Procese cogniteve superioare

Procese cogniteve superioare

Atentia se defineste ca functie sau mecanism de orientare, focalizare si fixare a constiintei asupra unui obiect, sarcini, intrebari, probleme, etc.

Atentia face parte din categoria fenomenelor psihice care sustin energetic activitatea. Ea este o functie prin care se moduleaza tonusul nervos, necesar pentru desfasurarea celorlalte procese si structuri psihice. Prezenta ei asigura o buna receptare senzoriala si perceptiva a stimulilor, intelegerea mai profunda a ideilor, o memorare mai trainica si mai fidela, selectarea si exersarea mai adecvata a priceperilor si deprinderilor, etc.   

Insusirile pozitive ale atentiei care faciliteaza desfasurarea optimala aactivitatii sunt:

Stabilitatea atentiei:

Inseamna mentinerea un timp mai lung a orientarii si concentrarii psihonervoase asupra aceluiasi fapt sau aceleiasi activitati. E influentata de proprietatile stimulului, de complexitatea si natura activitatii si nu in ultimul rand de motivatia subiectului. Un obiect cu structura simpla si nemiscat ne retine atentia foarte putin timp.

Volumul atentiei:

Adica cantitatea de date ce pot fi cuprinse simultan in planul reflectarii constiente este limitat. Volumul mediu este de 5-7 elemente.

Concentrarea (intensitatea) atentiei:

Inseamna mobilizarea intereselor si eforturilor imntr-o anumita directie in functie de semnificatiile stimulilor, paralel cu inhibarea actiunii unor factori perturbatori.

Gradul de concentrare e dependent de multi factori dintre care amintim: interesul subiectului pentru acea activitate si rezistenta lui la factorii perturbatori. Se poate masura prin rezistenta la factori perturbatori, in special la zgomot.

Atentia involuntara este declansata de stimuli interni si externi si consta in orientarea, concentrarea neintentionata, declansata spontan si fara efort voluntar. Atentia involuntara poate fi atrasa de mediul exterior, ca urmare a organizarii particulare a campului perceptiv in care apare un obiect detasat din ansamblu. Aceasta forma a atentiei o intalnim si la animale. Exista cateva calitati ale stimulilor care pot provoca, pot capta atentia involuntara: intensitatea stimulilor, contrastul, noutatea, aparitia sau disparitia brusca, complexitatea, proprietatea stimulilor de a se adapta interesului etc. Este in general de scurta durata mentinandu-se atata vreme cat dureaza actiunea stimulilor care o provoaca.

Atentia voluntara se caracterizeaza prin prezenta intentiei de a fi atent si a efortului voluntar de a-l mentine. Deci aceasta forma de atentie depinde in mare masura de individ si de motivatiile sale. Fiind autoreglata in mod constient atentia voluntara este superioara atat prin mecanismele verbale de producere, cat si prin implicatiile ei pentru activitatea omului. Autoreglajul voluntar se realizeaza prin orientarea intentionata spre obiectul atentiei, selectivitate in functie de scop si cresterea efortului psihic. Atentia voluntara este esentiala pentru desfasurarea activitatii, dar datorita consumului energetic sporit, a interventiei oboselii se poate mentine pe o perioada relativ scurta de timp.

Imaginatia face parte din categoria proceselor psihice cognitiv superioare, alaturi de gandire si memorie, si este un proces de elaborare a unor imagini si proiecte noi, pe baza combinarii si transformarii experientei.

Omul este capabil de o performanta unica, aceea a realizarii unitasii dintre trecut, prezent si viitor, imaginatia fiind legata mai ales de ce va fi.Detasandu-se de prezentul imediat, de aici si acum, omul isi organizeaza si proiecteaza actiunile, anticipand atat drumul care va fi parcurs, cat si rezultatele care vor fi obtinute.Daca omul nu ar avea imaginatie, ar reactiona, orientandu-se numai pas cu pas dupa indicatorii perceptivi din contextul real in care isi desfasoara activitatea si deci nu ar avea o directie precisa,ar invata fragmentar, sacadat, cu stagnari si erori pana la un rezultat oarecare.Dispunand de imaginatie,poate sa-si elaboreze mintal scopul si planul desfasurarii activitatii, pe baza caruia sa se conduca, sa-si regleze permanent actiunile, sa evite erorile si sa aiba mai mare eficienta.Mai mult chiar, omul poate interveni activ, transformativ, creativ in ambianta, poate obtine mereu ceva nou, ceea ce l-a si facut sa fie creator de cultura.

