Practica - Psihologie clinica - Copilaria din spatele gratiilor

Universitatea Bucuresti, Facultatea de Psihologie si Stiintele Educatiei Anul II ID

Practica - Psihologie clinica

Copilaria din spatele gratiilor

Penitenciarul de Minori si Tineri din comuna Tichilesti, judetul Braila are in custodie minori si tineri care au savarsit faradelegi in minorat si carora instanta de judecata le-a aplicat pedeapsa cu inchisoarea.

Cei 156 de detinuti, cu varste cuprinse intre 15 si 21 de ani, sunt repartizati in celule, intr-un mod de neinteles pentru mine, nu dupa varsta, fapta sau educatie, ci dupa locul de provenineta (!?.

Potrivit Codului de procedura penala, minorii executa o treime din pedeapsa stabilita de instanta, in conditiile in care condamnarea primita inseamna jumatate din minimul pedepsei primite de un adult pentru aceeasi fapta.

Cu fapte de furturi, distrugere de bunuri, talharii, violuri, tentative de omor, lovituri cauzatoare de moarte, vatamari corporale grave sau crime, detinutii penitenciarului din Tichilesti sunt consiliati doar de catre un psiholog. Consilierea se face la cerere, aleator sau impusa de conducerea penitenciarului, in cazul propunerii de eliberare pentru buna purtare sau de schimbare a regimului de detentie.    

Detinutii au "parte" de trei regimuri de detentie, unul inchis - pentru cei care au o purtare nepotrivita sau care au o pedeapsa mai mare de 5 ani, semideschis, cu pedepse cuprinse intre 1 si 5 ani si regim deschis pentru cei care au pedepse de cateva luni, pana intr-un an. In comparatie cu regimul deschis, unde delincventii nu sunt supravegheati si in cel semideschis unde minorii si tinerii iau parte la diverse activitati, cei din regimul inchis, iau masa in celule si nu au voie la activitati, in afara de participarea la orele de curs, acolo unde este cazul. In cadrul penitenciarului functioneaza o scoala cu clase de predare I-XI.

In perioada de debut aferenta practicii, m-am "familiarizat" cu sistemul de detentie, regulile angajatilor si ale detinutilor, cu limbajul "de puscarie" si cu programul.

Procedura de preluare de catre psiholog a unui detinut nou debuteaza cu intocmirea unui referat socio-familial in care sunt notate toate aspectele legate de locul de provenineta al detinutului, stare materiala, scurt istoric al familiei, violenta, rude cu antecedente penale etc. Urmeaza discutia propriu-zisa cu subiectul, moment in care se intocmeste si o fisa psihologica de nevoi. Toate acestea vor face parte, pana la finalul perioadei de detentie, dintr-un dosar de interventie psiho-sociala.

Cauzalitatea actului infractional

Principalele cauze care duc la infractionalitate in randul minorilor, subliniate de subiecti in timpul discutiilor avute, sunt: abandonul matern sau patern, saracia, esecul scolar, autoritatea si/sau violenta in familie, anturajul, discriminarea, imaturitatea

Pe parcursul orelor de practica, am stat de vorba cu 8 detinuti timp in care am folosit drept tehnici evaluative interviul si observatia. Mi-am intocmit un chestionar care mi-a folosit drept baza in discutiile cu detinutii, chestionar care a cuprins urmatorii itemi: date de identificare ale subiectului (numele mic, varsta, locul de proveninta, structura familiei, hobby-uri etc), scurta prezentare individuala (un exemplu in acest sens este Georgel care a folosit la adresa sa urmatoarea descriere "sunt Berbec, asa ca sunt un tip foarte linistit"- de precizat ca Georgel isi ucisese tatal vitreg), descrierea conjuncturii in care s-a produs fapta, viata de detentie si planuri pentru perioada de dupa eliberare.

Un lucru demn de mentionat este ca toti subiectii si-au asumat faptele si nu au pasat responsabilitatea unor terte persoane, asa cum se intampla in cazul adultilor.

