DISLALIA

DISLALIA

Deficientele care sunt determinate de incapacitatea de a articula corect anumite foneme in vorbirea spontana si in reproducerea dupa model a cuvintelor si silabelor reprezinta grupa dislaliei (Gutu, p. 115, 1975).

"Dislalia este tulburarea de pronuntie (de articulare) provocata de afectiuni organice sau functionale ale organelor periferice ale vorbirii si care consta in imposibilitatea emiterii corecte a unuia sau mai multor sunete (combinatii de sunete)" (Stanica, Vrasmas, p.78, 1994).

"Se intelege prin dislalie, incapacitatea de a emite anumite foneme, manifestata permanent, in orice imprejurare, atat in vorbirea spontana, cat si in cea repetata, in cuvinte, silabe sau in incercarea de a emite izolat fonemul in cauza" (Paunescu, p. 254, 1976).

Aceste tulburari ale pronuntiei unuia sau a mai multor foneme afecteaza doar aspectul fonetic al vorbirii, nu si capacitatea de intelegere si exprimare.

In unele cazuri, dislalia apare ca o tulburare izolata. Exista situatii cand aceasta este asociata cu alte tulburari, cum ar fi balbismul. Aparitia acestuia este generata de atentia excesiva a copilului asupra defectului de tip dislalic, asupra pronuntiei defectuoase a anumitor foneme. In acest caz, va fi tratat mai intai balbismul, iar ulterior se va incepe terapia specifica dislaliei.

Perioada de varsta de pana la 3 ani este caracterizata printr-o vorbire defectuoasa. In acest interval, copilul traverseaza etapele invatarii limbajului, iar calitatea vorbirii, de cele mai multe ori, este defectuoasa. Nu putem vorbi despre o dislalie veritabila. Tulburarile aferente perioadei de pana la 3 ani formeaza grupa dislaliilor fiziologice.

In situatia in care tulburarile se mentin peste varsta de 3,5 - 4 ani, se poate vorbi despre dislalia defectologica, cea care necesita terapie logopedica.

Mentinerea defectelor de pronuntie este determinata, in numeroase cazuri, de conditiile psiho - sociale in care traieste copilul:

model gresit de vorbire al adultului, pe care copilul, prin imitatie, si-l insuseste

bilingvismul

stimulare insuficienta a vorbirii copilului, neglijarea sa de catre parinti

atentia insuficienta acordata modelului auditiv referitor atat la vorbirea celor din jur cat si la cea proprie

memorie auditiva deficitara

Anumite comportamente nocive ale copilului pot afecta considerabil calitatea vorbirii acestuia (suptul degetelor, buzelor) prin deformarea cavitatii bucale ce afecteaza calitatea articularii sunetelor.

In cele ce urmeaza, iata cateva criterii de clasificare a dislaliilor (Stanica, Vrasmas, 1994, p. 79 - 80):

1. Dupa modul de afectare al aparatului fono-articulator:

dislalia organica cauzata de diferite defecte ale maxilarelor, dintilor, limbii si boltei palatine

dislalia functionala determinata de atrofia sau neexersarea muschiului limbii, buzelor, valului palatin, traseu gresit al curentului de aer expirat, tulburari ale auzului fonematic

2. Dupa numarul de sunete alterate:

dislalie simpla - este afectat un sunet

dislalie generala sau complexa - sunt afectate mai multe sunete

3. Dupa intinderea si structurarea fonemului afectat:

dislalia sunetelor - dislalia prin omisiune de sunete

- dislalia prin alterare

- dislalia prin inlocuire de sunete (paralalia) - in locul sunetului corect se pronunta un alt sunet

dislalia silabelor

4. Dupa sunetele afectate:

betacism si parabetacism - afectarea sunetului b

capacism si paracapacism - sunetul c este deficitar

deltacism si paradeltacism - sunt afectate t, d   

fatacism si parafitacism - este deficitar sunetul f

gamacism si paragamacism - g este deficitar

mutacism si paramutacism - m este sunetul afectat

rotacism si pararotacism - sunetul r afectat

sigmatism si parasigmatism - sunetele care sunt emise deficitar sunt: s, s, z, t, j, ci, ce

hapacism si parahapacism - deficit al sunetului h

jotacism si parajotacism - afectarea sunetului j

nutacism si paranutacism - afectarea sunetului n

pitacism si parapitacism - p

tetacism si paratetacism - t

vitacism si paravitacism - v

zitacism si parazitacism - z

5. Dupa numarul fonemelor afectate

monomorfe - este afectat un singur sunet

polimorfe - sunt afectate mai multe sunete

6. Dupa locul unde se formeaza fonemele - dislalia labialelor, dentalelor, lingualelor etc.

7. Dupa locul unde se produce sigmatismul si rotacismul

sigmatismul interdental - pozitionarea limbii este intre dinti, iar fluxul de aer iese din cavitatea bucala, prin spatiul dintre varful limbii si incisivii superiori

sigmatism lateral - aerul se scurge prin partile laterale - sigmatismul bilateral, lateral stang, lateral drept

sigmatismul strident - articulare prea sonora a siflantelor; prezinta rezonanta fluierata

dislalia sforaitoare labio - dentala - labiodentalele sunt pronuntate strident

sigmatismul nazal - are loc nazalizarea sunetelor

rotacismul lingual lateral - emisia sunetului r se produce prin vibrarea uneia dintre laturile limbii

rotacism velar - sunetul r este produs prin vibrarea valului

rotacism uvular - prin vibrarea luetei (omusorului)

rotacism ligual dorsal - apropierea partii dorsale ale limbii de palatul tare determina vibratia

rotacism faringian - vibreaza peretele faringian

rotacism bilabial - prin vibrarea buzelor

rotacism bilateral lingual - vibreaza ambele parti ale limbii