Acest proces cognitiv complex este specific numai omului, apare pe o anumita treapta a dezvoltarii sale psihice, adica dupa ce au aparut alte procese si functii psihice care-i pregatesc desfasurarea:dezvoltarea reprezentarilor, achizitia limbajului, evolutia inteligentei, imbogatirea experientei de viata etc.

De fapt, imaginatia odata aparuta interactioneaza permanent cu toate procesele psihice si mai ales cu memoria, gandirea si limbajul.Procesul imaginativ include aceste interactiuni in mod obligatoriu, insa in acelasi timp el se deosebeste de respectivele procese psihice si dispune si de mecanisme specifice de procesare a datelor experientei anterioare.

Memoria este cea care ofera material de combinare pentru imaginatie, cum ar fi: reprezentari, idei, trairi afective etc. si, totodata, conserva produsele sale finale.Dar imaginatia se deosebeste clar de memorie.Aceasta are caracter reproductiv, adica este cu atat mai eficienta cu cat este mai fidela fata de cele invatate, iar imaginatia este cu atat mai valoroasa cu cat rezultatele sale se deosebesc de ceea ce ecista in experienta subiectului si, mai ales, fata de ceea ce a dobandit societatea.Prin urmare, imaginatie trece dincolo de experienta pe care o are fiecare, transformand-o, recombinand-o si ajungand la noi rezultate.

O legatura foarte puternica exista intre gandire si imaginatie.Cele doua procese se si aseamana, se si deosebesc si, totodata, se afla in interactiuni reciproce.Prin gandire, omul cunoaste si intelege ceea ce este esential, necesar, general din realitatea existenta sau ceea ce este ipotetic, posibil, dar fundamental logic.Imaginatia exploreaza cu precadere necunoscutul, posibilul, viitorul.Prin urmare, gandirea, inteligenta, ofera idei si date asupra realului si, totidata, ghideaza intr-o anumita masura transformarile imaginative.Imaginatia, la randul ei participa la elaborarea ipotezelor, la gasirea unor strategii si procedee practice de rezolvare a problemelor.

De asemenea, imaginatia implica mecanismele verbale in toate formele ei de manifestare.Cuvantul, ca instrument al activitatii mintale, permite evocarea selectiva a ideilor si reprezentarilor, vehicularea si punerea lor in cele mai variate relatii, in raport cu ideea directoare formulata tot verbal.

Dar, spre deosebire de celelalte procese cognitive, imaginatia are o interactiune speciala cu afectivitatea.Tensiunea emotionala pe care o traieste omul la un moment dat stimuleaza evocarea elementelor experientei anterioare si apoi combinarea variata si neasteptata a acestora.Emotiile si sentimentele sunt conditii activatoare si energizante ale imaginatiei si totodatadirectionari inedite si personale al combinarilor si recombinarilor imaginative.

Se stie ca momentele de intense trairi afective sunt urmate de un maximum al productivitatii imaginative.Vestea despre obtinerea unui premiu la olimpiada ne proiecteaza repede, imaginativ, intr-un posibil cadru festiv prilejuit de acest eveniment.Cercetarile au aratat ca nivelul crescut al afectivitatii, chiar cand are o tonalitate negativa, este mai favorabil combinarilor imaginative decat trairile afective pozitive, dar slabe.

La fel ca si trairile afective, motivele intretin o receptivitate crescuta pentru anumite elemente ale realului, permit aducerea acestora in prim-plan, reliefarea lor dupa alte criterii decat cele ale gandirii, generarea unor noi legaturi si restructurari.Dorinta puternica de a dispune de un telefon mobil de ultima generatie ne face repede sa ne proiectam imaginativ in grupul prietenilor si sa starnim admiratia lor.Aspiratia de a urma medicina dupa terminarea liceului face ca cel in cauza sa se viseze adesea in spatiul specific institutiilor medicale.