STUDII DE CAZ

Ionut (19 ani) din Piatra Neamt si-a trait toata viata la un camin de copii. Nu-si cunoaste deloc mama iar pe tatal sau l-a vazut pentru 30 de minute doar o singura data. De aproape 2 ani in detentie, Ionut a fost inchis pentru furt auto. De ce a furat? "Pentru tigari, bauturi si mancare", mi-a spus razand. Provenit dintr-un mediu plin de lipsuri afective si materiale, Ionut aplica in penitenciar, atat cu personalul cat si cu ceilalti detinuti, metoda "nu-mi aduc aminte". In acest fel nu este nevoit nici sa dea explicatii, nici sa povesteasca si nici sa participe la niciun soi de discutie. De departe cel mai sincer detinut observat, Ionut viseaza la o familie si la un copil pe care nu il va da niciodata la un camin, subliniind in acest fel aspecte care aduc in prim plan trauma vietii din camin. Ionut spera sa nu mai ajunga puscarias niciodata.

Ilie (16 ani) s-a prezentat mandru ca fiind tigan zavragiu (tigan nomad, ursar sau caldarar) cu 4 clase. Condamnat pentru tilharie la 3 ani de detentie, Ilie a ramas fara mama de la virsta de 10 ani, iar tatal sau este un delincvent fara cazier dar cu prostituate in Italia. Desi nu a dus niciodata lipsa banilor, Ilie resimte mediul infractional in care a crescut. Nu are o explicatie pentru fapta sa si nu uita faptul ca tatal sau nu l-a certat pentru tilharie, ci pentru faptul ca a fost prins. Ilie crede ca nu va mai ajunge niciodata dupa gratii.

Ivan (17 ani) elev in clasa a VIII-a pare a fi tanarul ideal, ingrijit, discret, cu un aspect placut. Condamnat la puscarie de 6 ani pentru viol, Ivan are o "vechime" de 2 ani in inchisoare. Consumator de alcool inca din preadolescenta si fumator de la varsta de 7 ani, acesta pune fapta sa pe seama alcoolului desi in ziua savarsirii faptei nu consumase un asemenea produs. Subiectul nu a dat prea multe detalii despre fapta, ba chiar a ascuns anumite aspecte care i-ar fi fost defavorabile in discutia cu mine, cum ar fi varsta victimei. Ivan isi doreste o familie, spune ca nu va mai reveni niciodata in puscarie si subliniaza ca nu se gandeste la modul in care fapta sa a influentat viata altei persoane dar ca in momentul in care se va intalni cu victima, dupa eliberare, poate isi va cere scuze. Violatorul nu a dat semne deloc, pe parcursul observatiei, ca regreta fapta comisaasupra unei fetite de 7 ani, cum aveam sa aflu mai tarziu din dosarul sau.

Georgel (23 de ani) condamnat la 8 ani de inchisoare pentru omor se afla in detentie de 4 ani si 3 luni. Daca ii ceri sa-ti povesteasca ceva legat de parintii si copilaria sa, Georgel oscileaza intre detalii legate de relatia speciala pe care o are cu mama sa si bataile primite de toata familia de la tatal sau vitreg. Dupa ani de violenta casnica, pe fondul consumului de alcool, Georgel a avut in anul 2004 un conflict cu tatal vitreg pe care l-a lovit pana a decedat. Nu a negat niciodata fapta comisa dar pe care o regreta. Se caracterizeaza ca fiind o persoana linistita si echilibrata in ciuda faptului ca este sef de camera in celula, "functie" castigata cu forta. Este sincer, deschis si foarte transant. Georgel pe langa faptul ca este un baiat ambitios, s-a numarat printre putinii detinuti care au solicitat inscrierea la examenul de capacitate, pe care l-a si promovat. Motivul pentru care Georgel a fost acceptat in Penitenciarul de Minori si Tineri Tichilesti desi a depasit varsta de 21 de ani este acela ca urmeaza cursurile scolii. Subiectul este deja un "om de incredere" al penitenciarului, munceste in foisorul institutiei si asigura, alaturi de alti gardieni, supravegherea celorlalti detinuti. Georgel regreta cel mai mult din libertate padurea si este singurul detinut cu care am stat de vorba care este convins ca va reveni in inchisoare tot pentru omor daca mama sau sora sa "vor da" peste barbati care nu vor sti sa le respecte.

Georgel va intra in comisia de eliberare la inceputul lunii aprilie. In urma discutiilor avute, am dubii cu privire la faptul ca el a fost cel care a savarsit fapta.

