solutiei, cat pe insusirea si aplicarea mijloacelor gasite de generatiile anterioare.

Prin invatare se intelege procesul de insusire a cunostintelor, priceperilor acumulate de omenire, cat si de formare a capacitatilor necesare utilizarii lor.

Se pot distinge doua faze in actul de invatare:

una initiala in care individul se lupta cu anumite dificultati, cu rezolvarea unei probleme. Aici au un rol preponderent perceptia, imaginatia, gandirea.

a doua faza, cand se urmareste consolidarea solutiei, acum fiind pe primul plan functia memoriei.

In tot timpul invatarii sunt insa esentiale motivatia, afectivitatea si vointa.