Imaginatia este legata intr-un fel specific chiar cu intreaga personalitate.Experienta proprie de viata, orientarile dominante, dinamica temperamentala, configuratia caracteriala ghideaza combinarile imaginative si le finalizeaza in produse specifice pentru fiecare.Procesul si produsul imaginativ exprima personalitatea, originalitatea acesteia si sunt ele insele noi si originale, atat fata de experienta individuala cat si fata de cea sociala.

Ca proces cognitiv, imaginatia realizeaza o procesare speciala a datelor initiale provenite din experienta, datorita nu numai interactiunilor complexe cu celelalte procese psihice, ci si unor procedee proprii si unei combinatorici care-i sunt caracteristice.

Spre deosebire de gandire, care dispune de operatii, imaginatia pune in lucru procedee numeroase si variate, dintre care cele mai importante sunt:aglutinarea, amplificarea sau diminuarea, multiplicarea sau omisiunea, diviziunea si rearanjarea, substituirea, modificarea, scematizarea, analogia si empatia.

Fiind un proces foarte complex, imaginatia se desfasoara in forme variate.Ele au fost clasificate dupa mai multe criterii, dar cele mai des folosite au fost prezenta intentionalitatii si implicarea activa in actele imaginative.

Visul din timpul somnului si reveria. Visul din timpul somnului consta dintr-o inlantuirea de imagini, emotii si reflectii care apar in starea de somn paradoxal si fata de care subiectul este mai mult spectator, neputandu-l dirija si intelege imediat, aparandu-i astfel haotice si absurde.Reveria se desfasoara in timpul starilor de veghe si de relaxare, cand parca cel in cauza isi lasa gandurile sa vagabondeze.Inca din definitiile celor doua forme ale imaginatiei se pot observa o serie de asemanari si deosebiri in ceea ce le priveste.Astfel, in timp ce visul se produce in stare de somn paradoxal, reveria se produce in stari de veghe si relaxare.Totodata, in cadrul visului, subiectul nu poate interveni in dirijarea inlantuirii de imagini, motiv pentru care acestea apar de obicei ca fiind haotice si absurde, pe cand in timpul reveriei subiectul poate interveni din cand in cand cu o usoara dirijare a imaginilor in directia dorintelor.O asemanare intre cele doua este faptul ca ele au o legatura speciala cu motivatia.Uneori, visul din somn poate reprezenta, ca si reveria, o indeplinire fictiva a dorintelor si asteptarilor, a intereselor persoanei.

Visul din somn si imaginatia reproductiva. Imaginatia reproductiva este o forma activa, constienta si voluntara constand in construirea mintala a imaginii unor realitati existente in prezent sau in trecut, dar care nu pot fi percepute direct.Astfel, spre deosebire de visul din somn, care este o forma inconstienta, involuntara si pasiva, imaginatia reproductiva este activa, constienta si voluntara.Daca visul din somn poate fi orientat uneori spre anumite interese ale subiectului, aduca spre viitor, imaginatia reproductiva exploreaza realitasi existente in prezent sau trecut, dar care nu pot fi percepute direct.Totodata, visul din somn nu poate fi dirijat, in timp ce imaginatia reproductiva se realizeaza sub influente unor indicatii concrete, a unor schite sau, cel mai frecvent, a indicatiilor    si descrierilor verbale.

Visul din somn si imaginatia creatoare.Imaginatia creatoare este cea mai activa, mai complexa si voluntara forma a imaginatiei, spre deosebire de vis, care este pasiv si involuntar.O asemanare intre cele doua poate fi faptul ca amandoua exploreaza viitorul(visul nu intotdeauna, dar el poate fi orientat spre anumite intereses al subiectului, imaginand astfel situatii viitoare).Totodata,ele favorizeaza aparitia ipotezelor, inventarea de cai si mijloace de axtiune, ducand la noi rezultate.

Visul din somn si visul de perspectiva.Visul de persepctiva consta in proiectarea constienta si voluntara a drumului propriu de dezvoltare in acord cu posibilitatile personale si cu conditiile si cerintele sociale.Se poate observa ca in tim ce visul din somn este o forma involuntara si inconstienta, visul de persepctiva este atat voluntar, cat si constient.Totusi ambele forme ale imaginatiei pot contribui la formarea idealului de viata si prin el la motivarea activitatilor curente, a optiunilor profesionale, a actiunilor de autoformare si autoeducare.