George (18 ani) a fost condamnat la o pedeapsa de 5 ani si 6 luni de privare de libertate pentru LCM (Lovitura cauzatoare de moarte). Provenit dintr-o familie echilibrata, fara lipsuri materiale sau afective, in urma unei dispute cu un fost coleg de clasa, George, boxer legitimat, i-a aplicat acestuia un pumn in plex provocandu-i asfixia mecanica, urmata de deces. Dintre toti subiectii observati, George are cele mai mari sanse de a nu mai reveni in penitenciar. Familia, care l-a sustinut pe intreaga perioada de detentie, este un factor determinant pentru ca delincventul, aflat la prima fapta, sa nu recidiveze.

* George a fost eliberat la finele lunii decembrie 2008, dupa 2 ani si o luna de detentie.

Trasaturile de personalitate urmarite

Observarea detinutilor a avut loc atat in biroul psihologului cat si in curtea penitenciarului. De ce in curte? Pentru ca subiectul poate sa te minta sau poate sa isi modifice comportamentul intr-un spatiu inchis, cu persoane necunoscute, dar nu isi poate ascunde adevarata personalitate in prezenta colegilor de celula sau de penitenciar care vor sesiza si taxa fiecare deviatie de la comportamentul obisnuit.

Trasaturile de personalitate urmarite si identificate la subiectii de mai sus au fost:

egocentrismul, delincventul se poate dovedi extrem de individualist si de egoist;

labilitatea, subiectul are o constructie psihica si morala slaba, firava, schimbatoare;

lipsa de afectivitate, subiectul este rece, lipsit de mila, de simpatie, fata de semenul sau;

introversiunea/extraversiunea;

imaturitatea;

debilitatea;

anxietatea/angoasa;

nervozitatea si tendinta depresiva;

problemele sexuale, in speta in cazul lui Ivan;

nevroze si psihoze;

agresivitatea, tendinta spre violenta si duritate / impulsivitatea;

lipsa de stapanire de sine, de inhibitie psihica si de alte asemenea trasaturi;

alcoolismul.

In lipsa unei baze educative, care sa-i faca pe detinuti sa inteleaga un test sau chiar o cerinta, psihologul Penitenciarului de Minori si Tineri de la Tichilesti aplica cel mai frecvent Testul Arborelui. In rest, singura modalitate de "descifrare" a subiectilor este observatia si interviul.

Viziunea personala despre munca psihologului in cadrul unui penitenciar

Perioada de practica desfasurata la Penitenciarul de minori si tineri, Tichilesti, Braila, pe langa sansa de a acumula date noi despre psihologia clinica, a constituit si o dezamagire. Din punctul meu de vedere activitatile unui psiholog incadrat intr-o asemenea institutie ar trebui sa fie cu mult mai numeroase si mai diferite decat cele regasite in cadrul acestei institutii.

- In primul rand, impartirea pe camere a minorilor ar trebui sa se faca in functie de varsta, fapta si nivel de educatie.

- Este necesara intocmirea unei fise mai complete, decat cea actuala, in care vor fi notate atat datele personale ale detinutului, cat si istoricul medical, familial dar si fobiile, anumite preferinte, orientare sexuala sau orice alta mentiune relevanta pentru cunoasterea subiectului.

- Primul pas in consilierea psihologica trebuie sa vizeze gasirea solutiei optime de acomodare a minorului la aceasta noua etapa din viata sa si urmarirea atenta a modului in care acesta se adapteaza la noua viata.

- Un alt aspect important este cunoasterea si consilierea, unde este cazul, a membrilor familiei detinutilor care se afla la prima fapta.

- Discutii si consiliere pe tema faptei comise.

- Observarea modului in care noii detinuti raspund la stresul legat de spatiul in care sunt inchisi, de mancarea oferita, de colegii de celula sau de programul la care este supus.

- Identificarea si izolarea agresorilor sexuali.

- Cu cel putin doua luni de zile inainte de eliberare, sustinerea unor sedinte de consiliere care sa vizeze pregatirea pentru reintegrarea in societate si pentru confruntarea, dupa caz, cu persoana pagubita, agresata sau cu familia victimei.

Daca tinem cont de faptul ca peste 85% dintre minorii aflati in penitenciarele speciale destinate lor se reintorc ca detinuti adulti, putem trage concluzia simpla ca psihologul ar trebui sa aiba un rol mai mare, mai accentuat si mai diversificat in acest domeniu.

Sunt de parere ca in prezent munca psihologilor din penitenciarele din Romania nu este nici sustinuta si nici eficienta.