Reveria si imaginatia reproductiva.In timp ce reveria se produce in stari de veghe si relaxare, imaginatia reproductiva se produce activ, constient si voluntar.Totodata, reveria exploreaza cu precadere viitorul, prin indeplinirea fictiva a dorintelor, in timp ce imaginatia reprductiva exploreaza imagini din trecut sau prezent, dar acre nu pot fi percepute direct.

Reveria si imaginatia creatoare.O deosebire intre cele doua este faptul ca reveria este o forma involuntara si pasiva, in timp ce imaginatia creatoare este voluntara si activa.Desi cu scopuri diferite, ele exploreaza cu precadere viitorul.

Reveria si visul de perspectiva.Ca si imaginatia reproductiva si cea creatoare, visul de perspectiva de deosebeste de reverie prin faptul ca este o forma a imaginatiei constienta si voluntara.Totodata, in timp ce reveria poate fi dirijata, visul de perspectiva este in acord cu posibilitatile personale si cu conditiile si cerintele sociale.

Imaginatia reproductiva si imaginatia creatoare.In timp ce imaginatia reproductiva consta in construirea mintala a imaginii unor realitati existente in prezent sau in trecut, dar care nu pot fi percepute direct, imaginatia creatoare este orientata spre ceea ce este posibil, tine de viitor si este nou.O asemanare intre cele doua este faptul ca amandoua reprezinta forme voluntare si active ale procesului imaginativ.

Imaginatia reproductiva si visul de perspectiva.Cele doua se aseamana prin faptul ca sunt forme voluntare si active ale imaginatiei, deosebindu-se prin faptul ca una este prientata spre realitati din prezent sau trecut(imaginatia reproductiva), in timp ce cealalta exploreaza viitorul(visul de perspectiva).

Imaginatia creatoare si visul de perspectiva.Cele doua sunt forme voluntare si active ale imaginatiei si exploreaza viitorul.

Prin specificul sau, imaginatia exploreaza necunoscutul, inexistentul, chiar incredibilul, largind considerabil campul cunoasterii umane, inovand, inventand, generand noul.

Memoria este un proces psihic care consta in intiparirea, recunoasterea si reproducerea senzatiilor, sentimentelor, miscarilor, cunostintelor etc. din trecut. Memoria defineste dimensiunea temporala a organizarii noastre psihice, integrarea ei pe cele trei segmente ale orizontului temporal - trecut, prezent, viitor.

Gratie memoriei, fiinta noastra psihica, eul, dobandeste continuitatea identitatii in timp. Fara dimensiunea mnezica, am trai numai prezentul clipei, am fi in permanenta pusi in fata unor situatii noi, pentru care nu am dispune de nici un fel de experienta elaborata, de nici un procedeu de abordare si rezolvare, ne-am zbate permanent in jocul incercarilor si erorilor, adaptarea devenind, practic, imposibila.

Functia memoriei devine, asadar, o conditie bazala indispensabila a existentei si adaptarii optime, a unitatii temporale a personalitatii noastre. Ea se datoreaza plasticitatii creierului - proprietatea de a-si modifica starea interna sub influenta stimulilor externi - si capacitatii lui de inregistrare, pastrare si reactualizare a "urmelor" acestor stimuli.

Memoria umana a cunoscut o ampla dezvoltare istorica, in cursul careia si-a restructurat atat schema de functionare interna, prin trecerea de la forme imediate la forme mediate (prin limbaj si procedee mnemotehnice de natura logica), cat si aria de cuprindere, ajungand sa inregistreze si sa conserve informatii despre toate genurile de fenomene si evenimente, precum si intreaga gama de experiente, accesibile la nivel individual si comunitar.

Latura remarcabila a evolutiei memoriei umane consta in diferentierea si individualizarea capacitatii reactualizarii, care permite valorificarea propriu-zisa a informatiei si experientei stocate, si desfasurarea unor activitati mintale autonome, in care trecutul se leaga de prezent, iar prezentul de viitor.

La om, memoria nu este concentrata si localizata intr-un singur bloc, ci este distribuita mecanismelor care realizeaza functiile si actele psihocomportamentale specifice. Asadar, spre deosebire de computer, creierul uman poseda nu doar un singur bloc memorativ, ci mai multe, intre care exista conexiuni bilaterale. Intre modul de functionare a memoriei si modul de functionare al perceptiei, reprezentarii si gandirii exista o conditionare reciproca profunda: dereglarea verigii memorative determina tulburari serioase in desfasurarea proceselor pe care le sustine (perceptie sau gandire), iar dereglari la nivelul procesului specific afecteaza functionarea bazei lui memorative.

Memoria se caracterizeaza prin cateva trasaturi esentiale, care ii sunt imprimate de integrarea ei in structura proceselor si activitatilor specifice. Memoria este activa, selectiva, contextuala, mijlocita, organizata logic si sistemic.

In investigarea si evaluarea nivelului de dezvoltare si eficienta al memoriei se iau in considerare urmatorii parametri: volumul, trainicia, fidelitatea, completitudinea, promptitudinea.

Clasificare

Dupa diverse criterii, memoria poate fi clasificata si pot fi delimitate mai multe forme ale acesteia. Astfel, dupa prezenta sau absenta intentiei, scopului si controlului voluntar in procesele de engramare, pastrare si reactualizare, delimitam memoria involuntara si memoria voluntara. Dupa gradul de intelegere al celor memorate, memoria poate fi mecanica sau logica. Dupa modalitatea informationala preferentiala, s-au identificat memoria imagistic-intuitiva si memoria verbal-simbolica. In fine, dupa criteriul timpului, se delimiteaza: memoria senzoriala, memoria de scurta durata si memoria de lunga durata.

Continutul informational al memoriei

Memoria reflecta trecutul ca trecut, astfel incat in momentul in care subiectul reactualizeaza o informatie, este constient ca acea experienta s-a petrecut candva in trecut.

Continuturile memoriei sunt extrem de variate. Incepand de la experiente de ordin senzorial perceptiv, apoi cunostinte, notiuni, experiente afective, experiente sociale,etc. Continutul reflectoriu constituie si un criteriu de clasificare a unor forme specializate de memorie. Putem vorbi despre memorie senzoriala (vizuala, auditiva, motorie, gustativa, olfactiva), memorie perceptiva, memoria imaginilor, memorie cognitiva, memorie afectiva, memorie sociala.

Reflectarea din memorie prezinta o serie de caracteristici: este o reflectare activa, selectiva, situationala, relativ fidela, mijlocita, inteligibila, sistemica, logica, organizata.

Functiile memoriei

Memoria are o functie cognitiva. Este un proces de cunoastere, iar rolul ei cel mai important este acela de a oferi continuturi proceselor cognitive superioare (gandirii si imaginatiei). Memoria are si o functie adaptativ reglatorie, jucand un rol fundamental in echilibrul vietii psihice a omului. Fara memorie, nu ar fi posibil fenomenul de constiinta. Memoria realizeaza ancorarea omului in trecut, capacitatea de a rezolva situatiile prezente si resurse pentru anticiparea celor viitoare.

Structurile operatorii ale memoriei

Memoria dispune de structuri operatorii complexe si numeroase. Guilford include memoria in cadrul operatiilor, ceea ce sugereaza nivelul ei inalt de operationalizare. Informatiile nu sunt preluate ca atare, ci se intervine asupra lor prin operatii de organizare, sistematizare, structurare, ierarhizare, clasificare, ordonare. Toate aceste operatii confera continuturilor memoriei disponibilitatea de a fi utilizate rapid si eficient in invatare, intelegere, rezolvare de probleme.

Produsul memoriei

In plan subiectiv, memoria este traita ca amintire. In termeni psihologici, vorbim despre reactualizarea informatiilor. Reactualizarea se realizeaza in doua forme: recunoasterea si reproducerea.

Recunoasterea se realizeaza in prezenta informatiilor originale, care trebuie recunoscute intre alte informatii. Este o forma simpla de reactualizare, ce presupune mai ales implicatii de ordin perceptiv si ale procesului reprezentarii.

Reproducerea este forma complexa si superioara a reactualizarii, ea realizandu-se in absenta informatiei originale. Este mult mai dificil de realizat, implicand mai ales reprezentarea si gandirea. Reproducerea poarta intotdeauna amprenta subiectului, a stilului sau cognitiv, a experientei sale, a complexitatii procedeelor mintale folosite, precum si a procedeelor mnemotehnice.